Expozitie dedicata zilei de 8 Martie

Expozitie dedicata zilei de 8 Martie
Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Imagini din zonele pe care le-am vizitat.

joi, 10 septembrie 2009

MUZEUL GEORGE ENESCU LIVENI-DOROHOI


George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român


Născut la 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoşani, a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.



,,Mă trag din părinţi români şi m-am născut la Liveni, judeţul Dorohoi, în inima Moldovei. Locuiam într-o casă mică cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapă la soare. Şi acum mai văd ţăranii, în cămăşi albe, cu ilice albastre, cum cântau în asfinţit. Aceasta este cu adevărat ţara mea, iar imaginea ei am dus-o cu mine", obişnuia să spună George Enescu. Astăzi, casa modestă cu livadă adăposteşte o vioară-jucărie, pianina, desene, încercări muzicale, dar şi cărţile de şcoală şi fotografii ale familiei. Ocrotit de părinţi, care pierduseră şapte copii, doi la vârste fragde, iar ceilalţi cinci ucişi succesiv de o molimă, aici, în casa părintească, Enescu a compus prima sa opera pentru vioară şi pian, "Ţara Românească", la vârsta de 5 ani, după lecţii de muzică luate cu lăutarul Niculae Chioru, pentru ca la 8 ani să debuteze ca violonist. Studiul aprofundat al muzicii i-l va datora lui Eduard Caudella. (Amintirile lui George Enescu " de Bernard Gavoty) ,, Aceasta este cu adevărat ţara mea, iar imaginea ei am dus-o cu mine” Astfel se mărturisea George Enescu în memoriile sale, plecat de pe aceste meleaguri, avea să cunoască lumea cu farmecul cântecului său, a viorii sale, a baghetei sale de dirijorale.
Casa mică cu pridvor de lemn vopsit , refăcută, găzduieşte din 1958 un muzeu care prezintă atmosfera copilăriei lui George Enescu. Mobilierul aparţinând părinţilor, scoarţe moldoveneşti, atinse de patima vremii, cuptorul pe care s-a născut genialul muzician, fotografii de familie şi nu în ultimul rând obiecte care i-au aparţinut, redau trecerea pe aici a celui care începând cu vârsta de 5 ani şi până la sfîrşitul vieţii, urma să uimească mereu lumea.


Am fost la Dorohoi, situat la 36 km de municipiul Botosani, pentru a vizita Muzeul Memorial" George Enescu ", ocazie cu care am cunoscut-o pe doamna muzeograf. Dupa ce am pasit pragul casei, am simtit un fel de emotie puternică si plăcută, aducându-mi aminte de "Poema Română", Rapsodiile, "Sonata a III-a" pentru vioara şi pian". Trei melodii", "Simfonia a III-a ", inspirată din tragediile războiului", Sonata nr.2 "pentru violoncel si pian,"Cvartetul de coarde nr 2"poemul simfonic "Vox Maris," "Simfonia de camera,"pe care le-am auzit interpretate la Filarmonica din Botosani. Atunci în sala de concerte imi desfătam auzul, acum aici în muzeu, văd obiectele adunate la un loc, ce au aparţinut compozitorului, violonistului, dirijorului, pianistului, şi pedagogului George Enescu, care totodeauna a fermecat generaţii de ascultatori în sălile de concert.Doamna Lidia Alexie m-a condus în sălile muzeului .
Dar ce înseamnă meseria de muzeograf?
Pentru această întrebare m-am adresat doamnei muzeograf Alexie Lidia.
Doamna muzeograf:" A fi muzeograf, este o profesie plăcută, pentru că prin definitie este o ştiintă care se ocupa cu studiul istoriei şi descrierii muzeelor, de metodica clasării, conservării si prezentării obiectelor de muzeu, de formare a colecţiilor de muzeu".
H.V. Vă rog să-mi daţi căteva date personale.
Doamna Lidia Alexie:"M-am născut pe 26 octombrie 1974 , de Sfântul Dumitru, la Fălticeni şi nu am fost singură ci alături de fratele meu geamăn, Mihai. In 1996 am absolvit sectia de Muzeografie la Universitatea Stefan cei Mare Suceava, după care am continuat şi istoria. Prin căsătorie m-am stabilit la Dorohoi. După absolvire, până în 2002 am lucrat în învăţămînt. Imi doream foarte mult să lucrez ca muzeograf, dar nu a fost posibil chiar din anul absolvirii. In luna martie a anului 2002, am avut şansa de a intra în colectivul Muzeului Judetean Botosani la secţia memoriale, ca muzeograf la Muzeul Memorial ,,George Enescu" şi la Casa memorială ,,George Enescu" Liveni. In sfârşit reuşeam să fiu acolo unde mi-am dorit, să lucrez intr-un muzeu, un loc special pentru mine, unde şi astăzi îmi desfăşor activitatea cu mare drag. Pe parcursul celor 7 ani de când sunt aici, am avut realizări frumoase, alături de colegii mei. care mi-au fost alături când am avut nevoie. Am avut ocazia să fiu gazdă şi să cunosc oameni valoroşi. Pentru promovarea vieţii şi activităţii artistului, precum şi a activităţilor desfăşurate în muzeu, am colaborat la mai multe publicatii:"Catalog de colectie," "George Enescu în constelaţia muzicii universale"-Album, "Dorohoi 600 file de monografie". Am acordat mai multe interviuri la Radio, România Culturală, Radio Iasi, presa scrisă şi apariţii tv la :Tvr1, Tvr Cultural, TVRM în documentare despre George Enescu. Mă implic în organizarea şi desfăşurarea activităţilor culturale ce au loc la muzeu (concerte , proiecte educatinale, expozitii). In cele două case,, Enescu" " l-am cunoscut ,,pe artist" şi în continuare voi căuta să descopar noi informaţii despre marele muzician"

Am rugat-o pe doamna Lidia Alexie, muzeograf la muzeul ,, George Enescu" , să ne prezinte despre opera artistului cât şi despre muzeul memorial ,,George Enescu" din Dorohoi judeţul Botoşani.



După iniţierea muzicală din casa părintească, George Enescu studiază, de la 7 ani, la Conservatorul din Viena, entuziasmând presa şi publicul. După absolvire, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris, unde îşi face debutul de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Opus 1 Poema Română, datorită Elenei Bibescu, protectoarea sa. Avea 17 ani. În acelaşi an, începe să dea lecţii de vioară şi susţine recitaluri la Bucureşti. Regina Elisabeta a României îl invita să cânte adeseori la Castelul Peleş din Sinaia, ocazie cu care George Enescu compune o serie de lieduri, inspirate din poemele reginei, care-şi semna creaţiile cu pseudonimul Carmen Sylva.

Regina Elisabeta, a creeat un salon pentru oamenii de cultură printre care, şi George Enescu. Regina îl numea ,, drag copil al sufletului meu” , pe care l-a trimis la studii în străinătate iar, apoi, i-a urmărit cu multă atenţie cariera artistică. L-a ajutat în drumul devenirii sale de mare compozitor prin construirea lângă Castelul Peleş, a unei săli de concert, o sală special concepută pentru el şi i-a oferit o vioară construită de celebrul italian Amati.(Carte poştală ,, Regina Elisabeta şi G.Enescu", din colecţie personală Hrustovici Viorica)

Muzeul memorial ,, George Enescu" din Dorohoi este o casă în stil moldovenesc. Casa a fost construită în jurul anului 1881 şi a locuit Costache Enescu tatăl muzicianului până la 1919 (anul morţii) iar astăzi adăposteşte muzeul memorial ,, George Enescu” din Dorohoi. Enescu a păstrat această casă, pentru că venea adeseori la Dorohoi unde găsea locul potrivit pentru odihnă şi creaţie. În camera sa de lucru şi astăzi se păstrează Cvartetul de coarde op.30, Simfonia a-3-a compus de George Enescu. Aici îşi simţea sporite capacităţile sale creatoare. ,, O lună de zile pe an trebuie să vin să calc pe pământul tării mele”.(Amintiri George Enescu, de Bernard Gavoty) După moartea maestrului, un grup de intelectuali din Dorohoi în frunte cu profesorul de desen Constantin Radinschi, ale cărui lucrări sunt expuse în muzeu, au reuşit să o transforme în muzeu la doi ani de la moartea lui George Enescu (1957)
Pornind de la un nr de 116 obiecte, colecţia s-a îmbogăţit în timp ajungând astăzi la 1200: obiecte originale de mobilier şi îmbrăcăminte, fotografii, fotocopii, afişe şi programe concert, lucrări de pictură, grafică, peniţă, sculptură, manuscrise muzicale, corespondenţă, toate oferind preţioase informaţii asupra vieţii şi activităţii Maestrului, în special evenimente din viaţa sa legată de aceste meleaguri

În 1889 începe să dea lecţii de vioară la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naştere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.


Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905) şi Şapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Enescu a semnat şi piese de muzică de salon cu pseudonimul Camille Grozza. A fost distins cu Premiul de compoziţie Pleyel din Paris (1903), cu titlurile de ofiţer şi cavaler al Legiunii de Onoare a Franţei (1913, 1936), Membru de onoare (1916) şi Membru activ (1933) al Academiei Române din Bucureşti, Membru corespondent la Academie des Beaux Arts din Paris (1929), Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma (1931), Institut de France din Pari1936) şi Academia de Arte şi Ştiinţe din Fraga (1937), cu premiul discului oferit de revista Candide din Paris (1933) şi cu Ordinul militar marocan - cravata de comandor - Quissam Alaouite (1936).



Carte poştală privată. In imagine Regina Elisabeta si George Enescu.
Amintirile lui George Enescu, consemnate într-o serie de întrevederi difuzate în 1951 şi apoi editate de Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio, dezvăluie marile întâlniri, iremediabilele dezamăgiri ori iubirea compozitorului pentru Wagner. "Cum să descriu Viena anului 1888, cum să evoc în ansamblu un oraş compozit, încărcat de atâtea amintiri şi curiozităţi? La vremea aceea, Viena nu era un oraş nemţesc, ci un fel de Turn Babel european. Scriind cuvântul turn, îmi amintesc de acela care decora Biserica Sfântul Ştefan", nota Enescu la prima incursiune, alături de mama care îl veghea mereu, în Austria. Fără a şti germană, Enescu este rapid cucerit de "fermecătorul, duiosul Schubert - nu există în Viena răscruce, străduţă, grădină, în care să nu plutească amintirea lui, împreună cu alte nume murmurate pios - Haydn, Mozart, Beethoven". Compozitorul de care nu s-a putut apropia, întâlnindu-se cu el doar în memoria fantastică a tuturor notelor arcuite, este Mozart, după cum el însuşi mărturiseşte: "Este, fără îndoială, unul dintre cele mai mari haruri pe care mi le-a dat Dumnezeu, această facultate de a păstra în memorie toate armoniile ce mi-au trecut prin minte.Trebuie să spun că este singurul meu punct comun cu Mozart". Marea iubire rămâne însă Wagner, puţin ascultat în Austria, care îi preferă pe Mascagni, Massenet, Delibes şi Gounod. "Dacă mulţi oameni care au crezut că-l adoră pe Wagner la douăzeci de ani, îl neagă la cincizeci, este pentru că nu l-au iubit niciodată", notează Enescu.
George Enescu a murit în 1955, fiind înmormântat în cimitirul Pere Lachaise din Paris, pentru a deveni muzeu al muzicii, împreună cu cele patru viori.
DESPRE GEORGE ENESCU
"Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe", mărturiseşte violonistul Yehudi Menuhin, unul dintre discipolii săi.


Impresii ale personalităţilor ce au păşit pragul muzeului ,,George Enescu" din Dorohoi. ,,Omagiez strădania superbă a doamnei Lucica Parvan, a colaboratorilor săi pentru a face minunea ca de "Ziua Europei", un mare raman european să-şi aibe din nou, la Dorohoi, casa- muzeu. In anul comemorarii a jumătate de veac de la moartea sa, George Enescu este mai prezent decât oricând în constiinţa naţională şi ne reprezintă în chip eclatant pretutindeni în lume. Sper in ziua când Dorohoiul, un oraş românesc la hotarul Uniunii Europene va fi cercetat spre al descoperi pe marele european ,,George Enescu". Aceste rânduri au fost scrise de academicianul Răzvan Theodorescu în Cartea de Onoare a muzeului, pe data de 9 mai 2005, când muzeul a fost redeschis publicului după reabilitarea cladirii şi reorganizarea expozitiei permanente .

Pe 18 martie 2008, muzeul a avut oaspete pe Radu Principe al Romaniei care impresionat de acest loc a scris în Cartea de Onoare a muzeului:"Prin acest edificiu, Dorohoiul este nepreţuit. Sunt adânc emoţionat de atmosfera acestui cămin şi mă gândesc cu pioşenie la graţia şi inspiratia celui care la 16 ani, compunea "Poema Română".


Opera „Oedip”
În anii 1921-1931 lucra la opera
Oedip, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai târziu. Aceasta fusese una din doamnele de onoare ale Reginei Maria şi, după o căsătorie cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viaţa şi va apare in fotografii cu un voal negru pe faţă. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos şi Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internaţională a operei a fost însă întreruptă de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană. Opera şi-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internaţional „George Enescu” din Bucureşti, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparţinând lui Jean Rânzescu iar dirijor fiind Constantin Silvestri. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Şerban (1995), care a provocat numeroase controverse. În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe ţări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia )


Cel mai recent a fost ,,acasă" la Enescu, Theodor Paleologu ministrul culturii pe data 15 august, în ziua de sărbătoare a ,,Sfintei Mariei." În Cartea de Onoare am citit aceste cuvinte: ,,Am ţinut să efectuez un fel de pelerinaj înainte de aniversarea zilei de naştere şi de începutul festivalului ,, George Enescu", a scris domnul ministru Theodor Paleologul.
Da, cuvintele frumoase scrise în Cartea de Onoare care atestă încă odată valoarea acestui loc încărcat de artă, pasiune, dăruire şi multă istorie muzicală.

Zilele „George Enescu” la Dorohoi , judeţul Botoşani.
,,Direcţia de Cultură, în colaborare cu Muzeul Judeţean Botoşani au organizat manifestarea dedicată Zilelor ,,George Enescu” , cu ocazia aniversării a 125 ani de la naşterea muzicianului. . Acţiunea a avut loc pe data de 18 august-2006 la muzeul memorial ,, George Enescu" din Dorohoi, unde au participat elevii Liceului de Artă „Ştefan Luchian”, precum şi alţi elevii de la liceele din ţară :Liceul „George Enescu” din Bucureşti şi Liceul „Sigismund Toduţă” din Cluj, care au susţinut un recital. În ziua 19 august a fost programat un pelerinaj la Muzeul „George Enescu” din Tescani, judeţul Bacău, unde mici instrumentişti au susţinut un nou recital. Seara a avut loc un spectacol recital la Grădina de Vară, fiind prezentată şi proiecţia filmului „Săteasca”, realizat în 1989 de TVR 1. Sub genericul „Suita sătească –,,impresii din copilărie”, au participat elevii Liceului de Artă din Botoşani, precum şi formaţii folclorice de la Flămânzi, Vorona, Vârfu Câmpului, Cordăreni. Nu a lipsit ansamblul ,,Rapsozii Botoşanilor”. La această acţiune si-a adus contribuţia artistului plastic Mihai Debeli, preşedinte al Societăţii Arc din Dorohoi, care a acordat tuturora participanţilor trofee unicat şi premii în bani".


În fotografie Maestrul Constantin Bobescu cu soţia la Liveni-Dorohoi judeţul Botoşani
(fotografie din colecţia doamnei prof. Maria Cojocariu)

Atelierul meşterului Gheorghe din Frasin împreună cu actualul tenor Bogdan Cojocariu. (Fotografie din 1994,din colecţia doamnei prof. Maria Cojocariu).

George Enescu omagiat în satul natal
,,Curtea Muzeului memorial „ George Enescu" din Liveni a devenit ieri după-amiază neîncăpătoare pentru cele peste 200 de persoane venite la ediţia a IX-a a manifestărilor dedicate împlinirii a 128 de ani de la naşterea compozitorului, dirijorului şi violonistului George Enescu. Serata muzicală a fost organizată de Consiliul Local George Enescu în colaborare cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJCCPCN) şi Muzeul Judeţean. Pe lângă cei peste 200 de spectatori, au mai participat Mihai Ţâbuleac şi Constantin Manolache, preşedintele, respectiv vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, subprefectul Paul Popa, primari din comunele învecinate şi conducerile Muzeului Judeţean şi Direcţiei Judeţene de Cultură. Manifestarea din acest an a cuprins un program artistic la care au participat ansamblurile „Hudişteanca”, „Stejărelul” al Căminului Cultural din George Enescu, „Mugurelul" din Dorohoi, formaţia de dansuri populare a Clubului Copiilor şi Elevilor din Dorohoi, precum şi Ansamblul artistic al Casei de Cultură din localitatea Pojorîta, raionul Rîşcani din Republica Moldova, localitate cu care comuna George Enescu derulează un program de cooperare transfrontalier cu finanţare europeană.

Pe scena amenajată în curtea muzeului, au mai evoluat şi Bogdan Cojocaru, bariton la Filarmonica de Stat „Moldova” din Iaşi şi Raluca Rad Ciobanu, pianistă de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca. „Din păcate, sărbătorirea oficială organizată la nivel naţional nu a inclus şi locul naşterii sale, satul Liveni. Sper ca acest neajuns să se repare cât de curând”, a spus Mihai Ţâbuleac". -(Articol publicat de Dan MĂZURAŞU Joi 20 august 2009, Monitorul)

Doamna muzeograf Lidia Alexie vă mulţumesc pentru amabilitatea dumneavoastră pentru colaborare şi prezentarea muzeului şi despre viaţa şi contribuţia artistului George Enescu.

2 comentarii:

  1. May I hace your permission for re-printing the Enescu's photos as you have shown here?

    RăspundețiȘtergere