Expozitie dedicata zilei de 8 Martie

Expozitie dedicata zilei de 8 Martie
Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Imagini din zonele pe care le-am vizitat.

miercuri, 23 decembrie 2009

OBICEIURI STRAMOSESTI






„Tradiţia populară va dispărea treptat"Interviu - Virginia CONSTANTINIU
(Articol publicat in Monitorul de Botoşani 4-01-2010),,Anii când urătorii vesteau belşug şi erau răsplătiţi cu fructe şi colaci au trecut. Etnograful Steliana Băltuţă spune că multe tradiţii vor rămâne menţionate doar în documente.Rep.: - Ce obiceiuri erau specifice acestei perioade în gospodăria tradiţională?S.B.: - La Crăciun aveau loc o serie de ritualuri. Şi pentru a marca mai bine momentul de sărbătoare în viaţa satului erau folosite elemente simbolice. S-au păstrat colindele cu steaua, cu luceafărul, cu globul. În biserici Dumnezeu ţine globul în mână şi această colindă se referă la naşterea pruncului Iisus care va stăpâni lumea. Altădată, colindele apăreau ca o scenetă, pentru că veneau şi cei trei magi şi îmbrăcămintea lor simboliza momentul venirii pe lume a Mântuitorului.
De la Crăciun ne îndreptăm către Anul Nou, momentul de trecere fiind marcat de jocul caprei, considerat joc păgân, jocul cerbului şi jocul ursului. Jocul ursului era specific chiar geto-dacilor. Aceste obiceiuri au fost completate în timp de jocul căiuţilor. Obiceiurile sunt agrare şi pastorale. Chiar şi Pluguşorul este un ritual agrar, în timp ce jocul măştilor are ca simbol alungarea duhurilor rele. După uratul cu plugul urma semănatul cu boabele de grâu. Ambele erau trimiterea către fertilitatea agrară, pentru că se ara cu plugul, se trăgea brazdă în curtea fiecărui gospodar şi apoi veneau copiii cu semănatul. Se celebra anul bogat care a trecut şi se făcea trimitere la recoltele bogate de anul viitor. Altădată, adulţii practicau şi uratul fântânii, pentru belşug în apă. Fântâna era un element simbolic pentru viaţa satului.

-Rep: Toate aceste ritualuri se suprapun peste sărbători religioase.
- Steliana Băltuţă: Da. În timp, aceste manifestări s-au îmbogăţit, dar şi-au pierdut semnificaţia iniţială. Nu mai este trimiterea către simbolistica magică şi nici costumele nu mai sunt cele iniţiale. În fiecare civilizaţie există manifestări ritualice cu trimitere la anumite momente de peste an, de apărare, de belşug, de fecunditate. Se merge pe o anumită simbolistică care s-a pierdut în timp, este firesc pentru că vorbim de o evoluţie a unei comunităţi rurale chiar şi urbane.
- Obiceiurile specifice Sărbătorilor de iarnă au un farmec aparte în poveştile bătrânilor.

- De-a lungul anilor memoria colectivă a reţinut doar esenţa, simbolul. Dacă ne gândim la costum, penele au fost înlocuite cu panglici sau alte materiale. Dacă la jocul ursului se folosea blana de urs, la noi a fost înlocuită cu blana de oaie sau capră. Toate aceste costume, toate textele de urare au fost modificate în timp. Etnografii au cules şi din fericire unele din ele s-au păstrat în timp, dar au fost multe completări sau multe pierderi ale manifestării respective. Pentru că viaţa satului merge către o modernizare, iar aceste ritualuri nu se mai păstrează în forma lor originală. A fost o perioadă când aceste ritualuri au fost interzise, dar unele persoane au înţeles că aceste manifestări sunt tezaurul spiritualităţii româneşti. Acesta a fost momentul fericit când ele au fost păstrate. Norocul civilizaţiei româneşti a fost acela că au existat persoane care au realizat că aceste manifestări trebuie duse peste timp.
-Rep: Dar sunt puţine localităţile unde aceste obiceiuri sunt păstrate. Din păcate, tradiţiile sunt umbrite de latura financiară.
- Steliana Băltuţă:Aşa este.

- Când eram copil, mama îmi pregătea o traistă aleasă în casă, punea busuioc la clopoţel şi era o bucurie să merg cu uratul. Acum parcă s-a pierdut acea bucurie.
- Da, comunitatea a evoluat către latura financiară şi nu cea spirituală, cu bucuria de a colinda pe la case. Toate acestea intrau în latura spirituală, pe când acum totul intră în latura financiară. Nu mai e aceeaşi bucurie, acelaşi farmec al Sărbătorilor de altădată.
- În urmă cu ani, urătorii şi colindătorii primeau bani?
- Nu, se dădeau doar fructe şi colaci. Totul era cu trimitere către belşugul agrar şi pastoral. Adulţii primeau colaci mari cât roata carului şi vin.
- Rep: Cum trebuie procedat ca adevăratele obiceiuri să fie perpetuate, să nu mai primeze latura financiară?- Steliana Băltuţă: Am intrat deja într-o perioadă de dominaţie financiară şi este foarte greu. Important este ca şi în aceste condiţii să fie stimulaţi tinerii să conştientizeze că ce au învăţat face parte spiritualitatea românească. Nu se mai ţese ca altădată în casă, nu se mai ţes trăistuţele în care copiii puneau colaci şi nu mai putem vorbi de frumuseţea iernilor de altădată. Pânza de bumbac din care erau făcute costumele o ţeseau femeile în casă şi apoi era pusă pe zăpadă să se albească. Aproape în fiecare curte erau metri întregi de pânză din care se făceau costume tradiţionale.

-Rep: Grupurile care merg pe la casele oamenilor mai poartă costume tradiţionale?
-Steliana Băltuţă: Da, la Vorona, Tudora, Vârfu Câmpului. Mai sunt şi în alte comune pentru că instructorii de formaţii au grijă şi comandă costume la meşteri din alte judeţe. La noi nu mai sunt meşterii care cunoşteau specificul locului.
-Rep:
Costumele cumpărate se folosesc la sărbători sau la diferite spectacole, dar mai există vreun botoşănean care să meargă la biserică în costum tradiţional?- Steliana Băltuţă:Nu. În urmă cu câţiva ani mai erau femei care îmbrăcau doar cămaşa tradiţională. În zona Botoşaniului a pătruns mai repede costumul purtat în oraş şi atunci femeile şi-au luat materiale pentru fuste şi au renunţat la catrinţe. În unele comune s-a păstrat obiceiul înmormântării în costumele tradiţionale de mire şi mireasă.
- Rep:
Ca etnograf nu aveţi o strângere de inimă că pierdem din ceea ce ne reprezintă ca naţie?-Steliana Băltuţă: Aceste ritualuri fac parte din spiritualitatea românească şi atunci am o durere în suflet. Etnografii şi alţi cercetători au continuat să culeagă, să păstreze imagini. Însă tradiţia populară românească treptat o să dispară şi o să apară influenţe care vor lăsa să fie ascunse sau să fie pierdute în timp toate manifestările care ţin de viaţa populară tradiţională.


Rep:Cu toate că acestea ne individualizează în marea familie europeană?

Carte poştală privată
Regina Maria îmbrăcată în costum naţional la Alba Iulia.- Steliana Băltuţă: Sigur. Se depun eforturi foarte mari cu ceea ce înseamnă civilizaţie românească, nu numai obiceiuri, ci şi meşteşuguri. Nu mai sunt meşteri cojocari şi mai sunt foarte puţini care prelucrează ceramica. Numai în municipiul Botoşani erau 32 de vetre de meşteri olari, dar şi la Frumuşica, Hudeşti, Fundu Herţii, Vorona. Tot ce a însemnat frumuseţea civilizaţiei româneşti, treptat se pierde sau se transformă. Rămân doar documentele referitoare la ce a fost viaţa rurală şi nu numai.
-
Rep:Dar sunt documentele suficiente?- Steliana Băltuţă: Dacă sunt persoane iubitoare de cultură populară, atunci încă nu e totul pierdut. A luat avânt în cadrul proiectelor realizarea unor colecţii muzeale săteşti. Este încă o bucurie a salvării a ceea ce a însemnat patrimoniul civilizaţiei populare.- Rep: Cu prilejul cercetărilor dumneavoastră, mai întâlniţi botoşăneni care să poarte opinci?- Steliana Băltuţă: Mai rar. Am văzut la Ibăneşti. Acolo se păstrează şi arhitectura populară. Casele cu tindă şi cu două camere acoperite cu stuf care păstrează farmecul începutului, al originii. Sunt construite din nuiele cu pământ, lipite cu lut şi au temelie de piatră. Acolo se păstrează farmecul satului de altădată şi atunci când zăpezile sunt mari, este chiar o atmosferă de poveste.


- Rep: Aveţi speranţa că aceste obiceiuri se vor păstra?- Steliana Băltuţă: Nu în forma lor originală. Chiar dacă peste timp vor mai apărea cei care au iniţiativa creaţiei şi vor mai completa spiritul tradiţiei populare româneşti. De când cu deschiderea europeană sunt aprobate finanţări pentru proiecte unde apare şi civilizaţia populară şi în felul acesta sunt păstrate costume, ceramică şi ţesături în colecţiile muzeale săteşti. Sunt colecţii la Ştefăneşti, Cucorăni, Dumbrăviţa, Vorona.

cărţi poştale privateTrebuie să nu uităm că şi în perioada regalităţii a fost apreciată civilizaţia românească. În imaginile care apar în documente reginele erau îmbrăcate în costumele populare româneşti. Şi doamnele de la curte, la anumite momente de protocol regal, purtau costume populare româneşti


- Poate soţia preşedintelui ţării şi doamnele parlamentar ar trebui să ia exemplul reginelor.
- Da, ar fi un semnal pentru că în felul acesta ar aduce o notă în plus de apreciere pentru civilizaţia românească. Parcă nu le-aş vedea îmbrăcate aşa, dar ar fi binevenită iniţiativa. Ar fi bine ca doamnele parlamentar să se ducă la şedinţe, măcar o dată, cu costume populare. Ar fi o idee şi pentru doamnele europarlamentar. Astfel ne-ar reprezenta şi în ce priveşte cultura tradiţională. Am încă speranţa că peste timp civilizaţia populară o să reziste, nu în forma originală, dar cu completări, în funcţie de trecerea timpului, numai că am spus, magia şi farmecul de altădată s-au pierdut în timp".
Carte postala privata. In imagine stânga-Regina Maria
 
Carte postala privata. În imagine dreapta Regina Elisabeta a Romaniei.
REGINA ELISABETA A ROMANIEI.Carte postala privata.

,,CRĂCIUNUL ŞI ANUL NOU ÎN SPIRITUALITATEA ROMÂNESCĂ". EXPOZIŢIE: SECŢIA DE ETNOGRAFIE, MUZEUL DE ŞTIINŢE ALE NATURII; DOROHOI ÎN SALA OGLINZILOR.
Steliana Băltuţă , Muzeul Judeţean Botoşani, în colaborare cu
Colectivul de la Muzeul ale Ştiinţei Naturii Dorohoi.
Perioada 23- decembrie 2009-15 ianuarie 2010.
,,
Prezentare ,,obiceiuri de Anul Nou"- Steliana Băltuţă, muzeograf Muzeul Judeţean Botoşani- Secţia de Etnografie
,,Obiceiurile populare calendaristice au o serie de simboluri care sunt distincte pentru fiecare civilizaţie în parte. Crăciunul a fost, este şi va fi simbolul naşterii Pruncului Sfânt. Anul Nou la români în schimb, este mai complex în semnificaţii, având în vedere multitudinea de jocuri ritualice şi a costumelor purtate cu acest prilej, a accesorilor, a textelor de urătură pentru trecerea peste prag de la anul vechi, la cel nou. Mergând paralel cu sărbătoarea creştină Sfântul Vasile, în noaptea Anului Nou, copiii mergeau cu Pluguşorul şi cei mari, gospodarii, cu Plugul, trăgând brazda în curtea fiecărei case , în zăpada mare, pentru belşugul ogorului în roade bogate.Pe lângă uratul cu plugul şi buhaiul având texte referitoare la arat, semănat, culesul recoltei, treierat, măcinat, frământatul şi coptul colacilor,, mari cât roata carului", în noaptea Sfântului Vasile, în satele din zona Botoşani, se mergea şi cu jocurile de căiuţ, de capră, de urs, cu mascaţii.
Această expoziţie, reprezinţă o nouă dovadă că patrimoniul etnografic al Muzeului Judeţean Botoşani continuă să fie pus în valoare în diferite spaţii, în expoziţii itinerante (aşa cum a fost expoziţia de succes iniţiată de şefii de secţie etnografie Feodosia Rotaru a Complexului Muzeal ,, Iulian Antonescu" Bacău în toamna anului 2009, un număr de 7 ţesături de lână botoşănene au fost văzute de public), chiar dacă pierderea în august 2007 a sediului expoziţiei de bază din ,, Casa Manolache Iorga-SAINT GEORGES" este şi va rămâne atât de mare pentru Botoşani".

Demult, parcă uitate azi, făceau parte dintre ritualurilor populare de Anul Nou şi Benzile lui Coroi, Jianu, Brâncoveanu, care se desfăşurau ca scenete de haiducie, de apărare a celor nedreptăţiţi, de biruinţă a binelui. Dacă pentru Crăciun accesoriile purtate cu acest prilej erau Steaua, Luceafărul şi Globul iar textele erau de Colindă şi scenete cu Irod şi cei 3 Magii, pentru Anul Nou, erau mult mai bogate. Pentru jocurile de căiuţi purtătorii aveau mascoide cu capete de cai, diferite de la comună la comună şi diferit realizate artistic pentru jocurile de capră costumele erau de stuf, cu covor, cu ,, coardele". Costumele de urs îmbrăcate de jucători erau şi ele din diferite materiale: stuf cu capete împodobite cu şiraguri de mărgele, cu blănuri de capră, de oaie şi mai rar de urs. Măştile obrăzar de o mare diversitate şi o multitudine de materiale(cănepă colorată, blană, pene, materiale textile, mărgele, fasole, coarne, piele de porc, panglici colorate , motocei din fire de lână nevopsite), ca şi alaiurile de mascaţi, aveau rolul de alungarea a duhurilor şi spiritelor rele, dincolo de hotarul satului, în ,, pustie". Dacă ne referim la semnificaţie, jocurile de capră, cerb, căiuţ, urşi simbolizau fertilitatea pastorală şi agrară.(acolo unde capra călca locul, ogorul era roditor, calul era simbol al apei şi soarelui, ieşirea ursului din hibernare însemna începutul primăverii şi implicit al lucrărilor agricole).
Mergând pe simbolistică dar şi pe artă în realizarea costumelor şi accesorilor pentru Crăciun şi Anul Nou, expoziţia din Sala Oglinzilor a Muzeului de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi, conturează şi sintetizează spiritualitatea ritualică a satului botoşănean de acum 100-150 de ani în urmă, făcând astfel cunoscut publicului vizitator acest reper al patrimoniului Secţiei de Etnografie Botoşani.
Aici se desfăşoară ca într-un alai, mascoidele de căiuţi,capră, urătorii cu plugul, talanca şi buhaiul, în curtea din faţa casei, unde la cerdac, gazdele primesc urătorii în curtea din faţa casei pe care apoi îi poftesc în casă, unde pot vedea lada cu zestrea fetei de măritat şi unde sunt răsplătiţi cu nuci, colaci, mere şi un pahar cu vin.Vinul este turnat din cana pântecoasă din lut, pictată cu flori. Este o expoziţie care cuprinde piese de valoare artistică lucrate de meşterii de altădată ai satelor:(bundiţe brodate pe piele cu lânică colorată pe decor geometric şi floral, cojoc lung de cărăuşie, sumane cu,, sarad", cămăşi din pânză de bumbac cu decor brodat în cruciuliţe, catrinţe cu decor în ,, vrâste", ţesături de interior pe perete, pe lada de zestre, la icoană, pe masă.
Festival de datini şi obiceiuriDna Steliana Băltuţă, muzeograf etnograf la muzeul judeţean Botoşani a participat alături de dna Paraschiva Ungureanu, directorul Grădiniţei nr. 24, la acţiunea organizată de grădiniţa nr. 24, in vederea instruirii preşcolarilor despre obiceiurile şi datinele de iarnă aşa cum scrie în monitorul de botoşani din 16 dec 2009.
,,La Grădiniţa nr.24 Botoşani, în grupa pregătitoare condusă de educatoarele Elena Isac şi Vătămanu Mărioara se derulează un opţional cu tema “Pe urmele strămoşilor”, ce are drept scop perpetuarea cunoştinţelor despre mituri, obiceiuri, tradiţii specifice moldovenilor – toate legate de sărbătorile creştine. Activităţile din cadrul opţionalului prind viaţă în colaborare cu etnograful Steliana Băltuţă, de la Muzeul judeţean de istorie Botoşani. “În momentul în care au simţit apropierea sărbătorilor de iarnă, copiii, cu sprijinul celor mari, au pregătit costume şi măşti şi au montat scenete despre Naşterea lui Iisus. Tot la opţional au învăţat colinde specifice ţinutului moldovenesc, au pregătit dansuri populare moldoveneşti, cele mai atractive pentru micuţi fiind obiceiurile cu căiuţii, capra şi ursul din seara de Anul Nou. Totodată, copiii au aflat că tot ce au deprins la opţional are, în mentalitatea populară, semnificaţia de a aduce noroc şi belşug în casa gospodarilor”, a prezentat dna director Paraschiva Ungureanu

sâmbătă, 19 decembrie 2009

CADOUL DE CRACIUN PENTRU FEMEI


Când Dumnezeu a creat femeia, era în a şasea zi de lucru peste program, pregătind ultimele detalii.
Un înger a apărut şi-a spus:
De ce îţi ia aşa de mult timp ca să creezi aşa ceva?
Dumnezeu a răspuns:
Ai văzut planul pentru ea?
Trebuie să fie rezistentă la apă, dar nu din plastic, să aibe peste 200 părţi care să se mişte, toate care se pot înlocui, să fie în stare să funcţioneze cu diet cake şi resturi de mâncare,
să poată ţine patru copii deodată în braţe.
Să aibe un sărut cu care să vindece de la un genunchi zgâriat la o inimă zdrobită şi să facă totul numai cu două mâini.
Îngerul a fost uimit de atâtea cerinţe.
Doar cu două mâini? Nici o şansă!
Şi astea sunt cerinţe doar pentru modelul standard?
E prea multă muncă într-o zi. Aşteaptă până mâine şă termini
Doar nu o să aştept a protestat Dumnezeu. Sunt aproape gata să termin această creaţie atât de aproape de inima mea. Deja se vindecă pe ea însăşi, când este bolnavă şi poate lucra 18 ore pe zi.
Îngerul s-a apropiat şi-a atins femeia.
Doar atât de delicată, Doamne!
Este delicată, e adevărat, dar am făcut-o şi puternică.
Nici nu ai ideie ce poate îndura sau realiza.
Va fi în stare să gândească? a întrebat îngerul.
Dumnezeu a răspuns:
Nu numai că va fi în stare să gândească, dar şi să poate comunica şi înfăptui.
Apoi îngerul a observat ceva, a întins mâna şi a atins obrazul femeii.
Se pare că este o eroare în modelul ăsta!
Nu-i eroare l-a corectat Domnul
E o lacrimă>
Dar la ce foloseşte lacrima? a întrebat îngerul.


Domnul a răspuns:
Lacrima e felul ei de a-şi exprima bucuria, tristeţea, durerea, dezamăgirea, dragostea, singurătatea, supărarea şi mândria ei.
Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi. Ele trec prin dificultăţi şi poartă poveri, dar îşi păstrează bucuria, dragostea, amabilitatea.
Zîmbesc cînd ar vrea să ţipe.
se sacrifică pe ele pentru ca familiile lor să aibe ajuns.
Totuşi sunt puternice.
Desigur femeia are un singur defect
Acela că uită cât valorează!

VINE CRĂCIUNUL!
E momentul să credem în magia zilelor de sărbători!
Visează, pune-ţi o dorinţă pentru că în fiecare an, am învăţat să zâmbim, şi să dăruim.
Deschideţi larg braţele şi îmbrăţişarea voastră caldă, vorba bună şi gândul curat să fie cel mai de preţ cadou pentru cei dragi!
De CRACIUN este momentul să uităm de griji şi supărare, să iertăm, să iubim şi să ne amintim că nu suntem niciodată singure!
Sărbătoarea Crăciunului să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurie şi împliniri!
LA MULŢI ANI!
http://emancipareafemii.blogspot/. com

Craciunul este acea sarbatoare minunata care ne da putere sa fim mai buni, mai generosi si mai curajosi. Sa indraznim sa visam si sa speram mai mult, sa credem cu tarie ca anul ce va incepe va fi mai rodnic si mai fericit. Craciun Fericit si un An Nou mai bun!

LANSARE ALBUM

Teatrul Mihai Eminescu Botoşani
Organizează marţi, 22 decembrie 2009, ora 18, lansarea CD-ului,
Poezia colindelor noastre
LUCIA OLARU NENATIPrezintă: Traian Apetrei, Marieta Baciu, Gheorghe Median.
Lansarea va avea loc în continuarea Concertului de colinde susţinut de
Corala Academică VOX ARTIS din Iaşi, dirijat de Bogdan Cojocaru.



În ultimele zile ale anului trecut a avut loc un eveniment artistic deosebit care a încununat practic, finalul de an: lansarea celui de-al treilea CD semnat de Lucia Olaru Nenati intitulat Poezia colindelor noastre. Albumul conţine poeme originale despre starea de sărbătoare a iernii, în recitarea poetei, intercalate printre colinde româneşti şi internaţionale interpretate de aceasta. Acest demers original, (atât în domeniul literar, unde marchează ca o premieră prezenţa unei poete care cântă, ca şi în domeniul interpretării muzicale, unde e cu totul neobişnuită existenţa unei poete autentice), este acreditat prin citate succinte în bookletul albumului de către nume precum: criticul de artă Valentin Ciucă, prof. univ. dr. A. D. Rachieru, coordonatorul revistei Agero din Stuttgart – scriitorul Lucian Hetco, istoricul literar Fănuş Băileşteanu, profesoara de canto Maria Cojocaru, muzicologul George Manovici, poeta Carmina Popescu de la New York, prozatoarea Nina Ceranu de la Timişoara ş.a.
Lansarea CD-ului a avut loc în cadrul unui spectacol adecvat acestui eveniment, susţinut live de către Lucia Olaru Nenati, desfăşurat la Botoşani în 22 decembrie 2009 pe scena Teatrului “Mihai Eminescu”, fiind moderat de către directorul instituţiei, Traian Apetrei. CD-ul şi personalitatea autoarei sale au fost prezentate de doi prestigioşi oameni de cultură ai Botoşanilor: violinista Marieta Baciu şi muzeograful Gheorghe Median. Un asemenea spectacol a avut loc pe 23 dcecembrie2009 şi la Catedrala romano-catolică din Suceava, în organizarea Consiliului Judeţean Suceava în cadrul programului său tradiţional “Crăciun în Bucovina”, fiind prefaţat cu elevaţie de către scriitoarea şi jurnalista Doina Cernica




Poezia Luciei Olaru Nenati s-a aflat mereu sub pecetea melodiosului, a armoniei, poemele sale fiind adesea adevărate „cochilii cântătoare”. De aceea, nu este întâmplător că în palmaresul ei se află înregistrări muzicale în interpretarea de excepţie a poetei. Prin această remarcabilă întreprindere aspiraţia ei permanentă de-a fi o „fiinţă de muzică” îşi află o tulburătoare, fastă şi armonioasă împlinire.
Prof. univ. dr. A. D. Rachieru


miercuri, 28 octombrie 2009

Biblioteca Judeţeană ,, Mihai Eminescu", Botoşani







FONDUL DOCUMENTAR ,,MIHAI EMINESCU"

Un Tezaur în oraşul lui Eminescu
Pentru prezentarea ,,Fondului Documentar Eminescu", l-am rugat pe domnul Iulian Moldovanu in calitate de bibliotecar sa prezinte " Donaţia Ion C. Rogojanu" al Bibliotecii Judetene căruia îi mulţumesc mult pentru materialul oferit.
,,Ion C. Rogojanu este un renumit bibliofil, originar din zona Vrancei, trăitor în Bucuresti, economist ca formatie, care, în 1989 a donat pentru folosinţa publică fondul acesta de carte si documente. Este cel dintâi numit Cetatean de Onoare al orasului Botosani.

,,Fondul Documentar Eminescu este cea mai completă colecţie de opere, ediţii şi exegeză eminesciană adunată într-un singur inventar. Cu un patrimoniu iniţial de 1500 de unităţi de biblioteca (lucrări monografice şi periodice), fondul a fost inaugurat la 19 decembrie 1997, în cadrul secţiei de coleţii speciale a Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” din Botoşani, pe strada Cuza Vodă nr. 4D, unde a funcţionat până în august, 2004. Din 2004, acesta este păstrat şi funcţionează ca o secţie distinctă, specializată a Bibliotecii Judeţene, într-un spaţiu personalizat, în sediul central al bibliotecii, pe Calea Naţională nr. 64. De la inaugurare, numărul de documente din alcătuirea fondului a sporit continuu şi însumează astăzi aproximativ 6000 de unităţi.
Fondul Documentar Eminescu este conceput ca un centru de informare şi documentare în domeniul eminescologiei şi se adresează cu predilecţie cercetătorilor, pasionaţilor, precum şi studiului curent, didactic. Ca obiectiv principal, Fondul Documentar Eminescu îşi propune strângerea tuturor documentelor tipărite, înregistrărilor audio, video, materialelor de cartofilie, filatelie, numismatică şi chiar opere de artă, legate direct sau indirect de biografia sau opera lui Eminescu, ori de istoria provinciilor româneşti în a doua jumătate a secolului al XIX-lea."

,,Din punct de vedere biblioteconomic Fondul documentar Eminescu are forma unei expoziţii permanente şi este împărţit în două săli: Donaţia Rogojanu, reprezentând nucleul, aproximativ ¾ din totalul documentelor şi care poate fi studiată numai în regim de sală de lectură şi, alături, cartea curentă, din care se poate face şi împrumut la domiciliu. Fondul este catalogat integral şi introdus în evidenţa computerizată, iar o parte din fond beneficiază de o evidenţă analitică. Este singurul fond din Biblioteca judeţeană unde se pot face căutări, inclusiv după cuprinsul volumelor, sau după adnotări.
Valoarea deosebită a Fondului Documentar Eminescu vine din numărul mare de documnete rare pe care le cuprinde. Spre exemplu, din cele 11 ediţii ale volumului de Poesii, al lui Mihai Eminescu, îngrijite de Titu Maiorescu (apărute între 1884-1913), care există acum la Botoşani, însuşi Perpessicius preciza că nu a văzut decît şase ediţii. Există, de asemenea, în cuprinsul fondului botăşănean ediţii pe care „Bibliografia Mihai Eminescu”, elaborată în anul 1970 de către serviciile bibliografice ale Bibliotecii Academiei, (care a fost aproape trei decenii singurul instrument de lucru în domeniu) nu le menţionează sau este nevoită să precizeze: „volumul n-a fost văzut”; informaţie „după presă” etc.
,,Multe dintre lucrări sunt ediţii bibliofile, aşa cum este cea din 1941 semnată de G. Ibrăileanu, apărută la editura Ministerelor de Artă şi Propagandă, în format III (29x22 cm.), pe hârtie canadian chamoix şi ilustrată de A. Brătescu-Voineşti. Altele sunt ediţii omagiale precum cea editată de municipiul Bucureşti din 1939. Unele sunt ediţii rare: cea de Poesii îngrijită de Matei Eminescu, sau cea în 126 de exemplare pe hârtie velină, vărgată îngrijită de G. Bogdan Duică, în 1924.
Fondul documentar Eminescu deţine şi un important segment de exegeză eminesciană, care cuprinde de la „Studiu Criticu” al lui Al. Grama (1891) sau cel al lui I. Petraşcu (1892), până la Grid Modorcea „Masca lui Eminescu” (1998) sau G.I. Tohăneanu, T. Vianu, I. Negoiţescu, D. Murăraşu, D. Caracostea, precum şi aproape toate scrierile biografice referitoare la Eminescu. (G. Călinescu, Augustin Z.N. Pop, Z. Dumitrescu-Buşulenga., M. Eliade, G. Tomozei, N. Zaharia, P. Vintilă, N. Georgescu, G. Muntean, D. Murăraşu, Theodor Codreanu, I. Buzaşi, I. Roşu etc.
O grijă deosebită se acordă reconstituirii mediului cultural, social şi istoric din epoca în care a trăit Eminescu. În acest scop biblioteca a cuprins şi o serie de manuale pe care Eminescu fie le-a studiat ca elev, fie a lucrat cu ele în perioada în care a funcţionat ca revizor şcolar, fie conţin texte ale sale: Elementariu, Viena, 1856; Samuil Andrievici, Karte de cetire, Viena, 1854; G. Hill Gramatica limbei române, Bucureşti, 1856; Dicţionar Germano-român, Braşov, 1853. Asemenea şi câteva reviste şi ziare româneşti (Familia, Convorbiri literare, Transilvania) şi străine (Romanische Revue), care au stat la îndemâna poetului şi în care a publicat sau care i-au fost dedicate (Buletinul Mihai Eminescu, editat de Lecca Morariu). În aceeaşi idee, se regăsesc în fondul Eminescu o serie întreagă de antologii, dintre care nu amintim decât una: Vasile Gr. Pop Conspect asupra literaturii române şi scriitorilor ei, Bucureşti, 1876 (prima antologie de literatură română în care, la p. 112-115 este menţionat M. Eminescu); alte lucrări de critică, istorie şi teorie literară (Adamescu, O. Densusianu, I. Lăzăriciu, G. Panu, până la G. Ivaşcu sau Dan Mănucă), ce alcătuiesc un mozaic complex şi destul de complet despre epoca pe care a marcat-o Eminescu în fulgerătoarea sa trecere.
Multe dintre lucrările prezente în donaţie poartă însemnările autografe ale unor personalităţi. Prin ele valoarea documentelor care le tăinuiesc sporeşte şi mai mult. Însemnările autografe se împart în trei categorii dominante: Dedicaţii, însemne de proprietate şi însemnări de lectură. Însemnele de proprietate sunt completate de un număr relativ mic de ex-libris-uri, mai ales sub formă de ştampilă (de exemplu ştampila ex-libris a lui Titu Maiorescu, sau ştampila „Biblioteca D. Caracostea”. Dedicaţiile sunt cele mai numeroase. Dintre ele amintim trei autografe ale lui Perpessicius, patru autografe Nicolae Iorga, sau Leca Morariu, D. Caracostea etc. Preotul „Alecsandru Popsion” este şi el prezent în donaţie cu un însemn de proprietate autograf, deosebit, datat 1880, într-o scriere caligrafică cu cerneală neagră, pe p. de titlu a vol. 1 din Dicţionarului Germano-român întocmit de Gheorghe Bariţ şi Gabriel Munteanu, la Braşov, 1853. La fel, Ioan Petru Culianu care face o dedicaţie către Nicolae Manolescu, pe pagina de gardă a volumului I din Iter in silvis (1981). Pe ansamblul donaţiei, aproximativ 50 la sută dintre volume poartă cel puţin un însemn (autograf sau ştampilă). Acestea oferă informaţii valoroase despre circulaţia cărţilor şi fac din Fond o bibliotecă deosebit de valoroasă. Despre această bibliotecă, Fondul Documentar Eminescu din Botoşani, s-a spus că ar fi cel mai durabil monument din câte i s-au ridicat vreodată lui Eminescu. Îmi vine în minte titlul unei cărţi: Eminescu Genialul botoşănean uitat de botoşăneni. Iată că şi cu o intârziere de un secol şi ceva, urbea lui a arătat totuşi că ştie să-l preţuiască. Existenţa Fondului Documentar Eminescu este un bun motiv de mândrie pentru orice român. Şi este încă un reper important în bogata viaţă spirituală a Botoşanilor care vă aşteaptă să-l vizitaţi.
MIHAI EMINESCU" Botoşani", a incheiat domnul Iulian Moldovanu cu aceasta invitatie".


FILIALA BIBLIOTECII PE STRADA GRIVITA


FILIALA BIBLIOTECII PE STRADA PRIMAVERII

MEDIATECA" DE PE PIETONALUL ,,UNIRII"



SALA DE LECTURA


SECTIA DE COPII 1


vineri, 16 octombrie 2009

ACTIVITATI CULTURALE LA BIBLIOTECA JUDETEANA ,,Mihai Eminescu" Botosani

Activitate în luna iunie-2008-la Biblioteca Judeţeană ,, Mihai Eminescu" Botoşani
Pe data de 15 iunie 2009, la Bibliotecă Judeţeană a avut loc prezentări de cărţi şi reviste:
- UNIVERSITAS. A fost odată un cenaclu, Editura MNLR, prezintă Mircea Martin.
- ASIMILAREA DURERII, de Adam Puslojic, Editura Proema, Baia Mare, prezintă George Vulturescu.
- SALUTATOR UNIVERSAL, de Dumitru Păcuraru, Editura Limes, Cluj Napoca, prezintă George Vulturescu.
- Prezentarea revistelor „Poesis”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Hyperion – caiete botoşănene” ş.a.
Ora 11.00 – Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” Botoşani – sala de lectură:
- Cenaclul literar
Portretul artistului la tinereţe”. Participă membrii Cenaclului „Luceafărul” din Hăneşti, coordonator Georgică Manole şi ai Cenaclului „Mugur de fluier” Stăuceni, coordonat de Gabriel Atănăsoaie.
- Expoziţie de filatelie, numismatică şi cartofilie. Organizator Mihai Cornaci.
(articol publicat în ,,Adevarul.ro Botoşani:" despre ,,Vacanţă petrecută în sălile de bibliotecă" , Anca Nechita
Data: 26 iul 2009)
„Sunt oameni înscrişi aici de peste 40 de ani care vin şi împrumută cărţi, de dinainte de a mă angaja eu. Acum, nici nu mai ştiu ce să le recomand, pentru că au citit aproape tot ce se putea”, a declarat Maria Grădinaru, bibliotecară în secţia pentru adulţi.
Cu ocazia Zilelor Eminescu , in perioada 5-7 iunie , are loc la Botosani Congresul National de Poezie (editia a 3-a) precum si editia a 28-a a concursului de pozie “Porni Luceafarul” . Printre participanti de numara Gellu Dorian , Radu Florescu , Dumitru Tiganiuc, Ioan Pop , Varujan Vosganian , Mircea A. Diaconu , Florin Partene , Marian Draghici , Ciprian Manolache si multi altii.
Seria de manifestari este organizata de Fundatia Culturala “Hyperion-C.B.” Botosani , Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania , Consiliului Judetean Botosani , Memorialului Ipotesti-Centrul National de Studii “Mihai Eminescu” , Bibliotecii Judetene “Mihai Eminescu” Botosani precum si al Teatrului “Mihai Eminescu” Botosani.Ora 16,00 – Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu Botoşani. Prezentări de reviste. Lansari de cărţi. Participă editurile Cartea Românească, Vinea, Conta, Junimea, Princeps Edit, Brumar, Convorbiri litrerare, Timpul şi Axa.- Jurizarea lucrarilor sosite pentru Concursul National de Poezie si Interpretare Critica a Operei Eminesciene “Porni Luceafarul…”, editia a XXVIII-a.
Fundatia Culturala Hyperion-Caiete botosanene, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania, Consiliului Judetean Botosani, Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani, Memorialul Ipotesti – Centrul National de Studii Mihai Eminescu, Biblioteca Judeteana Mihai Eminescu, Teatrul Mihai Eminescu, organizeaza editia a III-a a CONGRESULUI NATIONAL DE POEZIE si CONCURSUL NATIONAL DE POEZIE SI INTERPRETARE CRITICA A OPEREI EMINESCIENE PORNI LUCEAFARUL…, editia a XXVIII-a (anunta stiri locale ,,stiri.botosani.ro "articol publicat pe data de 5.06-2009 despre activitatea ce a avut loc la Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu, Botoşani)