MĂNĂSTIREA AGAFTON Pomenire pentru Mihai Eminescu

MĂNĂSTIREA AGAFTON
Pomenire pentru Mihai Eminescu

În vara acestui an m-am deplasat la Mănăstirea Agafton, locul preferat de Mihai Eminescu în copilărie dar şi la maturitate, pentru a vedea dacă s-au încheiat lucrările de restaurare a bisericii şi ce alte lucrări s-au mai făcut.
Am rămas surprins când am văzut că biserica veche cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril este în renovare şi că vechile scări ce legau cele două biserici au fost refăcute.


Vechii bisericuţe, construite din bârne de stejar, i s-a refăcut acoperişul degradat de vreme şi de intemperii iar pridvorul a fost dărâmat pentru a fi reconstruit din nou. Urma să se cureţe de putregai, să se trateze lemnul şi să se revopsească bârnele de stejar degradate de vreme. Am văzut starea de uzură avansată a vechilor chilii, care stau să cadă, şi lipsa fondurilor pentru consolidarea şi renovarea lor

Din păcate, mănăstirea nu dispune de banii necesari pentru finalizarea tuturor acestor lucrări.


Aşa că, am hotărât să dau o mână de ajutor şi am tipărit cartea ,,Mănăstirea Agafton, loc de popas şi reculegere pentru Mihai Eminescu". Din vânzarea cărţii am donat maicii stareţe Ambrozia Hriţuc o sumă de bani şi un număr de exemplare din carte. Am discutat cu maica stareţă ca să pomenim pe Mihai Eminescu şi pe mătuşile sale, călugăriţe la această mănăstire, pe 8 noiembrie, de ziua onomastică a poetului. Propunerea a fost acceptată cu bucurie şi acest gând a fost dus la îndeplinire.


Împreună cu dl director al Editurii ,,Agata", d-ul Ion Istrate, am reuşit să facem această pomenire poetului, care îşi serba ziua numelui de Sf. Mihail şi Gavriil.
La această pomenire au participat cca.15 persoane care fac parte din colectivul de redacţie a revistei Luceafărul şi din partea Grupării Colecţionarilor ,,Mihai Eminescu" Botoşani.
La ora nouă, cei ce s-au deplasat la mănăstire au depus o coroană şi o jerbă de flori la bustul lui Eminescu şi la mormântul stareţei Olimpiada Iuraşcu, mătuşa poetului. După liturghia, săvârşită de doi preoţi, de la mănăstirea Nemţ şi mănăstirea Popăuţi, s-a făcut slujba de pomenire, pentru Eminescu, mătuşile sale- Olimpiada, Fevronia şi Sofia- şi alte măicuţe- stareţe, ce au condus mănăstirea de-a lungul timpului. Am adăugat în pomelnic pe părinţii şi fraţii poetului. În final, s-a citit o rugăciune şi s-a servit masa împreună .
A fost un moment deosebit şi emoţionant şi o datorie împlinită faţă de cel mai mare şi mai iubit poet român, cu dragoste de ţară şi de credinţa strămoşească şi faţă de aceste locuri care l-au găzduit şi inspirat în creaţiile sale.
Să sperăm că ne va ajuta Dumnezeu să continuăm această datorie de onoare a noastră, a botoşănenilor şi în anii care vin şi, acest moment, cu rezonanţă creştină din viaţa poetului, să completeze manifestările, de multe ori monotone, care se organizează pe 15 ianuarie şi 15 iunie a fiecărui an.
Mulţumim, pe această cale maicii stareţe stavrofora Ambrozia Hriţuc, d-lui director Ion Istrate, membrilor colectivului de redacţie al revistei Luceafărul şi tuturor celor ce au contribuit, din punct de vedere material, la ajutorarea bisericii şi la realizarea acestei manifestări pentru pomenirea poetului Mihai Eminescu, căruia Preasfinţitul Valeriu Anania i-a dedicat- Imn Eminescului - din care redăm o strofă:
,,


Erai pe-atunci copilul cu plete zburătoare
Mirat de câte-n lume din vis pot să coboare.
Intrau cu tine-n fiinţă şi fruntea ta-nvârstate
Nălucile din sânge cu veacuri lungi în spate.
Eresurile cărnii cu sufletu-n răspăr
Se schimbă azi la faţă-ntr-un singur adevăr.
Cine-ar putea să nege că-n ochii tăi adânci
Undeşte învierea izvoarelor din Stânci?
bucură-te că te-mbie de sub glie sfânt alai
bucură-te-nveşnicirea Eminescului Mihai!"
articol : Nicolae Iosub

,,Eminescologul și colecționarul de talie națională, ing. Nicolae Iosub, din Botoșani, ne-a trimis în miez de iunie 2010 o minunatã și sfântã carte intitulatã ,,Mãnãstirea Agafton, loc de popas și reculegere pentru Mihai Eminescu”, apãrută la Editura Agata, din Botoșani, (…). Autorul ne spune, pe bazã de argumente istorice, că junele Mihai Eminescu deseori era vãzut în vizitã la Mãnãstirea Agafton, unde cele trei mãtuși ale sale erau cãlugãrițe, Fevronia, Olimpiada și Sofia. Ele erau surorile mamei Raluca Eminovici nãscutã Iurașcu. Apoi, tot la acest sfânt locaș de rugãciune creștinã era și maica Xenia Velisari, verișoarã cu Eminescu, care va supravieþui și va deplânge amarnic viața și moartea verișorului ei, a Poetului Național. Cartea cuprinde multe date, unele inedite, despre rubedeniile lui Eminescu, din partea mamei Raluca. De adãugat cã poezia Învierea” își are geneza în vizitele frecvente fãcute de Eminescu la Mãnãstirea Agafton. Volumul este prefațþat cu un catren din aceastã frumoasã poezie: „Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…/ Colo-n altar se uitã și preot și popor,/ Cum din mormânt rãsare Cristos învingãtor,/ Iar inimile toate s-unesc în armonie!”. Mulțumim, bădie Neculai, pentru minunatul volum, ,,Mãnãstirea Agafton”, lecturându-l mã simt mai bogat în cuget și simțire eminescianã și creștinã". (http://arhivavestea.files.wordpress.com/
(…) Legăturile ce au existat între Eminescu și mătușile sale, amintirile legate de anii copilăriei sunt evocate în cartea de față, scrisă de domnul Ing. Nicolae Iosub. Mulțumim domniei sale, pentru că în această carte găsim un material documentar foarte interesant și important în legătură cu Mănăstirea Agafton și Luceafarul poeziei românești, Mihai Eminescu. (Stareța, Stavrofora Ambrozia Hrițuc: ,,Cuvânt de suflet”, prefață la cartea ,,Mãnãstirea Agafton, loc de popas și reculegere pentru Mihai Eminescu”).
http://www.luceafarul.net/inginerul-nicolae-iosub-un-eminescolog-nascut-din-pasiune