Danica Patrick, prima femeie din Formula 1

Pilot in Indycar, Danica Patrick este prima femeie din Formula 1 care a pilotat monopostul intrat in cursa in 2010. Pe 24 ianuarie 2010 a debutat un nou monopost de formula 1, denumit USF1, iar superba Danica Patrick este cea care-la stapanit pe circuit. Danica concureaza in IndyCar din 2005 iar cea mai buna performanta a inregistrat-o in 2008 cand a terminat sezonul pe pozitia a sasea in clasamentul general. Danica Sue Patrick (născut la 25 martie 1982) este de origine americana, conducător auto de cursa lunga, în prezent concurente în IndyCar Series şi NASCAR Nationwide Series , precum şi purtator de cuvant de publicitate. Patrick a fost recrutata al anului , atât pentru Indianapolis 2005, 500 şi 2005 IndyCar Series sezon . Cu o victorie în 2008 Japonia Indy 300 , Patrick a devenit prima femeie care a câştigat cu un automobil Indy la curse. Patrick în prezent conduce # 7 GoDaddy.com Honda / Dallara pentru Andretti Autosport . Ea a ocupat locul 3 în 2009 Indianapolis 500 .

FEMEIA PILOT-COMANDANT LA 28 ANI

,,Aura Musat are 28 de ani si piloteaza un Airbus A318. Poate ca exista oameni care stiu ca Tarom-ul are cateva fete pilot, dar eu am ramas impresionata de acest lucru, atunci cand am cunoscut-o pe Aura, pe o cursa de Viena. Am considerat, asadar, ca merita sa v-o prezint si dumneavoastra, pentru ca daca ea nu e The ONE woman, atunci cine? The ONE: ,,Erai genul de fetita “baietoasa”? Aura Musat: ,,Eram o fetita clasica, ma jucam cu papusi, chiar daca ma mai uitam dupa avioane. Nu a fost o dorinta din copilarie sa pilotez. Cu toate acestea, l-am avut ca model pe tatal meu vitreg, care fusese pilot. El mi-a zis, mai in gluma, mai in serios, ca ar trebui sa zbor la Aeroclubul Romaniei, sa vad daca imi place. M-am dus doar ca sa-i demonstrez ca nu o sa fiu in stare. Dar am trecut examenele si am realizat ca va trebui sa si zbor. Am inceput pe planoare, acum 10 ani – aveam 17 ani –, apoi pe avioane mici, cu un motor. La Aeroclub, ca hobby, am zburat 3 ani, dar imi vedeam in acelasi timp si de liceu. Apoi, am dat la facultate, la Scoala Superioara de Jurnalism si, cand ma aflam in anul III, am auzit ca se va infiinta Academia de Aviatie, pentru ca atunci nu mai exista scoala pentru aviatie civila, ci doar pentru cea militara, unde nu erau acceptate fete. Am dat examen la engleza, matematica si fizica. Am picat in primul an, pentru ca, afland tarziu de examen, nu m-am pregatit suficient. Dar am intrat in al doilea an. Cursurile teoretice se faceau la sediul academiei, iar in primul an de zbor am stat la camin pe aerodromul de la Strejnic, toata vara. Am fost doua fete in an, din totalul de 20 de elevi. The ONE: ,,Cum va intelegeati cu baietii? A.M.: ,,Foarte bine, eu aveam experienta de la aviatia sportiva. Cred ca lor le-a fost mai greu decat noua sa se obisnuiasca". The ONE: Se faceau glume despre voi? A.M.: ,,Sigur, dar glume se fac si acum. Asta nu tine de varsta, ci de educatie. Reactiile au fost dintre cele mai diferite, ca si acum: uimire, respect, admiratie. Noi nu suntem niste feministe convinse, care sa ne dorim sa preluam conducerea, dar a fost un respect castigat prin profesionalism. Daca vrei sa schimbi parerea cuiva, sa zicem a unui misogin, asta se poate face numai prin profesionalism. Toti suntem predispusi la prejudecati." The ONE: ,,Intr-un fel, e normal, pentru ca nu am fost obisnuiti sa vedem fete pilot. A.M.: Da, si este si o chestiune de informare. Cred ca foarte multe fete si-ar dori sa practice aceasta profesie si nu stiu de unde sa inceapa, ce trebuie sa faca, cui sa i se adreseze – nici nu stiu ca exista femei pilot. Si majoritatea pasagerilor raman uimiti. Nu ca, aoleu, e femeie, cum o sa se descurce, ci pentru ca nu stiu ca exista asa ceva. Iar asta nu inseamna respingere sau misoginism, ci doar o reactie in fata necunoscutului." The ONE: Cum ai ajuns la Airbus? A.M.: ,,Dupa ce am absolvit academia, am dat examen la Autoritatea Aeronautica, am luat licenta de pilot comercial si, practic, ma puteam duce la orice companie sa spun ca vreau sa lucrez la ei. Eu am terminat scoala in 2003, iar in 2004 a fost un val de pensionari la Tarom, asadar si de angajari. Am inceput pe ATR 42, un avion foarte bun. Iarasi, din necunoastere, oamenii te intreaba: ce faci, curse interne sau externe? Simt nevoia sa lamuresc lucrurile: nu exista diferente intre pilotii de curse interne si cei de la externe, avionul zboara la fel, nu e nicio diferenta in tehnica de pilotaj. Iar ATR nu face numai curse interne. Apoi, exista alta discutie, referitoare la numarul de locuri. Cate locuri are avionul, 200, 300? Nu, 48. Aaaa, doar 48? Nu mai e interesant. Ce importanta are? Oricum ai aceeasi responsabilitate. Ce, e mai usor daca mor 48 de oameni? Deci, iarasi oamenii tind sa dea niste verdicte gresite, din nestiinta. La inceput, m-au deranjat aceste vorbe, pentru ca eu stiam care este adevarul. De la ATR, unde am zburat trei ani, am trecut la Airbus A318, pentru ca venisera aceste aparate noi la Tarom, unde am fost promovate doua fete, in primul an. Acum suntem 4 fete la detasamentul Airbus, 3 la Boeing si 8 fete in total la Tarom, dintre care 4 cu varsta sub 30 de ani. The ONE: Poate ca ar trebui sa explicam si care este diferenta intre pilot si copilot. A.M.: Este si vina voastra care, la emisiunile de stiri, spuneti ca pilotul a facut ceva si copilotul altceva. Amandoi sunt piloti. Conteaza functia. Cel care zboara in stanga este comandant si cel din dreapta e copilot, dar profesia, la amandoi, e cea de pilot. In timpul zborului, sarcinile sunt impartite. Ce nu face unul este suplinit de ce face celalalt. De exemplu, daca unul zboara Bucuresti-Paris, la intoarcere zboara celalalt, schimband rolurile. Diferenta dintre cei doi este ca responsabilitatea finala pentru tot ce se intampla ii revine comandantului. El ia ultima decizie si este tras la raspundere in orice situatie. The ONE: Acum nu exista nicio femeie comandant? A.M.: Deocamdata, nu. A inceput acum o procedura de upgrade, nu s-a finalizat, poate anul viitor. Dupa diverse teste care includ si simulator si testari in zbor, se intruneste un consiliu de instructori care alege cine iese comandant. Multa lume are impresia ca, pentru a fi comandant, trebuie sa fii grizonat si sa ai peste 40 de ani. Nu e asa. Doar ca sunt, bineinteles, niste limitari minime de experienta, timp de zbor si de calitati profesionale. Pentru ca poti sa intrunesti orele de zbor sau sa fii mai in varsta, dar sa nu ai calitatile profesionale, sa n-ai talent de comandant. The ONE: Sunt femeile mai motivate sa munceasca pentru a ajunge comandant? A.M.: De zburat, zburam toti la fel, nu pot sa ma duc eu la planificare si sa spun ca vreau mai mult, ca vreau sa ies comandant inaintea colegului, dar motivatia e personala. Nu e un handicap faptul ca suntem fete, doar ca imi pare rau ca procentajul de fete pilot este foarte mic. As vrea sa ajungem sa existe 50 % fete, 50% baieti. The ONE: Care e motivatia ta pentru a fi comandant? A.M.: Consider ca e un pas firesc in evolutia mea profesionala. Sa-mi dovedesc mie ca nu i-am dezamagit pe cei care au avut incredere in mine, pentru ca aceia care isi pun semnatura finala pe licenta ta de comandant isi asuma o responsabilitate. The ONE: Exista calitati pe care le au fetele si nu le au baietii, sau invers? Atuuri? A.M.: Din punct de vedere fizic, nu se mai pune problema ca fetele nu pot face fata. Multi ma intreaba: „Daca ar cadea avionul, ai putea sa tragi de mansa?” Aviatia a evoluat. Acum s-a eliminat varianta "daca bate vantul puternic din lateral si nu pot sa trag de mansa". Totul se face pe calculator. Asadar, diferente de indemanare nu exista intre fete si baieti. Nici psihice, nici fizice. Cred ca exista barbati care se pierd cu firea in anumite cazuri, asa cum sunt si fete in aceasta situatie. Nu vreau sa fiu feminista aia care spune: "Noi, femeile, suntem cele mai bune, trebuie sa-i invingem pe barbati, sa le aratam de ce suntem in stare." Da, trebuie sa le aratam ca suntem capabile, dar asta individual. Daca eu arat ca sunt in stare de ceva si o colega nu e, nu e normal sa tragem concluzii generalizante: nicio fata nu e buna sau toti barbatii sunt misogini. Astea sunt prostii. (....) The ONE: Poti sa dai un sfat femeilor? A.M.: Sa-si urmeze visul, dar sa nu se astepte ca e usor. Acum pare simplu, tu imi iei un interviu, am trei trese pe mana, am o meserie de invidiat, castig foarte bine si ma plimb peste tot. Asta vede lumea acum, dar, de fapt, ce se afla in spatele acestui rezultat nu stiu decat colegii mei. Este mult de invatat, de zburat, e multa informatie si crezi nu o vei asimila niciodata. Eu, toata vara, in loc sa ma duc la strand, eram pe camp si zburam, dar am facut-o pentru ca asta mi-am dorit. In momentul in care faci ceva ce-ti place, restul nu mai conteaza, iar pretul succesul se masoara in cantitatea de lucruri la care ai renuntat, nu-i asa?" Home PEOPLE & PARTY CU şi DESPRE VEDETE Femeie. Pilot. 28 de ani Autor: Andreea Esca publicat: http://www.onemagazine.ro/people-party/cu-si-despre-vedete/articol-3519147-femeie.-pilot.-28-de-ani Inteviu realizat de Andreea Esca ,,

Prima femeie pilot pe MiG-21 Lancer din Romania iese la zbor

In imagine foto: Simona Maieran impreuna cu Mariana Dragescu http://www.youtube.com/watch?v=R2U40vw6WIs&NR=1 Accesati aceasta adresa unde este prezentata Simona Maieran. Grupa de piloti aflati in perioada de pregatire pentru zborul pe MiG-21 Lancer, printre care se afla si prima femeie pilot pe acest tip de avion incepe in aceasta saptamana activitatea practica de zbor. Sublocotenentul Simona Maieran este prima femeie pilot din cadrul Fortelor Aeriene Romane care va zbura pe acest tip de aeronava, se arata intr-un comunicat al MApN. Ea a absolvit Academia Fortelor Aeriene in anul 2007 dupa care a fost repartizata la Baza 86 Aeriana Fetesti. Zborurile se vor efectua la Baza 95 Aeriana Bacau "Erou Capitan de aviatie Alexandu Serbanescu". Sublocotenentul Simona Maieran este prima femeie pilot din cadrul Fortelor Aeriene Romane care va zbura pe acest tip de aeronava, se arata intr-un comunicat al MApN. Ea a absolvit Academia Fortelor Aeriene in anul 2007 dupa care a fost repartizata la Baza 86 Aeriana Fetesti. Zborurile se vor efectua la Baza 95 Aeriana Bacau "Erou Capitan de aviatie Alexandu Serbanescu". sursa: http://www.ziare.com/articole/prima+femeie+pilot

Marturia lui Andreea Bocelli

Deci, cu ocazia asta vreau sa va spun o mica poveste. Iata cum decurge ea. O tanara sotie insarcinata a fost spitalizata pentru un simplu atac de apendicita. Doctorii au trebuit sa-i aplice niste gheata pe stomac, si cand tratamentele s-au incheiat medicii i-au sugerat sa avorteze copilul, i-au spus ca era cea mai buna solutie, pentru ca bebelusul se va naste cu o dizabilitate, dar tanara si curajoasa sotie a decis sa nu avorteze, si copilul s-a nascut. Acea femeie era mama mea, si copilul eram eu. Poate sunt partinitor, dar pot spune ca a fost alegerea corecta. Si sper ca asta va incuraja multe mame care se afla uneori in situatii dificile in acele momente cand viata e complicata, dar vor sa salveze viata copilasului lor. In loc de "la revedere" voi canta un cantec vechi pe care copiii mei il adora si sper sa va placa si voua. Pentru ca le-a placut, l-am inregistrat in ultimul meu album. Cantecul e frumos pentru ca e un cantec voios ce exprima fericire. (.....) mai mult accesati http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.com/2011/03/maturia-lui-andrea-bocelli-despre.html

FEMEIA LUPTATOARE PENTRU UN IDEAL

PRIMA FEMEIE IN COSMOS

FEMEIA AVIATOR ELENA CARAGIANI STOENESCU

Elena Caragiani-Stoenescu (n. 13 mai, 1887 – d. 29 martie 1929, Bucureşti), prima femeie aviator din România. Fiica medicului de origine macedoneană Alexandru Caragiani şi a Zeniei Radovici şi-a susţinut lucrarea de licenţă în Ştiinţe Juridice, în 1913. Îndrăgostită de pilotaj, a început să se intereseze de zbor la cei specializaţi în domeniu, cum ar fi cumnatul său, locotenentul Andrei Popovici. Primul zbor are loc în 1912, împreună cu profesorul său de echitaţie, Mircea Zorileanu, posesor al unui brevet de pilotaj eliberat în Franţa. Se înscrie în „Liga Aeriană”, şcoala de pilotaj condusă de prinţul George Valentin Bibescu, fiind singura femeie cursant, fapt care a stârnit indignare. Lecţiile de pilotaj le-a luat cu Constantin Fotescu, căpitanul Nicu Capşa şi Mircea Zorileanu pe avioane de tip „Farman”, „Wright” sau „Santos Dumont”, speciale pentru antrenament. La terminarea cursurilor, cererile pentru obţinerea brevetului de pilot civil adresate ministerelor Învăţământului şi Apărării i-au fost respinse de către Spiru Haret şi generalul Crăiniceanu, fapt care o determină să plece în Franţa. Se înscrie la Şcoala Civilă de Aviaţie din Mourmelon le Grand, în Champ de Chalon, condusă de Roger Sommer, dă toate examenele şi primeşte, la vârsta de 27 de ani, Brevetul Internaţional de Pilot Aviator, cu nr. 1591, eliberat în 22 ianuarie 1914 de Federaţia Aeronautică Internaţională. Refuzată cu ostentaţie în ţară, s-a angajat, mai întâi ca reporter al unui important cotidian francez, mergând în Caraibe, Mexic sau America de Sud, apoi corespondent de război pentru un trust de presă mexican. După intrarea României în război, în 1916, Elena Caragiani-Stoenescu a solicitat, pe rând, să participe, în calitate de pilot, la apărarea ţării, sau să transporte răniţi în spitale, să aprovizioneze cu medicamente sau materiale punctele sanitare de pe front cu avionul, dar este refuzată. Înscrisă în Crucea Roşie ca infirmieră, participă alături de Maria Ventura la îngrijirea răniţilor români, într-un spital de campanie din Bucureşti şi, după retragerea armatelor şi instituţiilor româneşti în Moldova, organizează, împreună cu sora ei, un punct sanitar la casa părintească de la Tecuci. După încheierea războiului s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, împreună cu care s-a stabilit la Paris. A profesat ziaristica în Franţa, Mexic, S.U.A., ţări din Africa sau Asia, repartizându-i-se în special evenimente aeriene. Bolnavă grav de ftizie, a revenit în ţară. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu. (Wikipedia)

Ultima femeie pilot din escadrila alba

VIATA MEA E UN ROMAN Sursa: http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/viata-mea-e-un-roman/ultima-femeie-pilot-din-escadrila-alba-67482.html Mariana Dragescu a facut al doilea razboi mondial, pe ambele fronturi, intr-un avion sanitar cu care transporta ranitii de pe linia frontului. "Escadrila Alba" a salvat de la moarte peste 1.500 de soldati. Mariana Dragescu este ultima femeie-pilot in viata care a luptat in cel de-al doilea razboi mondial. Avea 29 de ani si zbura pe sub bombardierele inamice, carand in carlinga raniti culesi de pe linia frontului. Astazi, la 92 de ani de viata intre cer si pamant, locotenent (r) a avut amabilitatea sa ne incredinteze amintirile domniei sale, pentru a le pune la pastrare in sufletele dumneavoastra... ADRIANA OPREA-POPESCU A vazut lumina zilei pe 7 septembrie 1912, la Craiova. Tatal ei, militar de cariera, a ajuns colonel dupa primul razboi mondial, iar mama... "Mama, la randu-i, isi aminteste ea, fusese o femeie tare originala. In 1909 era nemaritata si mergea pe bicicleta pe strazile unui orasel de provincie... Facuse un pension francez la Craiova, dar apoi a studiat pianul si a devenit profesoara de muzica. Dar a ramas o fire independenta si cred ca mai degraba cu ea am semanat, asa baietoasa." Dragostea pentru zbor a fost dintotdeauna, poate ca atunci cand se nascuse avea deja in sange dorul de a atinge cerul cu palmele, caci "pasarile de fier" au fost singurele care au coborat din poveste in visele ei de copil. "Cand a inceput primul razboi mondial, am venit in Bucuresti cu toata familia, povesteste ea. Imi amintesc, aveam 4 ani si eram cu mama pe strada cand am auzit sunand pentru prima data sirenele de alarma aeriana. Avioanele germane bombardau Bucurestiul. Am intrat cu mama intr-un subsol, sa ne adapostim, dar eu eram nerabdatoare sa vad aeroplanele. Incepusera sa cada bombele, iar eu n-aveam astampar, voiam sa ies afara si m-am potolit doar cand cineva mi-a dat sa mananc un corn, ca sa tac..." Implinise 20 de ani cand a venit singura in Bucuresti, dornica sa urmeze Facultatea de Educatie Fizica si... Scoala de Calarie. "Ai mei ma trimisesera in Capitala la o matusa, isi aminteste ea, dar eu locuiam la o prietena, sotia unui medic militar, care era singura. Si, cum auzisem de Scoala de Aviatie a Ioanei Cantacuzino, mergeam pe ascuns si luam lectii de zbor". A mers la cursuri in 1935, o vara intreaga. "Ne-a instruit faimosul capitan Abeles, caci pe atunci Aviatia Civila tinea de Aviatia Militara. Eu am obtinut al saptelea brevet feminin din Romania", spune Mariana Dragescu. Femei in uniforma Nu isi imagina, pe atunci, ca zborul se va transforma, din pasiunea in misiunea vietii ei si nici nu banuiau macar cumplitele vremuri ce aveau sa vina... "In ’41, isi aminteste ea, venisera in tara multi germani, care instruiau piloti pentru noile avioane. Foto Mariana Dragescu , Ziarul de Duminica, Daniel Focsa 8-06/2007 Am observat aceste miscari, dar nimeni nu pomenea cuvantul "razboi". Era anul 1941 si era inca liniste. Pana intr-o zi, cand am observat ca disparuse toata aviatia militara de pe aerodromul din Pipera. Atunci am primit si ordinul ca a doua zi sa fim in avioane, dis-de-dimineata, pentru ca vom decola cu destinatia Focsani Nord. Nu ne-au spus nimic, in continuare. S-apoi am aflat ca asta era, de fapt, o strategie a nemtilor, ca sa-i ia pe rusi prin surprindere. Si i-au naucit, pe buna dreptate, ca atunci cand nemtii si romanii au patruns pe teritoriul sovietic, lui Stalin nu i-a venit sa creada. In dimineata de 22 iunie 1941 am aterizat la destinatie. Incepuse razboiul!" O unitate de aviatie de-a polonezilor refugiati la noi era dotata si cu trei avioane mici, vopsite in alb, cu semnul crucii rosii pe fuselaj si pe aripi, care fusesera amenajate ca avioane sanitare. Acestea au fost repartizate fetelor. Ramasesera trei: ea, Nadia Russo si Virginia Thomas, caci la mai putin de o luna Virginia Dutescu s-a imbolnavit, s-a retras si n-a mai zburat niciodata. "Primele nopti am dormit pe targile avioanelor. Dar tot nu stiam la ce ne inrolasem..., marturiseste Mariana Dragescu. Intr-o dimineata am auzit mesajul lui Antonescu "Romani, va ordon, treceti Prutul!", si abia atunci ne-am dat seama ca a inceput razboiul... Dupa o saptamana am inceput sa zburam cu ranitii de pe linia frontului spre Bucuresti. Inaintam pe cer cu avioanele o data cu linia frontului. Iar daca nu aveam aerodroame in apropierea locului din care trebuia sa ridicam ranitii, aveam ordin sa aterizam pe oriunde...". "Escadrila alba" era vanata de avioanele inamice. Dar nu in aer, pentru ca cele trei primisera ordin sa zboare la maximum 50 de metri inaltime de pamant, iar avioanele inamice nu aveau curajul sa coboare asa de jos. Dar le pandeau la aterizare si, cum le zareau, le atacau. In prima luna de razboi, micile avioane sanitare albe au fost vopsite in culori de camuflaj. "Ioane, un inger!" Cucerirea Odessei a durat cinci luni. Apoi, imediat a inceput campania din stepa calmuca, cea mai grea dintre toate. Luptele s-au dat in vara lui 1942, la 40 de km sud de Stalingrad... "In stepa calmuca am patimit mult, isi aminteste Mariana Dragescu. Tin minte ca acolo am avut de transportat odata un ranit grav, caruia nu-i fusese administrata, asa cum ar fi trebuit, injectia de calmare. N-aveam de unde sa stiu, l-am urcat in avion pe targa. Era asezat pe jos, de-a lungul podelei, cu capul la picioarele mele. Asa-i duceam pe cei raniti foarte grav. Si mai puteam duce si un al doilea pacient, pe scaunul din spatele meu, unul care sta asezat, dar care avea si el nevoie urgenta sa fie dus la spital. Si-i iau pe cei doi, pun targa jos si decolez. Cel grav era legat de targa, ca sa nu alunece de acolo, dar acesta reuseste sa-si elibereze o mana. Mai intai, si-a desprins bandajul de pe cap si-am apucat sa vad deasupra ochiului o gaura mare de glonte, care supura. Apoi m-a apucat de bratul cu care pilotam; voia, pesemne, sa se ridice de pe brancarda, sa vada ce se intampla, si, cu o forta teribila, ma tragea. Am luat mansa cu mana stanga, dar el isi eliberase si un picior cu care lovea in ranitul din spate. Acesta tipa de durere, avionul se balansa in aer, ca nu-l mai puteam controla cum trebuie... Doamne, a fost o lupta care mi s-a parut nesfarsita, desi cred ca in realitate a durat doar cateva minute pentru ca, epuizat de efort, ranitul a cazut pe targa, inconstient. Nici acum nu-mi vine sa cred ca am ajuns cu amandoi cu bine la spital..." Nu de putine ori, vazandu-le pe linia frontului, cu capul descoperit si parul fluturand in vant, imbracate in salopete albe, soldatii romani au crezut ca au vedenii. Caci nu e putin lucru, dupa ce moartea iti da intalnire la fiecare ora, sa vezi ca-ti apare in cale, alergand printre cratere de bombe, o femeie tanara... "A trebuit sa iau, intr-o zi, un ofiter roman care fusese grav ranit, povesteste aviatoarea zambind amintirii. Probabil, zic eu, din cauza ranilor, avea halucinatii caci, ajungand in dreptul lui, a inceput sa strige ordonantei ce-l veghea: "Ioane, un inger!". Sau crezuse bietul om ca deja a murit si astepta sa vada Raiul..." Ele n-aveau timp sa se gandeasca la moarte. "Nu stiu daca ne era frica, recunoaste astazi Mariana Dragescu. N-aveam vreme sa ne gandim la asta. Dar nici un moment nu ne-a trecut prin cap sa renuntam. Eram fericite ca ne aflam in linia intai, ca putem fi de folos. Si, daca plecam acasa, ca sa scapam de razboi, pe nefericitii aceia cine-i mai ajuta?", intreaba ea, simplu. Nu le-a fost usor nici o clipa... Erau tinere si erau femei. In stepa calmuca au locuit in corturi de campanie. Ziua era o caldura care lesina, iar noaptea, un ger cumplit. Plus zgomotul asurzitor al avioanelor germane care aterizau, debarcand trupe. Apa de baut primeau in canistre, a data pe zi. Pentru spalat, strangeau intr-un butoi urias. Cand nu aveau cu ce, isi spalau parul cu benzina... "Noaptea era pustiu. Pentru ca zona era plina de partizani, aveam zece soldati servanti instruiti sa ne apere. In fata corturilor noastre erau amplasate doua pusti mitraliera puse pe niste trepiede si in fiecare noapte auzeam suieraturile Katiuselor, cum tragea artileria grea pe frontul Stalingradului, de se cutremura pamantul, vedeam cum se aprindeau parasutele luminoase...". In zona Stalingradului, Mariana Dragescu a avut multe de patimit... "Don""soara, ne omoara partizanii!" "Am fost trimisa sa iau raniti, isi incepe ea povestirea, dintr-o zona in care, cu o zi inainte, fusese o furtuna de nisip. Pentru ca le intrase praf la motoare, tancuri si masini ramasesera blocate pe drum. Si era o ceata... La 50 de km de locul in care trebuia sa ajung, motorul a inceput sa scada turatia iar avionul pierdea din inaltime. Mi-era teama sa aterizez, pentru ca stiam ca acolo erau terenuri minate, auzisem de soldati care fusesera spulberati. Dar am vazut o pata mare de ulei si un tanc sovietic rasturnat cu senilele in sus, mi-am zis "aici nu poate fi minat" si-am coborat acolo, ca se infunda avionul. Ranitul din spate, care era mai usor lovit, a inceput sa se planga. "Don""soara, ce facem, ca daca ramanem aici ne omoara la noapte partizanii!". Eram si eu pierita de frica, dar nu trebuia sa arat asta. Am umblat la motor, asa cum ma invatasera mecanicii, am curatat jigloarele, dar nu puteam sa trag de elice, ca sa fac decompresare, fiindca mi-era teama sa nu ma loveasca peste maini, sa mi le rupa. Ma tot gandeam cum sa facem sa scapam... Ranitul constient era din ce in ce mai speriat, se lasa seara. Si-atunci am vazut un nor de praf pe drum, care se apropia de noi. M-am urcat repede in avion si am asteptat. Era o masina de tip militar, s-a oprit la departare si ne pandea. Am sarit din avion, strigand catre ei "of, bine ati venit!". Ofiterul de langa sofer a ramas incremenit si-a exclamat: "Dumnezeule, de cand n-am mai auzit glas romanesc de femeie!"... Si ne-au ajutat sa plecam si am scapat cu viata!" Copii botezati in razboi Din stepa calmuca s-au mutat pe un camp mai apropiat de linia frontului. Aterizau pe un damb taiat de o poteca pe care treceau camilele... "Fusesem bombardati la Kotelnikovo, tocmai in timpul unei inspectii venite de la Bucuresti, asa ca ne-au mutat cu tabara la Plodovitoje. Ajunsa ultima, i-am povestit Nadiei ca pe drum am vazut un sat care abia fusese bombardat. "Nu-i nimic, a zis Nadia, aici n-or sa ne gaseasca", dar nici n-a terminat bine cuvantul ca am auzit in aer, apropiindu-se de noi "moom, moom"... Urechea noastra era foarte bine obisnuita cu zgomotul avioanelor inamice. Abia ma dadusem jos din avion, acesta ramasese cu coada afara din maracinis. Am apucat sa-i zic Nadiei "sa fugim de langa avion!" si-am inceput sa alergam pe camp deschis. Cum nu aveam unde sa ne ascundem, ne-am aruncat pe burta si auzeam bombardierul cum zbura jos de tot, chiar deasupra noastra. La vreo 600 de metri, foarte linistit, vazand ca nu-i nici un pericol, a redus motoarele - stiam ca trebuie sa pice bombele- - s-apoi le auzeam cazand "fal-fal-fal", aveam impresia ca ne vin in cap. Sase a aruncat o data si inca o data sase. Auzeam cum treceau schijele peste capetele noastre, adauga ea, razand acum. Dar nu stiu, spune oftand, am scapat... Avionul a pus apoi motoarele in plin si a fugit. Ca prin minune, n-au fost lovite butoaiele de benzina puse intr-un colt al campului, ca ar fi fost o explozie ingrozitoare... Dar coada avionului meu a fost atinsa de niste schije, asa ca a avut nevoie de ceva lipituri..." A fost de atatea ori si in cer, si la un pas de moarte... L-a simtit vreodata pe Dumnezeu alaturi? "Sunt sigura ca mi-a ajutat de multe ori, marturiseste ea. Si mi-a dat si un semn ca e aproape... Intr-o comuna invecinata cu tabara noastra din Potelnikov, era o biserica din lemn. Satenii plateau o taxa pentru ea, iar in vreme de razboi taxa s-a marit. N-au mai putut da decat jumatate din bani si, uite-asa, o jumatate a bisericii era folosita pentru slujbe iar in cealalta se cantareau granele, se cantau cantece obscene... Pana la urma, fusesera nevoiti sa inchida biserica. Dar, o data cu venirea romanilor, au redeschis-o. Si, intr-o duminica, ne-am trezit in tabara cu oamenii din sat, femei, batrani si copii, ca ei mai ramasesera, cu un preot roman in frunte, venisera sa ne roage sa le botezam copiii. Femeile isi pusesera toate niste camasi mai curate pe ele, erau gatite, cum se zice, ca era o mizerie cumplita. Iar copiii erau deja mari, aveau 5-6 ani. Am fost nasele lor, s-a facut o ceremonie acolo, noi eram in uniforme militare. Dar am niste fini pe-acolo, intr-un sat prapadit din stepa, pe Leonia, inca o fetita al carei nume nu mi-l aduc aminte... Nu mai stiu nimic de ei, nici macar daca mai traiesc, dragii de ei..." Dupa campania de la Stalingrad, Nadia Russo s-a retras. Marianei Dragescu i s-a parut firesc sa mearga mai departe, pentru ca era inca in escadrila. Dupa campania din Crimeea s-a retras si Virginia Thomas. Iar ea a ramas singura femeie-pilot romanca de pe Frontul de Vest. "Eram pilot de legatura la Grupul 2 Observatii si executam tot felul de misiuni pe la rusi... Mai dificil, adauga ea oftand, caci de fiecare data cand aterizam pe vreun aerodrom de-al lor aveam nevoie de ordine si de aprobari..." CURAJOASE In toamna lui 1938 a inceput totul, povesteste Mariana Dragescu. "Atunci, noi, cinci femei pilot cate eram, am primit un ordin de la Comandamentul Fortelor Aeriene ca sunt concentrate la Galati, la manevre militare. Am ramas pana la urma patru: eu, In imagine foto: Nadia Russo Nadia Russo, Virginia Dutescu si Virginia Thomas. Armata voia sa ne testeze, sa vada daca se poate baza pe noi in caz de conflict armat. Am fost impartite in doua tabere, "amici" si "inamici" si, desi imparteam acelasi dormitor, nu spuneam nimic despre instructiunile pe care le primeam. Am corespuns, iar Marinei Stirbei - si ea pilot de aviatie, isi luase brevetul in acelasi an cu mine - i-a venit ideea sa infiinteze o Escadrila Sanitara cu personal exclusiv feminin. A facut un memoriu care i-a fost aprobat de ministrul de atunci si asa a aparut escadrila 108, transport usor. Aveam doar doua avioane sanitare, care apartineau armatei, doua bimotoare mici. Cu astea ne-am antrenat." Cele patru femei pilot au fost incadrate cu solda si cu prima de zbor corespondente gradului de sublocotenent. Cum deja se facuse mare valva pe tema "aviatoarele din armata", grade militare au primit abia in iunie ’40. La o luna de la inceperea razboiului, au ramas doar trei, caci Virginia Dutescu s-a imbolnavit si s-a retras... In imagine foto dreapta : Nadia Russo, Mariana Dragescu si Virginia Thomas MASCOTA Cele trei femei pilot primisera de la italieni un catelus pe care l-au botezat Mos. "Era o javra mica, ce nu crestea mai mare, ramanea pitic. Dar Nadia se atasase foarte tare de el si-l iubea ca pe un copil. Si, intr-o zi, Mos s-a ratacit, iar Nadia atata s-a gitat cautandu-l, ca soldatilor nemti li s-a facut mila de ea si au plecat sa-l caute. Cand l-au gasit, intr-un tareziu, i l-au adus Nadiei spunandu-i: "Acesta nu este Mot, este Her Von Mot". Vazusera si ei ce personagiu important era catelusul pentru noi..." NALUCA Si colega ei, Nadia Russo, a lasat fara grai un soldat roman, cand, imbracata intr-o salopeta alba, a intrat intr-o padurice din care trebuia sa ridice un ranit. Auzind miscare, un soldat de la unitatea antiaeriana din zona, s-a apropiat pe furis, dar, cand a zarit-o pe ea, s-a speriat atat de tare, ca a fugit strigand: "O femeie! O femeie adevarata!". "I se paruse ca e o naluca, rade fosta aviatoare, amintindu-si. Faceam surprize pe front. Atunci nu ne distrau aceste intamplari, dar ne-am amuzat pe seama lor mai tarziu." mai mult accesati : http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/mariana-dragescu-si-escadrila-alba-iv-3025753/poze/?p=1 http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=2720

FEMEIA AVIATOR

După Ecaterina Teodoroiu urmează Smaranda Brăescu, (n. 21 mai 1897 - d. 2 februarie 1948) a fost prima femeie pilot din România, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7.200 m la Sacramento, SUA).A fost nevoie de 20 de ani ca altcineva să îi întreacă recordul.S-a născut în satul Hânțești, comuna Buciumeni, din județul Covurlui (interbelic), ulterior județul Tutova (interbelic), actual în județul Galați. Între anii 1924 - 1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri. La 2 octombrie 1931 câștigă titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică - clasa Crucea de Aur. Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1100 Km, între Roma și Tripoli. ,, ,,Cădeam, cădeam cu toată greutatea corpului, cu toată senzaţia căderii vertiginoase. O clipă nesfârşită şi deodată o smucitură, care curma fâlfâitul paraşutei în desfăşurare. Se deschisese şi eram salvată. Făcui ochii mari şi privii în jur… apoi mă pornii pe râs, aşa singură în cer, ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie… Am căzut pe spate, fără măcar să mă zgârii. Cei care au pornit spre locul unde căzusem m-au găsit strângându-mi liniştită paraşuta. Dl Heinecke m-a îmbrăţisat şi a strigat: «Bravo, România!» În acealași an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute. Un lucru remarcabil, acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani! Recordul său a fost omologat de Aero Clubul din Washington. Recordul precedent, detinut de un american, fusese de 7233 de metri. A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra "Escadrilă Albă" de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit și apoi pe frontul de Vest în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. Semnatară, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie nefiind găsită. Ascunsă de oameni de suflet - prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru - nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată și de oficialtățile sovietice pentru a face instrucția soldaților sovietici. O versiune acceptată în general este că a decedat pe data de 2 februarie 1948 și a fost înmormîntată la Cimitirul central din Cluj sub numele de Maria Popescu. Potrivit cercetărilor întreprinse de prof. Neculai Staicu - dar încă neconfirmate - mormântul ei s-ar afla în Cimitirul central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu la o poziție concesionată în anul 1970 unei alte persoane. În prezent, o stradă din București a fost denumită în memoria sa. In imagine dreapta ,, Pioniere ale aviatiei: ELENA CARAGIANI STOENESCU VALERIA MIRCEA IONESCU, IRINA BURNAIA Smaranda Braescu articol ,,O ie romaneasca la 7000 de metri" de Mihai-Athanasie Petrescu ,2006-11-30 pentru mai multe informatii accesati http://agonia.ro/index.php/article/217616/Smaranda_Braescu 26 ianuarie 2011 Aviatoare celebre Irina Burnaia articol Laura Butnariu in revista Pilot Magazin ,,Într-o frumoasă zi de august a anului 1933 pe aeroportul Bucureşti-Băneasa,lângă hangarul societăţii “Air France”, un grup de trei personae aşteptau avionul promis să-l ducă la Constanţa pe litoralul însorit al Mării Negre. În acest grup se găsea şi o tânără licenţiată în drept, care urma să primească botezul aerului. Văzând-o atât de emoţionată în aşteptarea clipei decolării, după ce luară loc în avion, cei doi însoţitori căutau s-o distragă şi astfel să-i înlăture frica. Curând, însă, începură să îi placă şi să admire peisajele deosebite care i se desfăşurau înaintea ochilor. După acest zbor. Irina Burnaia, căci despre ea este vorba, a prins drag şi i-a spus pilotului Petre Ivanovici că s-a născut în ea dorinţa de a deveni aviatoare. La o lună de zile, Irina s-a prezentat la Şcoala “Ing. Mircea Cantacuzino”, unde a îndeplinit formalităţile de înscriere şi unde Ivanovici aranjase să îi fie instructor de zbor. După mai multe ore de zbor, Irina Burnaia a ieşit prima “simplistă” din grupul ei. Era încântată că a reuşit să zboare în aşa fel încât instructorul ei să fie mulţumit. “Eu cred că dacă muritorul care n-a zburat niciodată, şi-ar închipui vreodată cât farmec nebănuit, ce îmbătătoare feerie oferă natura privită din creştetul bolţii, ar risca cu singuranţă, oricând să urce acolo.” Senzaţia pe care o ai când prima dată pilotezi singur un avion, nu se uită niciodată, deoarece în acest zbor se naşte cea mai perfectă simbioză între pilot şi maşina cu care zboară. Irina Burnaia a devenit a treia pilot-aviator dintre românce. După ce a obţinut brevetul, îşi dorea cu ardoare şi avionul. În mai 1934, a reuşit să-şi comande la I.A.R. un avion de turism. Cum o pasiona atât de mult zborul, ea îşi petrecea aproape tot timpul liber la Băneasa, perfecţionându-se printr-un antrenament continuu în dificila artă a pilotajului şi apoi în acrobaţie aeriană. Ea a fost şi prima aviatoare acrobată aeriană. Irina Burnaia a luat parte la concursul aviaţiei sportive organizat în 4 iulie 1937. Concursul s-a desfăşurat pe itinerariul Bucureşti-Galaţi-Iaşi-Tecuci-Constanţa-Bucureşti, totalizând 1077 km. În acest concurs Irina Burnaia, singura femeie participantă s-a clasat pe locul 4 din 13 concureţi, cei mai buni aviatori sportivi din timpul acela".

Celebra actriţă Elizabeth Taylor

Celebra actriţă Elizabeth Taylor, a decedată ieri, la vârsta de 79 de ani, in urma unui stop cardiac.Actriţa este regretată şi omagiată de o lume întreagă
Elizabeth Taylor s-a nascut la 27 februarie 1932, la Hampstead, in apropiere de Londra. In 1958, Liz avea 26 de ani, jucase deja in 28 de filme si fusese nominalizată de trei ori pentru Oscar.


A fost cea mai răsfătată actrită de la Hollywood. Criticii spun ca a fost si cea mai "scumpa".


Numai pentru "Cleopatra" a primit, in 1962, peste un milion de dolari.
Legendara actrita este cunoscuta pentru rolul din filmul "Who's Afraid of Virgina Woolf?", pentru care a castigat si premiul Oscar.
Elizabeth Taylor a fost una dintre cele mai reprezentative personalităţi ale secolului XX, diva strălucind pe marile ecrane în filme precum „Cleopatra”, „National Velvet”, sau „Cui îi este teamă de Virgina Woolf?”. Viaţa ei privată extrem de colorată, succesul pe marele ecran şi devotamentul cu care s-a dedicat acţiunilor caritabile în lupta împotriva SIDA, nu au ţinut-o nici un moment departe de luminile rampei, ea cunoscând succesul încă de la vârsta de 12 ani. Pe lângă o carieră care a strălucit în lumina reflectoarelor, Elizabeth Taylor a stârnit vâlvă de-a lungul anilor cu cele şapte căsătorii ale sale, poate că cea mai renumită relaţie fiind cea pe care a avut-o cu partenerul său de ecran, Richard Burton, considerată ulterior una dintre cele mai celebre poveşti de dragoste din cetatea filmului.

CE VREA DE FAPT FEMEIA

Un împărat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniţă şi i-a spus că-l va elibera dacă va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia?
Tânărul şi-a chemat şi- a intrebat mama, sora, verişoara, vecina, dar nici una n-a putut să dea un răspuns corect.
In fine a chemat şi o vrăjitoare bătrână şi urâtă. Aceasta i-a promis că-i spune răspunsul corect cu condiţia că după ce va fi eliberat o va lua de soţie.
Neavând altă soluţie tânărul a acceptat.
Răspunsul dezvăluit de vrajitoare a fost:
Femeia, de fapt, doreste sa fie stăpâna propriei vieti !
Impăratul l-a eliberat imediat.


A urmat nunta şi noaptea nunţii. Insă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără si deosebit de frumoasă care i-a spus:
pentru că te-ai tinut de cuvânt jumatate de zi voi fi bătrână şi urâtă iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără şi în care să fiu bătrână.
Tânărul căzu pe gânduri: să râdă toti de el văzându-l cu o bătrână şi urâtă iar noaptea să petreacă cele mai placute clipe alături de o tânără fermecatoare sau să se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasă fată printre oameni iar noaptea....
In cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede ca e mai bine.
Imediat a venit şi răspunsul: Voi fi tot timpul tânăra şi frumoasă pentru că am găsit bărbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria viata.

TIPURI DE CĂMĂSI DIN PORTUL TRADITIONAL ROMÂNESC

CĂMAŞA DE SĂRBĂTOARE DIN COLECŢIA MUZEALĂ CONCEŞTI-BOTOŞANI Autor Margareta Mihalache.


În imagine foto: Cămaşă femeiască- vechime 54 ani donată de Atomei Florea.
,,Cămaşă femeiască (stan) din pânză de bumbac cu platcă, croi pătrat la gât cu margine tivită prin croşetare, mâneci largi. Părţile componente ale cămăşii sunt încheiate mecanic. Decor brodat peste fire la platcă în reţea cu motive florale stilizate, delimitate de un şir cu motive liniare şi încadrate de un chenar cu motive fitomorfe, dispuse în vrej; şirurile cu motive florale stilizate, de la piept şi mâneci, încadrate de frize cu motive geometrice, alternează cu alt motiv floral realist (lalea), brodat peste fire, diferit de decorul iniţial ca motiv şi cromatic, creând o notă aparte faţă de structura ornamentală de început. Cromatică: alb, roşu, verde, mov, albastru, maro, vernil, roz".;"
( Cămaşa de sărbătoare din colecţia muzeală Conceşti-Botoşani, autor Margareta Mihalache, Editura ,,Agata",Botosani-2008)



În imagine foto stânga: Cămaşă femeiască- vechime circa 50 de ani, donată de Mitrofan Floarea.
,,Cămaşă femeiască, stanul croit din pânză de bumbac şi poale din cânepă, cu platcă şi croi pătrat la gât cu margine tivită prin croşetare, mâneci largi. Părţile componente ale cămăşii sunt încheiate manual. Decor brodat peste fire, dispus la platcă şi mâneci cu motive zoomorfe (fluturi); partea din faţă, de la gât la brâu, cu decor ţesut în ozoare, formând şiruri de vrâste divers colorate; mâneci cu un rând de găurele şi margine croşetată. Cromatica: alb, bleu, mov, verde, grena, portocaliu, negru, roşu, vernil."
"( Cămaşa de sărbătoare din colecţia muzeală Conceşti-Botoşani, autor Margareta Mihalache, Editura ,,Agata" Botosani-2008)

În imagine foto dreapta:Cămaşă femeiască-vechime circa 87 de ani
,,Cămaşă femeiască(stan) din pânză de bumbac, cu platcă şi croi pătrat la gât cu dantelă croşetată, mâneci largi. Părţile componente ale cămăşii sunt încheiate în cheiţe cu alb. Decor brodat în cruci şi peste fire, cu motive florale stilizate şi geometrice, dispuse pe platcă în reţea; la piept, spate şi de-a lungul mânecilor- decor în şiruri cu motive fitomorfe, o variantă de pom al vieţii stilizat, alternat cu cel de tip floral şi geometric; la mâneci-un rând de găurele. Cromatică: alb, verde, albastru, bleu, roşu, roz, negru, portocaliu."
( Cămaşa de sărbătoare din colecţia muzeală Conceşti-Botoşani, autor Margareta Mihalache, Editura ,,Agata" Botosani-2008)<>

În imagine foto stânga:
Cămaşă femeiască- vechime circa 81 de ani donată de
Tănasă Aurica.

Cămaşă femeiască (ie) croită din pânză de bumbac, croşetată la gât şi încreţită cu şnur la gât şi mâneci. Părţile componente ale cămăşii sunt încheiate în cheiţe cu albastru. Decor brodat peste fire, dispus pe altiţă în reţea cu motive geometrice, delimitate de un şir în
,, cârlige" şi ,, dinţi de fierăstrău", sub altiţă- o friză cu decor în ajur alb; la măneci decor în tablă din romburi brodate în cercuri mici, încadrate cu şiruri în ,,zigzag", la piept- rânduri paralele cu jumătăţi de romburi, motivele geometrice sunt intercalate cu şiruri de ajur alb. Câmpurile ornamentale sunt completate de fluturi metalici cu mărgele mici, albe şi roşii. Cromatică: alb, brun, roz, mov, portocaliu, negru, bej.
(Cămaşa de sărbătoare din colecţia muzeală Conceşti-Botoşani, autor Margareta Mihalache, Editura ,,Agata" Botosani-2008)

DESPRE COSTUME POPULARE

Consultant etnograf Steliana Băltuţă.

Pe lângă costumul cu ,,vâlnic” se poartă
şi costumul cu două ,, catrinţe” sau ,,oprege”.
Una din catrinţe se poartă în faţă şi una la
spate, legate la mijloc cu ,,bete” ( brâu).
Catrinţa este din ţesătură de lână dreptunghiu-
-lară, purtată cu costumul popular femeiesc,
prinsă în talie , una în faţă şi alta în spate.
Cămaşa încreţită în jurul gâtului, cu ornamentaţia specifică a mânecii, grupată ,,râuri”pe braţ,
(ornament liniar, dispus în dungi pe mânecă).
Opreg, este piesa de port dreptunghiulară purtată de femei de la talie în jos, ornamentată cu
linii orizontale.
(,,Din portul popular de sărbătoare din ,,România”
Elena Secoşan,Paul Petrescu, Ed. Meridian ,1984)



Fota conferă întregii siluete o linie specifică. Costumul accentuează zvelteţea şi mobilitatea şoldurilor, amplificând volumul bustului. Bustul se evidenţiată faţă de partea inferioară, nu numai prin amploarea cămăşii în croiala sa specifică, cu toată lăţimea adunată în jurul gâtului, ci şi cromatic. Fota apare în costumul femeiesc, cu rol de soclu care susţine cămaşa. Varianta dominantă a compoziţiei ornamentale în Bucovina este aceea cu decorul mânecii realizate din trei unităţi:

altiţa, încreţul şi râurile sau tablă.

În imagine foto dreapta cămaşa cu model ,, tablă" pe mâneci Altiţa brodată cu ornamente geometrice (alese în război de ţesut) se prezintă cu motive dispuse în linii paralele orizontale, despărţite prin ,, încreţ", ,, râurile " care brăzdează mâneca în şiruri paralele, verticale sau oblice. Cămaşa femeilor în vârstă prezintă o varietate redusă a motivelor ca formă şi a culorilor. Materialele pentru brodat şi cusut sunt fire din in, cânepă, bumbac, mărgele, paiete, fir de aur şi argint, beteală. Broderiile tradiţionale de pe ii, altiţe, sugerează, tot ce-i mai frumos în natură, flora cu toată bogăţia ei de formă şi culoare. Cămăşile sunt ţesute din fibre vegetale. Fota este ţesută din lână toarsă şi cu timpul s-a înlocuit cu bumbac, mătase.. Pentru fond s-a folosit urzeală şi băteală de culoare neagră.

Costumul cu catrinţă duce la afirmarea unei siluete feminine svelte, marcând şoldurile prin albeaţa poalelor cămăşii, vizibile lateral;
Costumul cu fotă conturează o siluetă de mare eleganţă, cu şoldurile strâns, atribuind purtătoarei o ţinută oarecum hieratică.
Cămaşa costumului nu poate constitui vreun criteriu de clasificare, dat fiind că cele două tipuri de croieli principale, cămasa dreaptă
şi cămaşa încreţită , sunt răspândite cu mici excepţii pe întreaga suprafaţă a ţării, coexistând cu toate cele trei tipuri de piese ,
ce se poartă de la talie în jos .
(,,Portul popular de sărbătoare” Elena Secosan)


Carti postale din colectie privata

DIN ISTORIA TESUTULUI

În imagine stânga
Cel mai vechi covor din lume, datând din secolul V î.Hr., descoperit în Pazîrîk, Siberia
Din istoria ţesutului
Unii experti cred ca tehnica tesutului covoarelor a fost dezvoltată de triburile nomade din Asia Centrală. Membrii acestora teseau mici covoare, cu motive geometrice inspirate de florile si animalele. Pentru nomazi, covorul avea rol decorativ si utilitar, fiind pus pe pamant, acoperind panza cortului, servind drept perdea sau sa. Din cauza stilului de viata nomad, mestesugarii erau nevoiti să -si demonteze razboiul de tesut de nenumărate ori, de câte ori apărea o amenintare sau tribul pleca in cautarea unui teritoriu mai primitor. Dintre primele - si cele mai importante - centre ale tesutului covoarelor au aparut in Persia si Turcia. Mai multe manuscrise persane din perioada lui Chosroes I, rege al Persiei intre 531 - 579 descriu "Covorul de primavara al regelui Chosroes", realizat din lână pură, mătase, aur si argint, incrustat cu pietre pretioase.

Munca îndepărtează de noi trei mari rele: Plictiseala , viciul şi nevoia
(Cugetări , VOLTAIRE ,,Discurs despre om”)

Diversitatea uneltelor în unitatea industriei casnice textile.

Vârtelniţa şi fusul sunt două etape din cadrul industriei casnice textile, care duc la ţesăturii desăvârşite şi de o frumuseţe uimitoare din casa tradiţională.

Tu torci . Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme –n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard(.....)
Cu tine doua fete stau
Şi torc cu tine.
(Poezia,, Mama ‘’ ,G. Cosbuc)

Vârtelnita în imagine foto dreata. Vârtelniţa portugheză este diferită de cea românească prin aripiile vârtelniţei montate lateral, faţă de a noastră, montate orizontal. La vârtelniţa românească sucala pentru depanarea firului este separată, în comparaţie cu cea portugheză care este inclusă în procesul depanării pe mosor .




Covorul este o țesătură groasă de lână (uneori combinată cu bumbac, cânepă, mătase) cu desene multicolore. Este destinat pentru îmbodobirea și termoizolarea încăperilor. Încă din antichitate erau renumite covoarele persane. În prezent, cele mai mari centre de confecționare a covoarelor se găsesc în Caucaz, Asia Mică și Asia Mijlocie. În Europa, există puncte de confecționare a covoarelor în țări ca Polonia, România, Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Franța, Germania.
Covoarele pot fi confecționate manual sau cu mașina. În condiții casnice covoarele sunt țesute pe un război vertical sau orizontal



Ţesutul, atestat încă î.e.n, a avut zei ocrotitori atât la japonezi, unde zeiţa Tanabata ocrotea arta ţesutului.
La egipteni a fost zeiţa Neith care era chiar creatoarea şi inventatoarea a războiului de ţesut. Zeiţa Hedihatidin în mitologia egipteană este patroana fabricării pânzei albe pentru cultul morţilor.
Zeiţa Mokosi- în mitologia slavă, este patroana care ocrotea lucrările femeieşti ale torsului şi a ţesutului.
În mitologia greacă Arahne, reprezintă ţesătoarea ideală.