Expozitie dedicata zilei de 8 Martie

Expozitie dedicata zilei de 8 Martie
Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Imagini din zonele pe care le-am vizitat.

marți, 10 martie 2009

SCRIITOARE DE AZI-Dna Lucia Olaru Nenati-

În cadrul acţiunii ,, Gala valorilor feminine la Botoşani” la secţiunea ,, cultură” au fost premiate femei din municipiul Botoşani care şi-au adus aportul la recunoaşterea acestuia în ţară şi peste hotare: dna Lucia Olaru Nenati, dna Angela Olaru, dna Dana Pietraru si dna Violeta Budăi Damaschin. Prima personalitate premiata Doamna
Lucia Olaru Nenati n. 20 februarie 1949.
Este licenţiată a Facultăţii de Filologie (Româna-Latină - Engleză) a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi în 1972. Doctor în ştiinţe umaniste (filologie), al aceleiaşi universităţi, în 2002. Absolventă a unui program de specializare postuniversitară mass-media la Universitatea din Chico, California, S.U.A, 1995. Activitatea ei cuprinde contribuţii în mai multe domeniu precum: Literatura unde publicat 23 cărţi de poezie, proză, eseu, literatură pentru copii, cercetare literară şi albume muzicale, între anii 1975 şi 2008, a fost cuprinsă în peste 30 de volume colective fiind apreciată de critică prin numeroase cronici şi premii. Ca publicista si jurnalista a publicat peste 3000 de texte in presa din tara si din strainatate; a fost directoare a societatii editoare a ziarului Gazeta de Botosani si a initiat si condus un prim curs de jurnalism pentru tinerii din Botosani. S-a implicat benefic şi în domeniul teatrului ca directoare într-o perioada foarte grea, de autofinanţare dar şi de importante performanţe artistice, a celor două teatre botoşănene, Teatrul de păpuşi „Vasilache” şi Teatrul dramatic „Mihai Eminescu” . A fost şi profesoară, predând literatura română la elevi şi studenţi; a avut, de asemeni, şi o marcantă activitate ştiinţifică de cercetare a trecutului literar şi cultural naţional, materializată în diferite comunicări ştiinţifice şi publicări în volume editate de Academia Română. Dar preocuparea sa cea mai definitorie a fost eminescologia, calitate în care a contribuit în chip major la restructurarea spaţiului muzeal de la Ipoteşti, în calitate de muzeografă, a realizat proiectul cultural al dezvoltării viitoare a aşezământului, a reconstituit casa memorială a copilăriei poetului, precum şi ipostaza de interpret vocal a lui Eminescu, interpretandu-i cântecele cu vocea sa (prin asta marcând şi o latură muzicală a activităţii sale); a scris cărţi şi articole de aprofundare a vieţii şi operei sale şi, nu în ultimul rând, a desfăşurat o susţinută activitate de propagare a personalităţii lui Eminescu în ţară şi peste hotare. Astfel, a ţinut numeroase conferinţe, prelegeri, expuneri, (cu precădere despre Eminescu, dar şi despre cultura Bucovinei şi alte teme ), lansări, recitaluri literare şi muzicale, spectacole culturale în ţară şi în străinătate, precum: la Academia Română - Bucureşti şi filialele Academiei Române din Iaşi şi Rădăuţi, Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi şi Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava, Universitatea de vară Gălăneşti-Rădăuţi, Societatea Academică România jună, Universitatea din Cernăuţi, Universitatea din Krakowya (Polonia), Varna (Bulgaria), Sybenik (Iugoslavia), California, New York - Institutul român de teologie şi spiritualitate ortodoxă, Cenaclul “Mihai Eminescu” (S.U.A ), Marsilia - Centrul Cultural Român şi Valette du Var (Franţa ), Viena – Parohia şi Biserica română şi micromuzeul Eminescu (Austria), Centrul academic « Eminescu » din Chişinău, diferite locaţii din Montreal, Edmonton, Calgary şi Boian (Canada); Centrul Cultural din Konstanz şi Societatea Culturală AGERO din Stuttgart, (Germania) ş.a. precum şi în numeroase instituţii şi aşezăminte urbane şi rurale din România, dar şi la emisiuni şi transmisii muzicale la radio şi TV.
Pentru activitatea sa literară şi culturală a fost distinsă cu peste 50 de premii, distincţii, ordine, medalii, diplome de onoare şi de excelenţă etc., la concursuri naţionale literare, la saloane de carte şi alte manifestări, în ţară şi străinătate, printre care şi BREVETUL şi MEDALIA COMEMORATIVĂ “150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” prin DECRET PREZIDENŢIAL al preşedintelui ţarii “pentru contribuţia deosebită la promovarea operei eminesciene”, în anul 2000 ori Premiul secţiunii de Critică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iaşi, pentru volumul Arcade septentrionale, Editura Academiei Române, în anul 2008.
Viorica Hrustovici: Ce a însemnat pentru dv munca pentru doctorat?
Lucia Olaru Nenati : Lucrul la cercetarea doctorală a însemnat pentru mine o imersiune în lumea unei alte epoci, aceea a energiilor luminate din preajma Marii Uniri din 1918, când aici, la Botoşani, dar şi în tot nordul românesc, au acţionat, au creat şi au propagat cultură şi efluvii de conştiinţă naţională o seamă de oameni minunaţi, adevărate modele de conduită, instruiţi, culţi, titraţi, unii cu mai multe licenţe, dezinteresaţi, oameni de caracter şi de conştiinţă, generoşi, idealişti şi plini de elan, dar în primul rând plini de talent, care au produs o cantitate remarcabilă de valore culturală şi literară ce a avut o enormă influenţă la timpul ei asupra conştiinţei publicului. Din păcate, mai apoi ei au fost supuşi unei acţiuni deliberate de ocultare şi eliminare din peisajul colectiv, aşa încât lumea de azi aproape că nu mai ştie cine a fost Tiberiu Crudu, Constantin Iordăchescu, preotul Toma Chiricuţă, avocatul şi publicistul Const. Oprescu, profesorul N.N Răutu, preotul Dumitru Furtună, capitanul Aurel Gheorghiu, muzicologul N. Posluşnicu s.a., asta ca să mă rezum doar la cei din Botoşani. Ei bine, aceştia au fost nişte personalităţi care merită pe deplin acreditarea de făuritori de cultură naţională nu numai sub semnul „localismului creator” , iar aprecierile marilor nume care mi-au validat lucrarea - ca să-l pomenesc doar pe acad. C. Ciopraga care a ţinut să se asigure, aproape testamentar, că opinia sa entuziastă faţă de aceasta va ajunge la opinia publică, le confirmă valoarea acestor oameni minunaţi. Acum e timpul ca ei să intre în conştiinţa publică a Botoşanilor şi să beneficieze de toate onorurile de care au fost atâta vreme lipsiţi pe nedrept: numele lor să fie atribuit unor străzi, şcoli şi instituţii, să li se destineze spaţii memorialistice să devină statui în parc iar tinerii să poată să cunoască modelul lor existenţial ca să contrabalanseze atâtea alte modele negative ce inundă, din păcate, imaginea publică de azi. Mie nu mi-a folosit la nimic obţinerea titlului de doctor pe care, de fapt, nici nu-l prea folosesc, dar sunt bucuroasă că în acest fel am reuşit să aduc la lumină lumea aceea idealistă, splendidă, aflată sub egida spiritului eminescian, din care, de fapt, nu mai voiam să mă întorc în prezentul de azi atât de viciat.Sunt mulţumită că am reuşit să editez cartea doctoratului meu, Arcade septentrionale, sub egida Academiei Române care astfel a validat oarecum şi ea prin înaltul ei prestigiu valoarea acestor contribuţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu