Despre personalitatea actritei mult iubite Corina Chiriac.
La Tvr 1, a avut loc emisiunea ,, Ne vedem la televizor” unde au fost invitaţi : CORINA CHIRIAC, Sorin Roşca Stănescu, Gabriel Dorobanţu, Florin Zamfirescu , Nicolae Caragea. Moderator emisiune a fost Marina Almăşanu.
Moderator: Ce să înveţe să facă şi ce nu trebuie să facă în viaţă, ce sfaturi le poate da Corina Chiriac?
Corina Chiriac: ,, Eu am studiat filizofia orientală şi am o ideie fixă care ţine împotriva adversităţii. De regula sunt o melancolică, o sentimentală. Încă din copilărie aveam obiceiul să las baltă ce nu iesă. Tata a avut un mare merit şi a făcut foarte bine, mi-a dat un exemplu cu halviţa. Aceasta se agăţa pe vremuri pe lampă. Eu care eram cam grăsuţa atunci, trebuia să sar până la halviţă să muşc fără ajutorul mâinilor. Această săritură după halviţă trebuie să facem toată viaţa, mai ales că este cum este şi alţi o mai stropesc cu ce nu trebuie, să o spălăm să o punem la loc.
Să ne păstrăm elasticitatea, şi mai ales încăpăţinarea de a sări după halviţă. Da, toată viaţa sărim să muşcăm din halvită.
Moderator: Când a avut loc prima întâlnire cu actoria?
Corina Coriac: ,, De la 14, 15 ani, când mergeam la Teatrul cu părinţii, atunci am văzut-o pe Carmen Stănescu şi aşa dintr-o dată mi -am dorit să ajung actriţă. Am puţină experienţă în actorie. Am jucat un rol de puşcăriaşă şi beţivă. Când eram mică eram complexată că sunt urâtă. Am căutat un capot de ,, Zanana”. Am lucrat mult la acest rol ca scot în evidenţă defectele personajului.
Moderator: De unde ai moştenit talentul muzical?
Corina Chiriac ,, Urechea muzicală am moştenit-o de la bunica mea, ia a transmis tatălui meu. Bunica a făcut pensionul cum se numea atunci şi a cântat la pian după note. Referitor la actorie, când eram mică si aveam musafiri mă urcam pe scaun si-I ţineam de vorbă că trebuia să intervină tata să mă ducă in cameră “
Moderator: Eşti omul orchestră?
Corina Chiriac: ,,Trebuie să mulţumesc părinţilor mei pentru sfaturile de viaţă, care la vremea aceea erau aspre dar, mi-au prins bine. Tata mi-a spus că toată viaţa este de împrumut.Tata îşi dorea să aibe un băiat şi m-a educat ca pe un băiat şi m-a pregătit pentru orice neprevăzut. Parcă a presimţit că voi călători toată viaţa singură cu valizele. Tata m-a învăţat că totul este de împrumut în viaţă şi că trebuie să le dăm înapoi, trebuie să le împărţim cu alţii ce avem haine, etc.Ce avem de la viaţă să preţuim.
Moderator: Dacă părinţii ar fi în sală ce le-ar spune Corina Chiriac ?
Corina Chiriac: ,,Dacă erau în sală, să fi fost în public în primul rând sărut-mâna mamă, sărut-mâna tată! Apoi să le mulţumesc pentru sfaturile aspre şi care mi-au prins bine în viaţă. Au fost doi oameni excepţionali, voi scrie despre ei în ,, amintirile mele”, dar şi cât erau de haioşi.
Moderator: Ce să înveţe să facă şi ce nu trebuie să facă în viaţă, ce sfaturi le poate da Corina Chiriac?
Corina Chiriac: ,, Eu am studiat filizofia orientală şi am o ideie fixă care ţine împotriva adversităţii. De regula sunt o melancolică, o sentimentală. Încă din copilărie aveam obiceiul să las baltă ce nu iesă. Tata a avut un mare merit şi a făcut foarte bine, mi-a dat un exemplu cu halviţa. Aceasta se agăţa pe vremuri pe lampă. Eu care eram cam grăsuţa atunci, trebuia să sar până la halviţă să muşc fără ajutorul mâinilor. Această săritură după halviţă trebuie să facem toată viaţa, mai ales că este cum este şi alţi o mai stropesc cu ce nu trebuie, să o spălăm să o punem la loc.
Să ne păstrăm elasticitatea, şi mai ales încăpăţinarea de a sări după halviţă. Da, toată viaţa sărim să muşcăm din halvită.
Moderator: Când a avut loc prima întâlnire cu actoria?
Corina Coriac: ,, De la 14, 15 ani, când mergeam la Teatrul cu părinţii, atunci am văzut-o pe Carmen Stănescu şi aşa dintr-o dată mi -am dorit să ajung actriţă. Am puţină experienţă în actorie. Am jucat un rol de puşcăriaşă şi beţivă. Când eram mică eram complexată că sunt urâtă. Am căutat un capot de ,, Zanana”. Am lucrat mult la acest rol ca scot în evidenţă defectele personajului.
Moderator: De unde ai moştenit talentul muzical?
Corina Chiriac ,, Urechea muzicală am moştenit-o de la bunica mea, ia a transmis tatălui meu. Bunica a făcut pensionul cum se numea atunci şi a cântat la pian după note. Referitor la actorie, când eram mică si aveam musafiri mă urcam pe scaun si-I ţineam de vorbă că trebuia să intervină tata să mă ducă in cameră “
Moderator: Eşti omul orchestră?
Corina Chiriac: ,,Trebuie să mulţumesc părinţilor mei pentru sfaturile de viaţă, care la vremea aceea erau aspre dar, mi-au prins bine. Tata mi-a spus că toată viaţa este de împrumut.Tata îşi dorea să aibe un băiat şi m-a educat ca pe un băiat şi m-a pregătit pentru orice neprevăzut. Parcă a presimţit că voi călători toată viaţa singură cu valizele. Tata m-a învăţat că totul este de împrumut în viaţă şi că trebuie să le dăm înapoi, trebuie să le împărţim cu alţii ce avem haine, etc.Ce avem de la viaţă să preţuim.
Moderator: Dacă părinţii ar fi în sală ce le-ar spune Corina Chiriac ?
Corina Chiriac: ,,Dacă erau în sală, să fi fost în public în primul rând sărut-mâna mamă, sărut-mâna tată! Apoi să le mulţumesc pentru sfaturile aspre şi care mi-au prins bine în viaţă. Au fost doi oameni excepţionali, voi scrie despre ei în ,, amintirile mele”, dar şi cât erau de haioşi.
Corina Chiriac (n. 26 octombrie 1949, București) este cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, textieră, realizatoare TV și actriță din România. Una din cele mai de succes soliste de muzică ușoară din anii '70 și '80.
Tatăl său, compozitorul Mircea Chiriac (1919–1994), a fost profesor la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București. Mama sa, Elisabeta Chiriac (1920-2002), a fost profesoară de pian la același Conservator Aceștia o familiarizează de la cea mai fragedă vârstă cu lumea sunetelor. Copil fiind, studiază pianul la început cu mama sa. Ajungându-se la concluzia ca ar fi mai studioasă cu o profesoară străină, s-a apelat la o prietenă a familiei, pianista Rodica Suțu, una din ultimele descendente ale familiei domnitoare Suțu. În anul 1955 se înscrie la Școala de muzică Nr.1, din Str. Principatele Unite – București (vioară principal/pian secundar) unde studiază vioara timp de 6 ani, având ca profesor, pe George Manoliu, cu asistenții Petre Munteanu și Ilarion Ionescu – Galați, dirijor și muzician. Cursurile liceale le-a susținut la Liceul Special de Muzica nr. 1 din București, clasele de vioară, sub îndrumarea unor prestigioase nume ale muzicii românești.
În 1965 debutează radiofonic la Casa de cultură a studenților „Grigore Preoteasa” din București, în cadrul concursului „Debuturi”. Câștigă premiul de popularitate al celui mai tânăr concurent cu două compoziții proprii și melodia „Pe valea Prahovei” de George Grigoriu. Președintele juriului: compozitorul George Grigoriu.În 1967 după ce termină liceul „Nicolae Bălcescu”, este admisă ca studentă la IATC „I.L. Caragiale” (actualul ATF) din București, clasa actorie Constantin Moruzan – Mihai Mereuță. A mai studiat și cu regizorul Mony Gellelter și Adriana Piteșteanu. A fost colegă de generație cu: George Mihăiță, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag, Tamara Crețulescu, Mihaela Arsenescu, Mircea Diaconu, Carmen Maria Struja, Ștefan Velniciuc.
Debutează la Teatrul de comedie din București, cu un rol secundar în piesa „Sfântul” de Eugen Barbu, în regia Sandei Manu.
Face parte din echipa de studenți actori care fac figurație la teatru, studiourile Buftea și TVR.
Anii 1968-1969 au însemnat aparitii muzical-literare în cadrul clubului de presa al Casei de cultura a studenților ,,Grigore Preoteasa,, care îi aduc primele cronici în ziarele vremii.
În martie debutează la concursul TV „Steaua fără nume” regizat de Sorin Georgescu și Simona Patraulea, unde parcurge toate etapele și obține din partea juriului condus de maestrul Octav Enigărescu nota maximă, 10 și consacrarea în fața publicului român după o serie de dezbateri furtunoase cu prezentatorul emisiunii, Dan Deșliu. Animatorul de televiziune Sorin Georgescu, a fost primul realizator de televiziune care o ajută să se afirme
În martie 1971 reprezintă România la a IV-a ediție a Festivalului Internațional „Cerbul de aur” de la Brașov, unde obține din partea juriului internațional „Cerbul de bronz”, intrepretând melodiile „Inimă nu fi de piatră” (Edmond Deda) și „Va veni o clipă” (Paul Urmuzescu).
Îi apare primul disc single la Electrecord.
( dupa Wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu