DIN ISTORIA MEDICINEI

Gastroenterologia este ramura medicinei care studiaza afectiuni ale tractului gastro-intestinal , care include organe de la gura la anus. Din punct de vedere etimologic , numele este o combinaţie a trei cuvinte antice greacesti Gaster ( stomac ), enteron ( intestin ) , şi logos ( motiv ). Medicii care profesează în acest domeniu sunt numite Gastroenterologi. Ei au finalizat, de obicei, cei sase ani de învăţământ medical, stagiu de un an (dacă aceasta nu este o parte din rezidentiat), trei ani de rezidentiat in medicină internă, şi doi ani de rezidentiat in gastroenterologie. Gastroenterologia nu se ocupa cu intervenţiile chirurgicale gastroenterologice sau de colon si rect (proctologie) intervenţii chirurgicale, care sunt filiale specializarii de chirurgie generală. Progresele importante din ultimii cincizeci de ani, contribuie la expansiunea rapidă a domeniului său de aplicare.
Citând papirusurile egiptene , Nunn a căpătat cunoştinţe semnificative cu privire la bolile gastro-intestinale. Irynakhty , din dinastia a zecea, în 2125 î.Hr., a fost medic specializat în gastroenterologie şi proctologie . Printre vechi greci , Hippocrate a acordat atenţie digestiei . Lazzaro Spallanzani (1729-99) a fost printre primi medici care nu a ţinut seama de teorii Galen, iar în 1780 a dat dovezi experimentale cu privire la acţiunea sucului gastric asupra produselor alimentare.
În 1767, germanul Johann von Zimmermann a scris o lucrare importantă despre dizenterie .
În 1777, Maximilian Stoll din Viena descris cancerul vezicii biliare .
În 1805, Filip Bozzini a făcut prima încercare de a inspecta interiorul corpului uman viu cu ajutorul unui tub numit Lichtleiter (folosind lumina ca instrument de ghidare) si a examinat tractul urinar , rectul şi faringele .
Charles Emile Troisier descris extinderea la ganglionii limfatici a cancerului organelor cavitatii abdominale.
În 1823, William Prout descoperit că sucul stomacului conţine acid clorhidric.
În 1868, Adolf Kussmaul , un cunoscut medic german a dezvoltat gastroscopul .
În 1871, la societatea de medici de la Viena, Carl Stoerk a prezentat un esophagoscop format din două tuburi metalice telescopice, iniţial conceput de Waldenburg în 1870.
În 1876, Karl Wilhelm von Kupffer descris proprietăţile unor celule hepatice numite acum celule Kupffer .
În 1883, Hugo Kronecker şi Samuel James Meltzer studiat esofagiene manometry la om.În 1915, Jesse McClendon testat aciditatea din stomac uman in situ .
În 1921-22, Walter Alvarez a prezentat primul electrogastrograf de cercetare.
Rudolph Schindler în perioada primului război mondial,a descris multe boli care implică sistemul digestiv uman în manualul său ilustrat şi este considerat de unii ca "părintele gastroscopiei." El şi Georg Wolf au dezvoltat un gastroscop semiflexibil în 1932.
În 1932, Burrill Bernard Crohn descris boala Crohn .
În 1957, Vasile Hirschowitz a introdus primul prototip al unui gastroscop cu fibre optice.
În 2005, Barry Marshall şi Robin Warren din Australia au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirea Helicobacter pylori (1982/1983) şi a rolului său în ulcer peptic . James Leavitt a asistat la cercetarea lor, dar deoarece Premiul Nobel nu este acordat postum nu a fost inclus în procedura de atribuire.