FEMEIA CU VOCAŢIE RELIGIOASĂ

IMPLICAREA FEMEII ÎN RELIGIE
Aceste femei sunt numite aşa pentru că ele îşi dedică foarte mult timp mărturisirii Domnului Isus în faţa altor oameni. În timpul lucrării a lui Isus, femeile au ajutat cauza Sa pe cât de mult au putut ele. De fapt Isus a ridicat statutul femeii la egalitate cu cel al bărbatului (Matei 5:28). Femeile au fost primele care să mărturisească despre învierea lui Isus (Matei 28:1, 5, 8-11). Ele nu au fost misionare ca şi Pavel, însă ele au adus vestea bună că El este viu! Apostolul Pavel în cadrul lucrării sale misionare a fost ajutat de multe femei, şi el a recunoscut aceasta în Romani 16.
PAOLINA JARICOT
(n. 22-07-1799-d. 03-1862)
A reuşit să înfiinţeze 900 de dioceses în Africa, Asia, America Latină, oferind fiecăreia eparhie o subvenţie anuală în funcţie de nevoi. Bani ce proveneau din donaţii. Timp de 26 de ani Pauline creează o mişcare de rugăciune, de viaţă Rozariul, care reuneşte bărbaţi şi femei, cu diferite orizonturi de răspuns pentru Rozaliu. O cale de a învăţa pentru a se ruga, a evangeliza şi de a trăi în comunitate.






În imagine Biserica "Sf. Nicolae", Popăuţi - Botoşani, Ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt din 1496; pictura interioară, de mare valoare, datează din secolul al XV-lea , păstrându-se parţial. Biserica a fost amplasată într-o poziţie strategică determinată de numeroasele năvăliri ale duşmanilor atraşi de bogăţiile oraşului. Din acest motiv clădirii propriu zise a mănăstirii i-au fost adăugate trainice ziduri şi un turn de veghe, conferindu-i aspectul unei veritabile cetăţi


ÎN PERIOADA EVULUI MEDIU
Legislaţia lui Iustinian suprimase multe din limitările pe care vechiul drept roman le impunea condiţiei juridice a femeii. S-a eliminat dreptul de tutelă asupra femeii. În secolul al XVII-lea, femeia putea avea proprietăţi funciare, putea face testament, încheia un contract sau putea dona cum era –CTITORIA- -

Maria – Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos al Munteniei cea de a treia soţie a lui Ştefan cel Mare, a dat să se scrie şi să împodobească un Tetraevanghel pentru biserica de la Popăuţi, iar în 1504, a oferit mănăstirii Putna, un acoperământ pentru tetrapod.


În imagine Biserica "Sf. Gheorghe" - Botoşani, ctitorie a Doamnei Elena Rareş, soţia domnitorului Petru Rareş, datează din anul 1551

Elena Despot Doamna, fiica despotului Ion Brâncovici şi soţia lui Petru Rareş, a dăruit în anul 1536, mănăstirii Dionisiou, de la Sfântul Munte, un pocrovat, iar în anii următori a susţinut financiar reparaţiile la această mănăstire. În 1548, a dăruit mănăstirii Probota un Tetraevanghel. În anii 1551 şi 1552 a ctitorit la Botoşani bisericile Sf. Gheorghe şi Adormirea Maicii Domnului. (Uspenia).
În imagine Biserica ,, Sfântul Gheorghe"din Botoşani
Biserica „Sfântul Gheorghe" este situată în zona centrală a oraşului, în Str. Victoriei nr. 18. Aici au vrut să clădească locaş de închinăciune cei care au dorit să lase posterităţii dovada dragostei lor pentru Biserica Domnului şi grija pentru sufletele lor ca să fie pomenite în veci din neam în neam. Despre ctitorul acestei biserici ne vorbeşte clar inscripţia slavonă aşezată deasupra uşii de intrare a bisericii. Traducerea acestei pisanii este următoarea: „Elena, fiică de Despot, doamna răposatului Petru Voievod, a zidit acest hram întru numele Sfântului mare mucenic Gheorghe în târgul Botoşanilor, în zilele Domnului Io Ştefan Voievod şi s-a săvârşit în anul 7049 ( 1541), luna octombrie". Anul este greşit în pisanie; este vorba de 7059 ( 1551). Nu poate fi vorba de 7049 (1541), deoarece Elena rămâne văduvă abia în 1546. Cel care a scris pisania a greşit semnele; a gravat semnul pentru 4 în loc de semnul pentru 5. Deci, acest monument istoric este ctitoria doamnei Elena Rareş din anul 1551.



În imagine biserica Uspenia
Informaţiile despre rolul de ctitor jucat de doamnele şi domniţele moldovene arunca o lumină nouă asupra locului femeii în societatea noastră medievală. Fără a fi deloc un apanaj masculin, ctitorirea putea fi îndeplinită, cu aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii, şi de femei –semn că în Evul Mediu românesc femeia ocupa, din punct de vedere juridic, o poziţie aproape egală cu aceea a bărbatului.
Biserica Uspenia, ctitorie din anul 1552 a Doamnei Elena, având pictura interioară refăcută complet in anii de după revoluţie. In curtea bisericii tronează maiestuos statuia poetului naţional Mihai Eminescu. De altfel poetul a fost botezat in această biserică, aceasta devenind un loc de permanent omagiu adus marelui poet;



Pictura veche din secolul al XVI-lea, la mănăstirea Slatiana a fost realizata de pictori necunoscuti din Moldova, şi din pricina incendiilor prin care a trecut biserica s-au distrus, iar aceea din anul 1828 a fost in intregime refacuta, asa cum arata inscriptia de la intrarea in pronaos. Tabloul votiv il prezinta pe Alexandru Lapusneanu cu Ruxandra Lăpuşneanu şi familia si este amplasat pe peretele de nord al pronaosului .Ruxandra Lapusneanu, fiica Elenei Rares, inmormintata la Manastirea Slatina, apare pictata in tabloul votiv purtind coroana voievodala, impodobita cu pietre scumpe, sub care se lasa pe umeri un "taclit" de culoare verde, cu dungi late, sub care coboara parul scurt pina la umeri, cirliontat
Doamna Ruxandra Lăpuşneanu (n. 1538, Suceava – d. 12 noiembrie 1570, Iaşi). Soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, regenta fiului ei Bogdan Lăpuşneanu. Fiica lui Petru Rareş şi a Doamnei Elena s-a căsătorit cu voievodul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, în ianuarie 1556:


„În acest an s-a cununat cu doamna Ruxandra, în anul 7064 (1556) luna întâia” (epitaf, Mănăstirea Slatina), dar primul lor copil, Bogdan, s-a născut înainte de acest eveniment, în 1554. După alungarea lui Lăpuşneanu din prima domnie, de către o pretinsă rudă a Doamnei, Despot vodă, a fost trimisă o vreme cu copiii la Chiajna, sora ei. A făcut intervenţii la Constantinopol în favoarea soţului ei, trimiţându-şi oamenii prin Divanul sultanului în vederea obţinerii unei noi domnii. După reuşita acestei acţiuni a pornit, la 6 noiembrie 1563, spre Moldova. Foarte bolnav, Alexandru Lăpuşneanu a numit, cu acordul Sfatului domnesc, pe fiul său Bogdan ca domn cu drepturi depline, la 9 martie 1568, el călugărindu-se cu trei zile înainte de survenirea morţii. Grigore Ureche, bazându-se pe tradiţie, afirma că „… Ruxandra, doamnă-sa, temându-să… să nu mai paţă mai rău decâtu alţii, l-au otrăvit şi au murit”, fapt nedovedit şi neverosimil, având în vedere că Alexandru Lăpuşneanu cedase tronul de bunăvoie. La o vârstă fragedă, doar de 14 ani, câţi avea noul domn, frâiele ţării au fost preluate de mama sa, care a condus până la moarte, după cum afirmă acelaşi Grigore Ureche şi călugărul Azarie, biograful oficial al domniei lui Alexandru Lăpuşneanu: „Era o cârmuitoarea domniei mama lui Ruxandra, iar îndrumători erau Gavriil logofătul şi Dimitrie hatmanul şi doamna cârmuitoare peste toţi. Căci era cu minte de bărbat, cu suflet mare, împodobită cu înţelepciune… Împreună fiul şi mama au stăpânit doi ani şi nouă luni” (Azarie).
Foarte pioasă, a întreţinut cu sume mari mai multe mănăstiri de la Muntele Athos, Zografou, Dohiariou sau Karakalou. A murit răpusă de boală, la doar 32 de ani, fiind înmormântată la ctitoria soţului său, Mănăstirea Slatina, unde apare pictată în tabloul votiv purtând coroana voievodală, împodobită cu pietre scumpe.
FEMEIA CA SIMBOL AL SACRIFICIULUI
Femeia, a avut rolul principal în construirea bisericii Curtea de Argeş. Jertfa propriei persoane prin dublarea pătimirii unei alte persoane, a celei mai scumpe, pe care vrei să fie fericit, este cea mai mare jertfă.


În imagine Doamna Ruxandra fiica lui Neagoe Basarab, împreună cu mama şi doamna Despina au ctitorit multe biserici printre care Curtea de Argeş, mănăstirea Cozia.













Carte poştală din colecţie privată.


Legenda mănăstirii Argeş, este comparată cu jertfa lui Hristos pentru întemeierea bisericii. Manole îşi sacrifică soţia şi copilul pentru zidirea bisericii, spre a împiedica dărâmarea zidului şi- a da viaţă edificiului. Jertfirea cele mai scumpe fiinţe e mai grea decât jertifirea propriei persoane. Mănăstirea a fost construită în (1512-1521)


,, Mie îmi place să cred că meşterul Manole a văzut biserica aceasta ca pe o principesă în stare de rugăciune, ridicat pe valuri, cu cu braţele înălţate, implorând bunătatea lui Dumnezeu” (Bartolomeu Anania)



Cărţi poştale din colecţie privată
BISERICA este păstrătoarea credinţei, în vreme ce FAMILIA asigură transmiterea tradiţiei. Aşa cum ortodoxismul a fost şi va rămâne scutul binecuvântat al neamului românesc, mamele , care singure ştiu secretul organizării vieţii familiale, sunt chemate a fi marile conducătoare ale sufletului românesc. Preotul şi femeia deţin competenţe similare ,, Preotul cu crucea în mână este apostolul credinţei, cea făuritoare de minuni, iar femeia este apostolul iubirii, plămăduitoarea sufletului românesc.” ( ,, Despre femeia română” , Al. CANTACUZINO )

Regina Elisabeta şi Regele Caroll I- au participat la ctitoria Bisericei Domneşti, ridicată în 1889. Picturile ,, Icoanele” sunt originale pictate de Gh. Tătărăscu. Prin grija Reginei Elisabeta , Biserica Mare, din Sinaia, a devenit primul locaş electrificat din România. În pictură pe un fond de mozaic aurit, este prezentată Regina Elisabeta şi prinţesa Maria fiica care a decedat la 4 ani.


Au contribuit de asemeneni Elisabeta Movilă si Gavriil Movilă, urmaţi de Matei Basarab, care a ajutat la repararea picturii bisericii şi a reconfirmat închinarea către Cultumuş a Mănăstirii Clocociov din judeţul Olt
Doamna Elisabeta Movila a purtat parul lung, asa cum reiese din gestul sau de a-si trimite coada taiata, dupa ce a fost luata prizoniera de turci. Doamna Elisabeta Movilă, aflând în anul 1615 că va fi luată de tot la turci, a trimis mănăstirii capsula cu această şuviţă, ca măcar ceva din ce îi aparţinuse să ajungă la mănăstirea în care ar fi trebuit să fie îngropată alături de soţul ei.
În imagine foto Ieremia Movilă şi familia, frescă din Mănăstirea Suceviţa


http://discriminare.md/reportaje/tentatia-barbatilor-impune-femeia-sa-se-imbrobodeasca/