DIN ISTORIA ORASULUI BOTOSANI-CALEA NATIONALĂ

Din arhiva Muzeului judetean de Istorie Botosani-Calea Nationala





mai multe informatii despre Botosani accesati:
http://rememberbotosani.blogspot.com/2011/03/restituiri-imagistice-prin-intermediul.html

CALEA NATIONALĂ Strada principală, Calea Naţională, ea a purtat câteva denumiri: Drumul Dorohoiului, Drumul Hotinului, Uliţa Veche, Uliţa cea Mare sau Strada Mare. A fost atestată din 1884, cu denumirea de Şoseaua Naţională, alternativ cu Calea Naţională. Dintr-o corespondenţă a Primăriei cu serviciul Drumurilor din Iaşi, reiesă că lungimea ei era de 3830 m.Există un document care ne spune că o porţiune de 25 m în anul 1833 a fost podit cu scândură.
Calea Naţională începea din bariera Dorohoi, străbătea oraşul pe dinaintea pieţei Carol şi mergea până la capătul străzilor Vânătorilor, trecea prin faţa Teatrului ,, Petrache Cristea", până la Hală, apoi prin faţa bisericii Sf. Gheorghe şi continua la vale, spre podul de piatră, până la capătul străzii Liceului.... şi se termina la bariera Iaşului
Monumentul Eroilor, avându-l ca subiect pe legendarul căpitan Ignat din Botoşani, care a plecat pe front.

Despre începuturile oraşului Botosani a fost publicat în ediţia din 1981 a publicaţiei „Hierasus”, editată de Muzeul Judeţean Botoşani, unde I. D. Marin face referire la avântul pe care-l luaseră comerţul şi meşteşugurile pe aceste meleaguri, încă din secolul XVIII.
"Botosanii nu au fost cetate ci târg deschis, fara ziduri", ceea ce a dus la existenta unui comert înfloritor. Amplasat la o mare raspântie de drumuri de interes continental (unul care lega porturile Marii Baltice, prin Liov, cu porturile de la gurile Dunarii si de pe tarmurile Marii Negre, altul ce trecea peste Carpati legând orasele din Transilvania cu Europa Orientala încrucisându-se la Botosani), târgul Botosanilor a devenit în scurt timp unul dintre centrele comerciale ale Moldovei".(Monografia oraşului Botoşani, Şt. Ciubotaru, ed. Axa,1997).

ARCUL DE TRIUMF
PRIMUL OROLOGIU IN BOTOSANI,,În anul 1850, la data de 21 ianuarie, orologiu a privit spre pruncul M. Eminescu adus la biserica Uspenia pentru botez. Mai târziu, după 1850, orologiu a vegheat pompierii care se luptau cu incendiu care a devastat piaţa.
În 1864, Eforia a dorit ca în oraş să fie instalat un mare ornic public, ca să arate ora în patru părţi şi să bată orele şi jumătăţile.
În luna octombrie 1872, locuitorii au putut vedea şi auzii ornicul arătând ora ce era bătută de clopotul cel mare al bisericii Uspenia.

Acest ornic public în clopotniţă, semnala pericolul de incendiu- mai întâi prin tragerea clopotelor şi apoi prin focuri de armă. În 1878, orologiu a fost martorul incendiului care a mistuit tot în jur, inclusiv biserica Uspenia care nu a scăpat flăcări.
Cu toate acestea ornicul a scăpat prin minune. În 1906 la Botoşani au avut laoc manevre militare, la care a participat şi regele Carol I. Spre a se cinsti evenimentul s-a bătut o medalie comemorativă şi s-a înălţat pe Calea Naţională, nu departe de Uspenia un mare arc de triumf. Pe sub el au defilat unităţi militare participante la manevre. Bătrânul ornic a luat parte la primul război mondial când ostaşii români plecau pe front sau veneau în oraş pentru odihnă şi refacere. Mai târziu s-a instalat în faţa Prefecturii, azi Muzeul Judeţean, altul pe frontispiciul Liceului ,, Laurian” si al treilea la Şcoala Primară de Fete nr 2”.(1)Monografia oraşului Botoşani, Şt. Ciubotaru, ed. Axa,1997.
,,În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Botoşanii au fost o mare piaţă de desfacere a vinurilor şi în acelaşi timp un mare depozit, unde se strângea vinul din mai multe părţi ale Moldovei şi de unde era trimis mai departe în Polonia, în ţara căzăcească, în Ungaria şi în ţările nemţeşti" (Al. Papadopol Calimach, Notiţă istorică despre oraşul Botoşani, Bucureşti, 1887). Spre exemplificare, „în decembrie 1765, negustorul Andronic Armeanul a plătit la Mohilău vama 90 de aspri, pentru 4 vedre de horilcă, pe care o aducea spre vânzare la Botoşani, iar în 1766 Petre Cojocarul a plătit vama pentru 15 vedre. În acelaşi an, acelaşi Petre Cojocarul a plătit vamă 48 de aspri pentru 2 vedre de horilcă, iar evreul Avram 175 de groşi pentru 7 cofe” (Buletinul Ioan Neculce, octombrie 1921). În monografia scrisă de Artur Gorovei şi apărută în 1926 este specificat şi numărul negustorilor care se ocupau cu vânzarea băuturilor: 131, la vreme de 1832.
Calea Naţională




MAGAZIN UNIVERSAL, GALANTERIE, CONFECŢII -PROPRIETARI ,, FRAŢII COSTESCHI"
Am rugat-o pe d-ra profesor Eufrosina Costeschi să-mi spună căteva cuvinte despre acest magazin



,,Tatăl meu, armean, a venit în oraşul Botoşani în anul 1917. La început a fost ucenic la un magazin, apoi şi-a deschis propriul lui magazin. Pe data de 10 mai ,, Ziua Regelul" în acest magazin se organiza expoziţii anuale, unde erau prezentate rochii şi accesorii de lux. Acestea erau aduse de peste graniţă. Clientela magazinului erau din aceia care îşi permiteau să cumpere articole de lux. Cu toate aceste la acest magazin se mai vindea produse pe datorii. Datornicii erau înregistraţi într-un registru". Foto dreapta. Fotografie din colectie


Pentru mai multe informatii l-am rugat pe domnul profesor Gheorghe Median, muzeograf la Muzeul Judetean sa ne spuna din istoria ,, Calea Naţională", Botoşani căruia îi mulţumesc mult ,,Ca cele mai multe oraşe ale ţării, Botoşanii au o stradă principală, de-a lungul căreia s-au structurat. Ea există încă din secolul al XV-lea, dar numele pe care îl poartă în prezent, Calea Naţională, datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
,,Lungă de peste 4 Km. având unul dintre capete în vechea barieră a Dorohoiului şi celălalt în bariera Iaşilor, Calea Naţională este strada pe care, de-a lungul timpului, au fost construite cele mai importante edificii ale oraşului, civile sau religioase.
In secolul al XVI-lea, în zona în care avea să se coaguleze centrul Botoşanilor, Elena Despot Doamna, soţia domnitorului Petru Rareş, a ctitorit bisericile Sf. Gheorghe (1540) şi Uspenia (1552). Două secole mai târziu (1778) nu departe de acestea, breasla blănarilor construieşte biserica Sf. Ilie. In apropierea fostei bariere a Dorohoiului, în anul 1911, a fost construită prima Uzină electrică a oraşului, după planul inginerului Anghel Saligny.
Pe Calea Naţională, în turnul clopotniţei bisericii Uspenia, a fost instalat în anul 1872, primul ornic public din oraş. Tot pe aceeastă stradă s-au aflat Camera de Comerţ şi Industrie, înfiinţată în anul 1868, Fabrica de cămăşi „Hercules”, Fabrica de jucării „Teddy”, Fabrica de lumânări „Iacovlof”, Fabrica de teracote şi olărie „A. Breitenfeld” , Fabrica de plicuri şi confecţii de hârtie „S.H.Stressenberg” şi multe ateliere meşteşugăreşti.
Centrul oraşului, concentrat pe Calea Naţională, a fost locul în care s-au amenajat cele mai renumite magazine, hoteluri, restaurante, berării şi cofetării. Dintre acestea se distingeau Magazinul general „Ankele”, Magazinul de fierărie şi maşini agricole „Isaac Bacal”, Magazinul de mobilă „Leon Schwartz”. Magazinul de modă „La Fedora”, Magazinul de bijuterii „A.I.Wachsler”, hotelurile „Regal”, Lux”, „Continental” şi „Moldova”, berăriile „Bucă Weinstein” şi „Luther”, şi Cofetăria „Costeschi”.
In acelaşi perimetru se aflau şi tipografiile „Viitorul”, „Munca” şi „Argus”, precum şi librăria „Lumina”.

In imagine foto ,Teatrul Petrache Cristea"
Trebuie, de asemenea amintit faptul că, pe Calea Naţională s-a aflat prima clădire destinată spectacolelor teatrale - Teatru „Petrache Cristea”, construită în anul 1860, precum şi Teatrul „Popovici”(1901). La parterul Teatrului „Petrache Cristea”, după 1870, Jean Bielig a deschis un atelier fotografic, unul dintre primele din ţară.
In sfârşit, pe Calea Naţională s-a aflat şi una dintre primele grădini publice din oraş, Grădina „Iacob Bolfosu”, spre bariera Iaşilor"


Zona vechiului târg medieval al Botoşaniului, datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV-lea, după descoperirile făcute în parcarea fostului magazin Botoşani îi determină pe arheologi să susţină cu certitudine că vechiul târg exista înainte de înfiinţarea statului feudal Moldova. În cadrul operaţiunilor de descărcare arheologică a zonei unde ar urma să fie amenajată o parcare modernă, lucrarea ce face parte din programul de reabilitare a zonei, investiţie finanţată prin programul PHARE, au fost scoase la lumină cinci cuptoare de o echipa de arheologi coordonată de Florin Hău. Specialiştii arheologi s-au pronunţat cu exactitate despre unele dintre cuptoarele descoperite să fi fost folosite pentru reducerea minereului. Ei mai spun că unele dintre cuptoare erau utilizate pentru uscarea vaselor din ceramică, pentru aceasta a fost propusă conservarea zonei, chiar dacă asta presupune costuri mari.

Au fost scoase la lumină bucăţi de teracotă de o valoare deosebită. Este vorba de cahle cu sfinţii Petru şi Pavel, dar şi cu dansatori sau cavaleri, care certifică o adevărată artă a meşteşugului. Pe spatele teracotei se poate vedea cu claritate chiar amprenta meşterului. „Cahlele cu dansatori sunt inspirate din dansurile de epocă, cele cu sfinţi din conduita ortodoxă a ocupantului locuinţei, iar cele cu cavaleri din eposul cavaleresc, din legendele care circulau atunci. Ele certifică faptul că exista un bogat orizont imaginativ”, a declarat arheologul Florin Hău. Specialiştii au mai descoperit două vase suprapuse. Din păcate, numai unul a fost scos aproape intact, celălalt urmând să fie restaurat. Au fost descoperite 7 cuptoare de ars ceramica. Zona a fost conservata prin rasini sintetice si prin amenajarea unei constructii de protectie provizorie.
pentru mai multe informatii accesati:
http://www.cimec.ro/Arheologie/Revista-Forum/index.html
anul IX, nr. 4, decembrie 2009 (35)