S.O.S. COŞULA” – UN FILM EGAL CU REALITATEA

„S.O.S. COŞULA” – UN FILM EGAL CU REALITATEA
În bogata salbă de locaşuri de cult – biserici, mănăstiri, schituri ale pământenimii româneşti ortodoxe,
Mănăstirea Coşula, suflet din suflet şi spirit românesc, din istorie şi din credinţă ortodoxă dăinuitoare, rămâne o pecete a unui încercat trecut istoric, confruntat, într-o istorie recentă, cu acţiunea nefastă a tăvălugului uzurpărilor comuniste.
În drumul său de la Botoşani la Hârlău, la început de secol nou, al XX-lea, marele istoric Nicolae Iorga, totodată fiu de marcă al Botoşanilor, îi acordă o mică descriere şi localizare. Abia trecuse, în drumul său, de Copălău şi – „Apoi iar pădurea Coşulei – dincolo de care aşteaptă vechea mănăstire a lui Mătieş vistierul lui Petru Rareş, cu zidul de împrejmuire suind în zimţi dealul şi cu măiastra pisanie – pădure lungă şi deasă, strânge de amândouă părţile drumul cel mare”


Din dragoste de aceste locuri de legendă s-a născut filmul „S.O.S. COŞULA”, realizat de referent etnograf Margareta Mihalache cu echipa domniei sale (cameraman Dumitru Brehuescu – imagine şi montaj, sunetist Mircea Brehuescu – ilustraţie muzicală, muzeograf Ionel Bejenaru – lectura, referent Margareta Mihalache – redactare texte pentru comentariu) şi cu consultanţa de specialitate oferită de prof.dr. Gheorghe Macarie şi muzeograf Ionel Bejenaru.


Începuturile Mănăstirii Coşula se trag, firesc, de la ctitorul ei, Mateiaş Coşulvei, marele vistiernic al Domnului Moldovei Petru Rareş, Muşatin de vază, fiu al Marelui Domn Ştefan cel Mare şi Sfânt, între ale cărui fapte se înscrie şi ridicarea podului de piatră peste apa Miletinului. De altfel, filmul face trimitere, din start, la aceste începuturi, la legendă şi tradiţie.


Cum, etapizat, imaginile poartă spectatorul de la Pisanie la Interiorul Bisericii, la Catapeteasma cu motive florale şi vegetale, la policromia icoanelor, la sculptura ajurată, denotând existenţa unei interferenţe a neoclasicismului cu barocul târziu, la Altar, la Pronaos, la Naos, la Pictură, Mănăstirea fiind pictată atât în interior, cât şi în exterior, din păcate se confruntă cu degradări mai vechi şi mai noi, cu handicapul stagnării în refacerea ei.







Urmându-şi curgerea , traseul urmat de realizator, filmul include grupul de Case Egumeneşti, Clopotniţa, Arhondaricul, toate însumate punând în lumină un aşezământ monastic complex, hăruit pământului Coşulei, de la Dumnezeu, pentru Dumnezeu.
Departe de a urmări scopuri şocante, epatante, cu orice preţ, filmul realizat de referent etnograf Mihalache Margareta – pe vremuri existau cinecluburi în ţară şi la Botoşani, dedicate unor realizări asemănătoare; dar, astăzi, unde sunt ele şi realizările lor? se vrea un S.O.S. către forurile culturale româneşti, întru dăinuirea unui locaş monastic şi arhitectonic de referinţă, salvat de trecerea în împărăţia uitării şi distrugerii.





Bunăoară, pictura exterioară, pusă în valoare, restaurată, ar reliefa şi ar întregi benefic moştenirea culturală a Evului Mediu Românesc, încă departe de a fi percepută la adevăratele dimensiuni, de către minte, suflet şi ochi. Dacă va fi auzit, „S.O.S. COŞULA” ar conduce la întregirea Patrimoniului Cultural Naţional, la creşterea semnificaţiei sale valorice, demersul filmului fiind motivant, pledând o şi pentru o cauză oportună şi stringentă.
O proximă înscriere a filmului la Festivalul Internaţional ECO – ETNO – FOLK de la Slătioara – Vâlcea, organizat de Fundaţia „NIŞTE ŢĂRANI”, ca şi la Festivalul Internaţional „Toamnă la Voroneţ” de la Gura Humorului nu poate fi decât benefică, servind o cauză frumoasă, cauza unui valoros monument al Coşulei şi al Botoşanilor, dincolo de competiţia artistică însăşi.
Şi, de spus în final, filmul încununează o trudă, fiind un certificat pentru devoţiune şi iubire de cultură.
Ionel BEJENARU