Din istoria Nudului.

Nașterea lui Venus

Nud este denumit un gen de pictură care reprezintă un corp uman gol. După ce Evul Mediu a ocolit nudul în pictură, acest a fost reintrodus de pictorii din Renaștere, începând cu Sandro Botticelli, care a pictat ,,Nașterea lui Venus". În picturile cu tematică creștină, nuditatea era folosită ca imagine a purității și a adevărului. În pictura laică, nudul celebra frumusețea, grația, eleganța, virtutea. Acest fel de nud este încadrat fie în scene mitologice, inspirate din mitologia greacă și mitologia romană, din mitologia oriental-biblică sau din mitologia națională, fie în scene alegorice. În general, trupul este “cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităților, culoarea rozalie și luciul pielii, care dau un trup inexistent în lumea reală. S-a aplicat și ascunderea organelor sexuale ca gest pudibond al unui erotism convențional

Ipolit Strâmbu - Nud

După ce arta românească a fost dominată, mai multe secole, de arta bizantină și de religia creștină, nudul a pătruns în pictura românească prin Nicolae Grigorescu, celebru fiind un Nud la malul mării, unde corpul feminin se integrează într-un peisaj. Au urmat pictori ca Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu. S-a ajuns, în final, ca nudul să devină o materie de studiu obligatorie la academiile de artă din România, după pilda celor din Franța.

sursa http://wikipedia.org