VOTATI "TEIUL LUI EMINESCU DIN COPOU !"

Un juriu naţional format din jurnalişti, activişti de mediu, botanişti sau specialişti silvici au ales, din cei 87 de arbori înscrişi, un număr de 12 finalişti, care au acces în faza superioră a competiţiei. Finaliştii competiţiei sunt patru stejari, trei tei şi câte un platan, un brad, un fag, un păr şi un nuc, din judeţele Harghita, Gorj, Iaşi, Arad, Satu Mare, Brăila, Mureş, Sibiu, Cluj şi Prahova.
Începând cu 10 septembrie, timp de 50 de zile, oricine va putea să-şi exprime votul online pentru arborele preferat. Câştigător va fi desemnat acel arbore care va întruni cel mai mare număr de voturi până în data de 31 octombrie.



"Teiul lui Eminescu din Copou" a fost inscris intr-o competitie cu alti arbori semnificativi din tara, miza fiind suma de 3000 RON, banii urmand a fi folositi pentru imbunatatirea conditiilor de existenta ale arborelui castigator.Teiul lui Eminescu are nevoie de ingrijire speciala, la cei peste 400 de ani de viata.

Se voteaza on -line pe site-ul www.arboreleanului.ro , al doilea de la adresa http://www.arboreleanului.ro/voteaza.php pana la 31 octombrie 2010, dupa care va fi declarat castigatorul.


Va rog sa transmiteti mesajul tuturor cunoscutilor



Iaşi Strada: Parcul Copou (Grădina Copou)
Judeţ: Iaşi
Specia: Tei argintiu - TILIA TOMENTOSA Moench.
Vârsta: 440
Circumferinţa: 3,768 m
Înălţime: 12 m
Poveste / Descriere (RO):
Furtuna din seara zilei de 4 august 1950 a crăpat longitudinal tulpina bătrânului tei din Copou, rupându-i şi ramura dinspre nord. Abia în primăvara anului 1953 primăria Iaşului s-a ocupat de consolidarea părţii rămase: au scos putregaiul, au turnat mortar în scorbura mare, au legat trunchiul cu cercuri de fier, iar restul ramurilor groase au fost sprijinite pe console metalice, aşa cum ai sprijini de subsiori un invalid. Şi teiul a prins a-şi reveni.

Dar nimeni n-a avut grijă apoi să mai lărgească legăturile pe măsură îngroşării naturale şi în perioada 1980-1985 teiul prezenta iarăşi semne vizibile de pierdere.

După anul 1990, sub îndrumarea Prof. M. Leocov, i s-au lărgit legăturile, i s-a înlăturat plomba şi s-a constatat faptul că teiul mai trăia prin câteva straturi anuale din alburnul ultimilor ani, restul lemnului fiind putred. (B. Lupescu, 2007)

Povestea acestui copac începe cu mult înainte de Mihail Eminescu. Pe vremea domnitorului-cărturar Vasile Lupu (1634-1653), teiul respectiv era un copac tânăr (70-80 ani) iar fiii domnitorului, dornici de joacă şi hârjoneală, supravegheaţi de pădurar şi de oamenii de la curte au trecut de multe ori pe aici, în drumul lor spre Biserica Sf. Anastasie şi Chiril (1638), ctitorită de către tatăl lor într-un loc ascuns, în fundul văii.

Grădina Copou din Iaşi a fost amenajată în timpul aplicării Regulamentului Organic (1833-1840). Arhitectul german Fr. Rebhun, stabilit în România, a elaborat planul de reamenajare al Grădinii Copou (A.I. Iliescu, 2006) fixând centrul compoziţional în apropierea acestui tei şi oferindu-i un loc privilegiat, personalizat. Mihail Eminescu a găsit teiul încă destul de viguros, la vârsta de aproximativ 300 de ani, cu un diametru apreciabil (peste 1 metru) iar în perioada 1874-1877 îl vizita săptămânal, în zilele călduroase, şezând la umbra acestuia şi citind o carte sau privind visător la peisajul înconjurător.

După plecarea poetului la Bucureşti, populaţia Iaşului, obişnuită cu prezenţa poetului lângă acest copac, a numit teiul din Copou – Teiul lui Eminescu. Oamenii au avut nostalgia lui Eminescu încă din vremea când acesta era contemporan cu ei.

Astăzi, autocarele cu turişti, venite în Iaşi din România, Republica Moldova, Ucraina, Israel, etc. Au înscrise în agendele lor de vizitare Grădina Botanică, Teiul lui Eminescu din Copou, Bojdeuca lui Creangă din Ţicău şi apoi alte obiective locale. Adeseori, mai ales în jurul zilelor de 15 ianuarie (naşterea) şi 15 iunie (data decesului) grupurile de excursionişti organizează manifestări literar / artistice omagiale în faţa bustului şi a teiului, ultimul ajuns simbol vegetal al poeziei româneşti.

Oare există în ţara noastră un alt arbore – Monument mai cunoscut şi mai vizitat???