Târgul Meşterilor Populari
- Ediţia a V-a – Botoşani 2011
În perioada 15-17 aprilie 2011 a avut loc „Târgul Meşterilor Populari” şi a prevalat şirul acţiunilor dedicate „Zilele Oraşului Botoşani”. Manifestarea însă nu a inclus marea sărbătoare a Sfântului Gheorghe, patronul spiritual al comunităţii botoşănene, deoarece în calendar aceasta figura în Săptămâna Patimilor, chiar în sâmbăta dinaintea Sfintelor Sărbători Pascale. Cu toate acestea, târgul a început cu câteva zile înaintea unor alte mari şi importante sărbători: Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor. Cea dintâi aminteşte creştinilor de Lazăr cel sărac care nu a primit de pomană de la fratele său, apoi de Lazăr, fratele Martei şi al Mariei, pe care l-a înviat Domnul Iisus Hristos, dar şi de acel Lazăr numit Lăzărică care a murit din cauza dorului de plăcinte. Aparent, sunt trei cazuri diferite, sintetizate totuşi în aceeaşi zi de sâmbătă în care se ţin aşa zişii „Moşi de Florii” când mai toţii sărmanii trebuie să primească de pomană plăcinte. Se spune că „cei morţi”, adică „moşii” aşteaptă în ziua aceasta toţi la „Poarta Raiului”. Cea de-a doua sărbătoare aminteşte de intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Se ştie că din această zi pomii înmuguresc şi florile înfloresc, vegetalul izbucneşte în toată plenitudinea sa.Tot acum „ciubăraşul”din fiecare gospodarie se umple cu florile din care se va face fiertura pentru colorarea ouălor.
Odată cu această Duminică a Florilor poate sa înceapă în lumea satului „scrânciobul” pe locurile cu multă iarbă care să ţină din această zi si până la Înălţare.
Întâmplător această ediţie a reuşit să reamintească de vechea structură a iarmaroacelor şi a târgurilor care erau fixate doar prin acele hrisoave domneşti la zile foarte mari şi date fixe pentru fiecare localitate în parte. Nu e de mirare că meşterii invitaţi au respectat cu sfinţenie data fixată de comunitatea botoşăneană ca în vremurile de demult. Aceştia nu au ţinut cont nici de distanţa prea mare parcursă ca să ajungă în oraşul Botoşani, şi nici de numeroasele treburi care necesită rezolvarea înaintea perioadelor de sărbătoare. Amintim în acest sens pe meşterele sosite din Reghin (Mureş): Costinaş Elena, Frenţi Dorina, dar şi pe meşterul Iancu Florin din Brăila.
În general, s-au impus expoziţiile cu vânzare ale meşterelor care se ocupă cu închistrirea ouălor: Fundiur Victoria – Rădăuţi (Suceava), Nistor Iuliana Celica – Mihăileni (Botoşani) , Juravle Doina – Brodina (Suceava), Negură Mărioara şi Saghin Ecaterina – Vatra Moldoviţei (Suceava). Au putut fi regăsite toate tipurile de ouă, încadrându-se clasificării făcute de Artur Gorovei: ouă monocrome sau monocrome cu ornamente, ouă policrome cu ornamente, ouă cu ornamente în relief sau ouă cu mărgele. Ouăle policrome cu ornamente sunt cunoscute ca fiind acele „ouă muncite”.
Motivele decorative abordate au fost de o diversitate uimitoare şi au dezvăluit iscusinţa artistică a spiritului popular. Gradul de dificultate al ornamentării ouălor este cunoscut deoarece realizarea unor compoziţii este mult mai simplă pe suprafeţele plate pe când forma ovoidală impune o dexteritate deloc neglijabilă.
Trasarea propriu-zisă a motivelor presupune o împărţire migăloasă a câmpurile ornamentale şi destul de dificilă. E binecunoscut şi faptul că intervin alte legi compoziţionale care trebuie adaptate acestei forme care prezintă volum, constatare ,de altminteri, pertinentă a marelui etnograf Tancred Bănăţeanu.
Dincolo de suprafaţa deloc facilă de ornamentat, trebuie precizate categoriile mari de motive: fitomorfe, zoomorfe şi antropomorfe, dar completate şi de cele skeomorfe sau de cele cosmomorfe. Enumerăm câteva: crenguţa de salcie, frunza de stejar, frunza de trifoi, mâţişorii, spicul de grâu; broasca, şarpele, melcul, peştele, coarnele cerbului; ciobanul sau fetele şi flăcăii în horă; cârja ciobanului, grebla, fierul plugului, grapa, vârtelniţa, furca; soarele, luna şi stelele.
Motivele geometrice implică jocul liniilor – excluzând cercul şi crucea care rămân simboluri abstracte, elemente fundamentale ale macrocosmosului. Linia dreaptă dublată e folosită şi ca element de separaţie între câmpurile ornamentale ale suprafeţelor. Des întâlnită este şi linia în semicercuri sau aşa zisa linie „frântă” cunoscuta în conştiinţa colectivă populară sub denumirea de „dinţi de fierăstrău”. Bineînţeles că linia dreaptă poate fi folosită în X sau în reţea sau poate fi astfel poziţionată incat sa formeze triunghiuri, pătrate sau romburi.
Au impresionat prin păstrarea motivelor „bătrâneşti” Victoria Fundiur şi Nistor Iuliana Celica.
Abundenţa ouălor închistrite au umplut coşurile frumos împodobite cu ştergare. În ceea ce priveşte cromatica au predominat roşul şi negrul la care s-au adăugat sporadic galbenul, portocaliul şi verdele.
Şirurile de icoane expuse au anunţat încărcătura deosebită a apropiatelor Sărbători Pascale. Tehnici şi abordări diferite ale tematicii religioase au nuanţat percepţia spiritului divin. În acest sens, icoanele pe sticlă ale doamnei Turiceanu Cristina au atras atenţia asupra intervenţiilor pe suprafaţa de lucru înainte de uscarea completă a compoziţiei ceea ce va aduce de la sine o notă distinctă. Stilul acesta personal al creatoarei nu a complicat deloc demersul artistic, ci mai bine-zis a reuşit mai degrabă să-l faciliteze – oferind în final un spectacol vizual maxim privitorilor. Însăşi creatoarea ne-a mărturisit că „preluarea unei cantităţi de culoare prin suprapunerea unui material oarecare pe culoarea iniţială poate crea forme spontane, ba mai mult devine un mod de patinare şi nuanţare a suprafeţelor de culoare”. Astfel, este evident că accentul cade mai mult pe dimensiunea picturală şi lirică.
În schimb, icoanele artistului Grosu Florin sunt adevărate replici ale icoanelor de la Nicula, dar şi în cazul acestora nu au lipsit tehnicile de patinare completate în acelaşi timp cu delicateţea abordării – dezvăluind receptarea inefabilă şi inepuizabilă a naturii divine"
- Ediţia a V-a – Botoşani 2011
În perioada 15-17 aprilie 2011 a avut loc „Târgul Meşterilor Populari” şi a prevalat şirul acţiunilor dedicate „Zilele Oraşului Botoşani”. Manifestarea însă nu a inclus marea sărbătoare a Sfântului Gheorghe, patronul spiritual al comunităţii botoşănene, deoarece în calendar aceasta figura în Săptămâna Patimilor, chiar în sâmbăta dinaintea Sfintelor Sărbători Pascale. Cu toate acestea, târgul a început cu câteva zile înaintea unor alte mari şi importante sărbători: Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor. Cea dintâi aminteşte creştinilor de Lazăr cel sărac care nu a primit de pomană de la fratele său, apoi de Lazăr, fratele Martei şi al Mariei, pe care l-a înviat Domnul Iisus Hristos, dar şi de acel Lazăr numit Lăzărică care a murit din cauza dorului de plăcinte. Aparent, sunt trei cazuri diferite, sintetizate totuşi în aceeaşi zi de sâmbătă în care se ţin aşa zişii „Moşi de Florii” când mai toţii sărmanii trebuie să primească de pomană plăcinte. Se spune că „cei morţi”, adică „moşii” aşteaptă în ziua aceasta toţi la „Poarta Raiului”. Cea de-a doua sărbătoare aminteşte de intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Se ştie că din această zi pomii înmuguresc şi florile înfloresc, vegetalul izbucneşte în toată plenitudinea sa.Tot acum „ciubăraşul”din fiecare gospodarie se umple cu florile din care se va face fiertura pentru colorarea ouălor.
Odată cu această Duminică a Florilor poate sa înceapă în lumea satului „scrânciobul” pe locurile cu multă iarbă care să ţină din această zi si până la Înălţare.
Întâmplător această ediţie a reuşit să reamintească de vechea structură a iarmaroacelor şi a târgurilor care erau fixate doar prin acele hrisoave domneşti la zile foarte mari şi date fixe pentru fiecare localitate în parte. Nu e de mirare că meşterii invitaţi au respectat cu sfinţenie data fixată de comunitatea botoşăneană ca în vremurile de demult. Aceştia nu au ţinut cont nici de distanţa prea mare parcursă ca să ajungă în oraşul Botoşani, şi nici de numeroasele treburi care necesită rezolvarea înaintea perioadelor de sărbătoare. Amintim în acest sens pe meşterele sosite din Reghin (Mureş): Costinaş Elena, Frenţi Dorina, dar şi pe meşterul Iancu Florin din Brăila.
În general, s-au impus expoziţiile cu vânzare ale meşterelor care se ocupă cu închistrirea ouălor: Fundiur Victoria – Rădăuţi (Suceava), Nistor Iuliana Celica – Mihăileni (Botoşani) , Juravle Doina – Brodina (Suceava), Negură Mărioara şi Saghin Ecaterina – Vatra Moldoviţei (Suceava). Au putut fi regăsite toate tipurile de ouă, încadrându-se clasificării făcute de Artur Gorovei: ouă monocrome sau monocrome cu ornamente, ouă policrome cu ornamente, ouă cu ornamente în relief sau ouă cu mărgele. Ouăle policrome cu ornamente sunt cunoscute ca fiind acele „ouă muncite”.
Motivele decorative abordate au fost de o diversitate uimitoare şi au dezvăluit iscusinţa artistică a spiritului popular. Gradul de dificultate al ornamentării ouălor este cunoscut deoarece realizarea unor compoziţii este mult mai simplă pe suprafeţele plate pe când forma ovoidală impune o dexteritate deloc neglijabilă.
Trasarea propriu-zisă a motivelor presupune o împărţire migăloasă a câmpurile ornamentale şi destul de dificilă. E binecunoscut şi faptul că intervin alte legi compoziţionale care trebuie adaptate acestei forme care prezintă volum, constatare ,de altminteri, pertinentă a marelui etnograf Tancred Bănăţeanu.
Dincolo de suprafaţa deloc facilă de ornamentat, trebuie precizate categoriile mari de motive: fitomorfe, zoomorfe şi antropomorfe, dar completate şi de cele skeomorfe sau de cele cosmomorfe. Enumerăm câteva: crenguţa de salcie, frunza de stejar, frunza de trifoi, mâţişorii, spicul de grâu; broasca, şarpele, melcul, peştele, coarnele cerbului; ciobanul sau fetele şi flăcăii în horă; cârja ciobanului, grebla, fierul plugului, grapa, vârtelniţa, furca; soarele, luna şi stelele.
Motivele geometrice implică jocul liniilor – excluzând cercul şi crucea care rămân simboluri abstracte, elemente fundamentale ale macrocosmosului. Linia dreaptă dublată e folosită şi ca element de separaţie între câmpurile ornamentale ale suprafeţelor. Des întâlnită este şi linia în semicercuri sau aşa zisa linie „frântă” cunoscuta în conştiinţa colectivă populară sub denumirea de „dinţi de fierăstrău”. Bineînţeles că linia dreaptă poate fi folosită în X sau în reţea sau poate fi astfel poziţionată incat sa formeze triunghiuri, pătrate sau romburi.
Au impresionat prin păstrarea motivelor „bătrâneşti” Victoria Fundiur şi Nistor Iuliana Celica.
Abundenţa ouălor închistrite au umplut coşurile frumos împodobite cu ştergare. În ceea ce priveşte cromatica au predominat roşul şi negrul la care s-au adăugat sporadic galbenul, portocaliul şi verdele.
Şirurile de icoane expuse au anunţat încărcătura deosebită a apropiatelor Sărbători Pascale. Tehnici şi abordări diferite ale tematicii religioase au nuanţat percepţia spiritului divin. În acest sens, icoanele pe sticlă ale doamnei Turiceanu Cristina au atras atenţia asupra intervenţiilor pe suprafaţa de lucru înainte de uscarea completă a compoziţiei ceea ce va aduce de la sine o notă distinctă. Stilul acesta personal al creatoarei nu a complicat deloc demersul artistic, ci mai bine-zis a reuşit mai degrabă să-l faciliteze – oferind în final un spectacol vizual maxim privitorilor. Însăşi creatoarea ne-a mărturisit că „preluarea unei cantităţi de culoare prin suprapunerea unui material oarecare pe culoarea iniţială poate crea forme spontane, ba mai mult devine un mod de patinare şi nuanţare a suprafeţelor de culoare”. Astfel, este evident că accentul cade mai mult pe dimensiunea picturală şi lirică.
În schimb, icoanele artistului Grosu Florin sunt adevărate replici ale icoanelor de la Nicula, dar şi în cazul acestora nu au lipsit tehnicile de patinare completate în acelaşi timp cu delicateţea abordării – dezvăluind receptarea inefabilă şi inepuizabilă a naturii divine"
In imagine foto stânga icoane realizate de meştera Costinaş Elena
Pe aceeaşi linie a mers meştera Costinaş Elena din Solovăstru (Mureş) şi a surprins prin acurateţea lucrărilor sale, iar sobrietatea degajată de figurile sfinţilor a fost o trăsătură a icoanelor meşterului Iancu Florin din Brăila.
Pe aceeaşi linie a mers meştera Costinaş Elena din Solovăstru (Mureş) şi a surprins prin acurateţea lucrărilor sale, iar sobrietatea degajată de figurile sfinţilor a fost o trăsătură a icoanelor meşterului Iancu Florin din Brăila.
Fineţea broderiilor şi multitudinea de motive, ce pot fi etalate pe pânză, au fost regăsite pe şervetele şi feţele de masă ale meşterei Frenţi Aurica din Reghin (Mureş) In imagine foto stânga
In imagine foto stânga : icoane realizate de artistul Liviu Şoptelea
Lucrările artistului Şoptelea Liviu au optat spre forme stilizate cu trimiteri clare spre pictura de frescă, dar cu un accent mare pe latura decorativă temeinic elaborată.
Industria casnică rămâne un punct deocamdată inatacabil al zonei noastre etnografice. Ţesătoarele din Ibăneşti, Ungureni, Vorona, Avrămeni şi Tudora au aranjat adevărate interioare ţărăneşti la această ediţie a târgului, înconjurând spaţiile avute la dispoziţie cu lăicere, scoarţe şi ştergare. Fidelitatea faţă de linia decorativă tradiţională a fost o caracteristică importantă, opţiunea pentru romburi, păvi, vârste şi pentru acei „dinţi de fierăstrău” care se constituiau în chenare, a fost vizibilă. Raportarea la filonul autentic aparţine aceloraşi meştere: Racu Aurica, Târliman Ileana, Andronache Niculina, Baciu Maria, Coţovanu Florentina, Cojocaru Aurica, Zotic Maria, Maxim Floarea.
Dar o dimensiune aparte a fost creată de lăicerele elegant realizate de ţesătoarea Todici Maria din Pipirig (Neamţ) atât în ceea ce priveşte decorul, cât şi cromatica ).
Ceramica cu dublu caracter: decorativ şi utilitar a aparţinut meşterei Iacinschi Sonia din Botoşani cu acea sgrafitare a temelor epice pitoreşti pe suprafaţa vaselor, iar formele tradiţionale (oale de lapte, oale de sarmale, chiupuri, ploşti) s-au încadrat ceramicii roşii smălţuite realizate de Mocanu Marcel din Brăniştea (Galaţi).
Arta prelucrării artistice a lemnului materializată în troiţe sau lăzi de zestre, care pot fi folosite pentru a împodobi interioarele, a fost exemplificată de către meşterul Apalaghiei Marcel din Dângeni (Botoşani).
De asemenea, au reuşit să atragă atenţia printr-o nouă formulă de prelucrare a lemnului meşterii Ignătescu Toader, Neamţu Vasile şi Constantinescu Cristian. Noutatea constă în faptul că intervenţia lor artistică are drept fundament forma iniţială a materiei prime. Cu alte cuvinte, aceştia contruiesc pe un decupaj existent sau descoperit mai întâi de însăşi natura mamă, intuind, de fapt, ceea ce nu a fost finisat şi dus la bun sfârşit de acea prezenţă tutelară şi universală.
Impletiturile din nuiele sau sfoara, care au apartinut mesterelor Sandu Calina ,Sauciuc Aurora sau mesterilor Felciuc Dumitru , Timofciuc Petrica , au pus accent pe partea utilitara, dar au dezvoltat cu succes si acea tendinta de a decora spatiile inchise.
Deşi Sfintele Sărbători Pascale s-au făcut simţite, totuşi, nostalgicii altor sarbători calendaristice prin mascoidele de căiuţi (Andronache Niculina) şi prin măstile lor (Eftime Iacob Adrian) au trimis privitorii cu gândul la Alaiurile de Anul Nou.
Aflată la cea de-a V-a ediţie, „Târgul Meşterilor Populari” a cunoscut o extindere de-a lungul timpului. Astfel, în anul 2007 numărul meşterilor participanţi era destul de modest (30-40 de meşteri), dar treptat a reuşit să-l dubleze, ajungând la această ediţie la 75-80 de meşteri. Bineînţeles că structurarea şi cristalizarea fundamentului propriu cu accent pe evidenţierea meşteşugurilor tradiţionale au fost la început anevoioase deoarece meşterii din zonele etnografice de prestigiu au avut reticenţe în a participa la un târg care are loc în Moldova, tocmai la Botoşani. Însă, mulţi dintre aceştia nu au refuzat invitaţia din partea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani şi, odată căzuţi în aşa-zisa „capcană”, au devenit pe urmă participanţi credincioşi atât la ediţiile târgului din aprilie, cât şi la cele din luna august.
Se poate afirma că perseverenţa de a menţine şi a dezvolta relaţii cu meşterii din întreaga ţară, perseverenţă care s-a bucurat şi de sprijinul Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, a conturat un târg amplu şi important în Botoşani care se doreşte să-şi menţină in continuare propria acurateţe prin raportarea în primul rând la meşteşugurile tradiţionale şi la meşterii autentici.
Referent etnograf,
Prof. Margareta MIHALACHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu