Cateva ganduri dupa Sarbatorile Pascale

Intotdeauna de Paşte lumina vine mai curată ca oricând
sau poate doar aşa o simţim noi
în amintirea celui
care de mai bine de 2 milenii ne arată calea cea, întotdeauna, dreaptă.

Chiar dacă uneori îl uităm;
chiar dacă uneori încercăm a-l ascunde în spatele unor icoane;
chiar dacă uneori nu mai ajungem până la el;
chiar dacă uneori ne mai îndoim de existenţa sa printre cei care am fost pe lumea asta - şi poate pe cealaltă -
nimic nu va stinge sau umbri lumina iniţiatică a acestor zile, in care iertăm şi nu în ultimul rând ne împăcăm cu noi înşine.

Observaţi că am scris despre el cu litere mici şi asta pentru că eu cred că a fost doar un Om printre noi, un Om peste care
au trecut două mii de ani fără să-i simţim, parcă ne-am despărţit de el doar de ieri şi acesta-i adevăratul miracol ! Că acest Om este încă viu - prin noi.

Dacă ne gândim bine, an de an îi serbăm naşterea la sfârşit de decembrie şi ne întristăm pentru ridicarea sa pe crucea Paştilor şi ne bucurăm pentru învierea sa dintr-un mormânt. Iar bucuria nu vine dintr-o înviere ritualică ci din însăşi existenţa sa continuă şi benefică în memoria şi spiritul colectivităţii. Este cea mai mare dovadă că a existat şi există, în trup şi suflet, doar pentru ca noi să înţelegem măcar într-un târziu mesajul său mesianic.

Trebuie doar să-l ascultăm - din când în când- şi să învăţăm să-l înţelegem.

Să-l înţelegem pe acest Om cunoscut şi amintit prin numele său :
ISUS