Biografie doamnei Aneta Bartic
S-a născut pe 12 ianuarie 1950. Cursurile gimnaziale şi liceale le-a urmat la Buzău şi la Arad.
Având înclinaţii spre mediul artistic, Aneta Bartic a învăţat încă din şcoală să cânte la mandolină, instrument la care s-a perfecţionat continuu, la ora actuală cântând în Taraful Filialei Nevăzătorilor Botoşani. La Festivalul Naţional de interpretare pentru artişti nevăzători organizat la Botoşani în decembrie 2008, Aneta Bartic a primit o menţiune specială din partea juriului, pentru originalitatea intrerpetării la mandolină.
Fire extrem de ambiţioasă, Aneta Bartic a învăţat, de-a lungul deceniilor să vorbească şi să scrie în italiană, franceză, spaniolă, engleză, germană şi esperanto. În iulie 2008, la Premantura, Croaţia, a fost organizată cea de-a 74 – a ediţie a Congresului esperanto, la care au participat nevăzători din 14 ţări ale Europei, la eveniment fiind invitată şi Aneta Bartic, ce a deprins primele noţiuni de esperanto în clasa a III-a, la Buzău, de la învăţătorul său. Din dorinţa de a putea purta o corespondenţă în limba universală, ce mai e cunoscută la ora actuală de aproximativ două milioane de oameni de pe Terra, s-a reapucat în februarie 2008 de învăţat, dobândind cunoştinţe pentru care a primit laude la Congres.
Nevăzătoarea în vârstă de 59 de ani explică şi de ce a devenit un veritabil poliglot: „Mi-am dorit foarte mult să pot comunica cu semeni din întreaga lume. Într-o perioadă, corespondam cu nevăzători din 15 ţări, acum mai scriu doar în Croaţia, Italia şi Rusia. Nu e greu să înveţi la vârsta asta, voinţa contează. În Franţa sunt facultăţi de „oameni bătrâni”.În ultima vreme, Aneta Bartic a început să înveţe şi olandeza, pentru a putea trimite corespondenţe la Revista „La contacto”, din Olanda.
Informaţii despre Aneta Bartic au apărut în presa şi televiziunea locală, dar şi în cotidiane centrale.
Biografia oferită de dl Tudorel Tupiluş Preşedintele Filialei Nevăzătorilor
CONGRESUL EUROPEAN CU PRIVIRE LA PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI 20 – 23 martie 2002 cei peste 600 de participanţi la Congresul pe probleme de dizabilităţi,sau întrunit la
Madrid, cu scopul de a saluta cu căldură proclamarea anului 2003 ca An European al persoanelor cu
dizabilităţi drept un eveniment care să sensibilizeze opinia publică cu privire la drepturile celor peste 50 de milioane de persoane cu dizabilităţi din Europa.
DIZABILITATEA ESTE UN SUBIECT CARE ŢINE DE DREPTURILE OMULUI
,,Persoanele cu dizabilităţi sunt îndreptăţite să aibă aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi cetăţeni. Primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului arată că: toate fiinţele umane sunt libere şi egale ca demnitate şi ca drepturi. Pentru a se realiza acest deziderat, toate comunităţile trebuie să ţină seamă de diversitatea din fiecare comunitate în parte şi să caute să se asigure că şi persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile omului:
civile, politice, sociale, economice şi culturale, după cum este recunoscut de diversele Convenţii internaţionale, Tratatul de Instituire a UE şi de diferitele constituţii naţionale.
Organizatia Nationala a Persoanelor cu handicap militează pentru deplina integrare socială a persoanelor cu handicap şi împotriva oricăror forme de discriminare în viaţa socială, politică, culturală, familială şi sexuală. ,, Dorim
o lume fără bariere şi discriminare, o lume în care persoanele cu handicap să poată trăi independent, având aceleaşi drepturi, obligaţii ca şi ceilalţi cetăţeni”. Să aibe acces la infrastructura socială, să se bucure de aceleaşi şanse de împlinire. " BARIERELE SOCIETĂŢII DUC LA DISCRIMINARE ŞI EXCLUDERE SOCIALĂ,,De multe ori, modul în care sunt organizate societăţile înseamnă că persoanele cu dizabilităţi nu sunt capabile să beneficieze pe deplin de drepturile omului şi că, din punct de vedere social, sunt excluse. ,,Anul European 2003 trebuie văzut ca o şansă de reconsiderare a situaţiei femeilor cu dizabilităţi dintr-o nouă perspectivă. Excluderea socială cu care se confruntă femeile cu dizabilităţi se poate explica nu numai prin dizabilitatea în sine, ci şi prin faptul că sunt femei. Multipla discriminare cu care se confruntă acestea trebuie considerată o provocare abordată printr-o combinaţie de măsuri sociale şi acţiuni pozitive, gândite şi stabilite prin consultarea acestor femei cu dizabilităţi.UN EFORT COMUN LA CARE TOATĂ LUMEA POATE ŞI TREBUIE SĂ CONTRIBUIE
,,Persoanele cu dizabilităţi doresc să fie prezente în toate sferele vieţii şi acest lucru presupune ca toate organizaţiile şi instituţiile să-şi revizuiască practicile pentru a se asigura că acestea sunt gândite astfel încât şi persoanele cu dizabilităţi să contribuie la şi să beneficieze de acestea. Între astfel de organizaţii se pot menţiona: instituţii destinate consumatorilor, organizaţii de tineret, organizaţii religioase, organizaţii culturale, alte
organizaţii şi instituţii sociale care reprezintă anumite grupuri de cetăţeni. Este foarte important să fie implicate muzee, teatre, cinematografe, parcuri, stadioane, centre de conferinţă, centre comerciale şi oficii poştale.
Noi, participanţii la Congresul de la Madrid sprijinim această declaraţie şi ne angajăm să o facem cunoscută în întreaga lume şi vom încuraja toţi susţinătorii importanţi să-şi însuşească această declaraţie înainte, în timpul şi după Anul European al persoanelor cu dizabilităţi. Prin susţinerea prezentei declaraţii, noi, organizaţiile ne afirmăm deschis acordul cu viziunea Declaraţiei de la Madrid şi ne angajăm să realizăm acele acţiuni care să contribuie la derularea procesului ce va aduce egalitate reală pentru toate persoanele cu dizabilităţi şi familiile acestora.">MODELE DE FEMEI CU DIZABILITĂŢIHelen Keller (1880-1968) ANNE SULLIVAN (1866–1936)
Împreuna cu prof. însoţitor Anne Sullivan, Helen Keller şi-a depăşit handicapul de orbi şi surd şi-a demonstrat lumii că şi cei cu dizabilităţi pot contribui la viaţa socială.Din 1 924 au lucrat împreună ca avocat şi consilieri. Dr. Maria Montessori (n. 31 august 1870, - d. 6 mai 1952, )A fost medic şi pedagog italian. S-a ocupat de copii cu deficienţe mentale. A creat o metodă specială de educare a copiilor retardaţi intelectual de la naştere. Metoda care-i poartă numele înfiinţând peste tot în lume şcoli ( Şcoli Montessori) care aplicau metoda sa educaţională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu