Dizabilitatea este un drept care ţine de drepturile omului

Biografie doamnei Aneta Bartic
S-a născut pe 12 ianuarie 1950. Cursurile gimnaziale şi liceale le-a urmat la Buzău şi la Arad.
Având înclinaţii spre mediul artistic, Aneta Bartic a învăţat încă din şcoală să cânte la mandolină, instrument la care s-a perfecţionat continuu, la ora actuală cântând în Taraful Filialei Nevăzătorilor Botoşani. La Festivalul Naţional de interpretare pentru artişti nevăzători organizat la Botoşani în decembrie 2008, Aneta Bartic a primit o menţiune specială din partea juriului, pentru originalitatea intrerpetării la mandolină.
Fire extrem de ambiţioasă, Aneta Bartic a învăţat, de-a lungul deceniilor să vorbească şi să scrie în italiană, franceză, spaniolă, engleză, germană şi esperanto. În iulie 2008, la Premantura, Croaţia, a fost organizată cea de-a 74 – a ediţie a Congresului esperanto, la care au participat nevăzători din 14 ţări ale Europei, la eveniment fiind invitată şi Aneta Bartic, ce a deprins primele noţiuni de esperanto în clasa a III-a, la Buzău, de la învăţătorul său. Din dorinţa de a putea purta o corespondenţă în limba universală, ce mai e cunoscută la ora actuală de aproximativ două milioane de oameni de pe Terra, s-a reapucat în februarie 2008 de învăţat, dobândind cunoştinţe pentru care a primit laude la Congres.
Nevăzătoarea în vârstă de 59 de ani explică şi de ce a devenit un veritabil poliglot: „Mi-am dorit foarte mult să pot comunica cu semeni din întreaga lume. Într-o perioadă, corespondam cu nevăzători din 15 ţări, acum mai scriu doar în Croaţia, Italia şi Rusia. Nu e greu să înveţi la vârsta asta, voinţa contează. În Franţa sunt facultăţi de „oameni bătrâni”.În ultima vreme, Aneta Bartic a început să înveţe şi olandeza, pentru a putea trimite corespondenţe la Revista „La contacto”, din Olanda.
Informaţii despre Aneta Bartic au apărut în presa şi televiziunea locală, dar şi în cotidiane centrale.
Biografia oferită de dl Tudorel Tupiluş Preşedintele Filialei Nevăzătorilor


CONGRESUL EUROPEAN CU PRIVIRE LA PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI 20 – 23 martie 2002 cei peste 600 de participanţi la Congresul pe probleme de dizabilităţi,sau întrunit la
Madrid, cu scopul de a saluta cu căldură proclamarea anului 2003 ca An European al persoanelor cu
dizabilităţi drept un eveniment care să sensibilizeze opinia publică cu privire la drepturile celor peste 50 de milioane de persoane cu dizabilităţi din Europa.
DIZABILITATEA ESTE UN SUBIECT CARE ŢINE DE DREPTURILE OMULUI
,,Persoanele cu dizabilităţi sunt îndreptăţite să aibă aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi cetăţeni. Primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului arată că: toate fiinţele umane sunt libere şi egale ca demnitate şi ca drepturi. Pentru a se realiza acest deziderat, toate comunităţile trebuie să ţină seamă de diversitatea din fiecare comunitate în parte şi să caute să se asigure că şi persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile omului:
civile, politice, sociale, economice şi culturale, după cum este recunoscut de diversele Convenţii internaţionale, Tratatul de Instituire a UE şi de diferitele constituţii naţionale.
Organizatia Nationala a Persoanelor cu handicap militează pentru deplina integrare socială a persoanelor cu handicap şi împotriva oricăror forme de discriminare în viaţa socială, politică, culturală, familială şi sexuală. ,, Dorim
o lume fără bariere şi discriminare, o lume în care persoanele cu handicap să poată trăi independent, având aceleaşi drepturi, obligaţii ca şi ceilalţi cetăţeni”. Să aibe acces la infrastructura socială, să se bucure de aceleaşi şanse de împlinire. " BARIERELE SOCIETĂŢII DUC LA DISCRIMINARE ŞI EXCLUDERE SOCIALĂ,,De multe ori, modul în care sunt organizate societăţile înseamnă că persoanele cu dizabilităţi nu sunt capabile să beneficieze pe deplin de drepturile omului şi că, din punct de vedere social, sunt excluse. ,,Anul European 2003 trebuie văzut ca o şansă de reconsiderare a situaţiei femeilor cu dizabilităţi dintr-o nouă perspectivă. Excluderea socială cu care se confruntă femeile cu dizabilităţi se poate explica nu numai prin dizabilitatea în sine, ci şi prin faptul că sunt femei. Multipla discriminare cu care se confruntă acestea trebuie considerată o provocare abordată printr-o combinaţie de măsuri sociale şi acţiuni pozitive, gândite şi stabilite prin consultarea acestor femei cu dizabilităţi.UN EFORT COMUN LA CARE TOATĂ LUMEA POATE ŞI TREBUIE SĂ CONTRIBUIE
,,Persoanele cu dizabilităţi doresc să fie prezente în toate sferele vieţii şi acest lucru presupune ca toate organizaţiile şi instituţiile să-şi revizuiască practicile pentru a se asigura că acestea sunt gândite astfel încât şi persoanele cu dizabilităţi să contribuie la şi să beneficieze de acestea. Între astfel de organizaţii se pot menţiona: instituţii destinate consumatorilor, organizaţii de tineret, organizaţii religioase, organizaţii culturale, alte
organizaţii şi instituţii sociale care reprezintă anumite grupuri de cetăţeni. Este foarte important să fie implicate muzee, teatre, cinematografe, parcuri, stadioane, centre de conferinţă, centre comerciale şi oficii poştale.
Noi, participanţii la Congresul de la Madrid sprijinim această declaraţie şi ne angajăm să o facem cunoscută în întreaga lume şi vom încuraja toţi susţinătorii importanţi să-şi însuşească această declaraţie înainte, în timpul şi după Anul European al persoanelor cu dizabilităţi. Prin susţinerea prezentei declaraţii, noi, organizaţiile ne afirmăm deschis acordul cu viziunea Declaraţiei de la Madrid şi ne angajăm să realizăm acele acţiuni care să contribuie la derularea procesului ce va aduce egalitate reală pentru toate persoanele cu dizabilităţi şi familiile acestora.">MODELE DE FEMEI CU DIZABILITĂŢIHelen Keller (1880-1968) ANNE SULLIVAN (1866–1936)
Împreuna cu prof. însoţitor Anne Sullivan, Helen Keller şi-a depăşit handicapul de orbi şi surd şi-a demonstrat lumii că şi cei cu dizabilităţi pot contribui la viaţa socială.Din 1 924 au lucrat împreună ca avocat şi consilieri. Dr. Maria Montessori (n. 31 august 1870, - d. 6 mai 1952, )A fost medic şi pedagog italian. S-a ocupat de copii cu deficienţe mentale. A creat o metodă specială de educare a copiilor retardaţi intelectual de la naştere. Metoda care-i poartă numele înfiinţând peste tot în lume şcoli ( Şcoli Montessori) care aplicau metoda sa educaţională.

Prima femeie doctor in matematica

,,Matematica a a părut ca o necesitate de a face calcule comerciale, de a măsura terenuri şi de a predetermina evenimente astronomice cu scopuri agriculturale".

Prima femeie care a obţinut titlul de doctor în matematică a fost distinsa matematiciană Maria Neumann (1905-2003),din centrul universitar Timișoara(iunie 1968).
Doamna profesor Cabiria Andreian Cazacu a fost prima femeie conferentiar universitar la Universitatea din Bucureşti. Dl.Solomon Marcus acad. universitar la Universitatea din Bucureşti a declarat că Cabiria Andreian Cazacu ca este cea mai importantă reprezentantă feminină a
matematicii româneşti, Domnia sa, dl. acad. Solomon Marcus a menţionat: că au mai existat prezente matematice feminine precursoare la Universitatea din Iaşi, anume Vera Myller Lebedev, Silvia Creangă şi Florica T. Campan. Iar oraşul Iaşi,coincidenţă fericită, este chiar oraşul natal al Cabiriei Andreian. În 1944, cu părinţii se mută în Bucuresti.In 1949 Cabiria Andreian îşi încheie strălucit studiile universitare şi îşi începe activitatea conducând seminarii la cursurile profesorilor Alexandru Froda şi Grigore C. Moisil. In 1951 este lector universitar, iar în 1953 susţine examenul de admitere la doctorat la profesorul Simion Stoilow. După doi ani, adică în 1955 şi-a susţinut teza de doctorat, sub conducerea profesorului Simion Stoilow şi a fost numită confereţiar. A fost prima femeie doctor a Universităţii din Bucuresti si totodată prima femeie conferenţiar la această UniversitateA publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice în specialitatile:
Cvasiconformitate, Suprafeţe riemanniene, Teoria lui Nevanlinna. A obtinut titlul de doctor docent în 1967, cu lucrarea “Clase de suprafete riemanniene”. A publicat 7 lucrări de specialitate cu caracter monografic, a scris 12 lucrări de Istoria matematicii, a fost editor a 12 volume de Proceedings ale Seminariilor Romano-Finlandeze, la organizarea cărora a avut o contributie esentială încă din anii 1960. A călăuzit teze de doctorat, a organizat multe conferinţe. A obţinut Premiul Stoilow al Academiei, diferite ordine şi medalii.

Vera Lebedev.
Născută la Petersburg în 1880, aceasta urmase liceul la Novgorod, apoi secţia de ştiinţe fizico-matematice a Şcolii superioare pentru femei „Bestujev" (1897—1902). A devenit doctor în matematici, în 1906, la Gottingen, cu o teză în care a dat primul exemplu cunoscut de ecuaţie integrală singulară. Căsătorindu-se cu Alexandru Myller, îl urmează la Iaşi, unde, în 1910 devine doctor docent. împreună cu soţul ei, întemeiază, în 1912, Seminarul Matematic ieşan. In acelaşi timp, organizează, împreună, o bogată bibliotecă matematică, care a contribuit în mod esenţial la dezvoltarea unei puternice şcoli matematice la Iaşi.S-a distins în special în algebră. Ea a devenit, în 1918, la Iaşi, prima femeie profesor universitar în România într-o disciplină ştiinţifică, predând algebra superioară şi teoria funcţiilor timp de trei decenii. Lucrările sale se referă la analiza matematică şi teoria numerelor, la ecuaţiile diferenţiale, la teoria funcţiilor. Toate prelegerile ei erau deosebit de interesante şi clare, ca şi cursurile tipărite. Cursul său de Algebră a fost distins cu Premiul de Stat (1953).

Prima româncă profesor la StanfordCea mai bine cotată matematiciană română din lume. Un savant reputat, care a primit gradul de profesor la instituţia de învăţămînt aflată pe locul trei mondial, după unele clasamente.
Eleny Ionel este prima femeie din România care a primit gradul de profesor la Stanford University, îndeplinind această funcţie de aproximativ patru ani. Mai mult, ea a primit “gradul” de profesor atît la Stanford, cît şi la Wisconsin University, “lucru ne mai întâlnit” A plecat în 1991 şi a obţinut titlu de doctor în 1996 la Michigan University, cu o teză de topologie, condusă de un matematician faimos, Thomas Parker. După postdoctoratul la Massachusetts Institut of Tehnology (MIT), a ajuns profesor la Wisconsin şi la scurt timp profesor la Stanford”.
Kovalevskaya Sofia( n.15-01-1850,-d.10-02-
prima femeie savant in matematica,în Rusia. A fost aleasa membră a Academiei de Ştiinte, fiind prima profesoara de matematica.A fost publicistă şi scriitoare.

Doamna profesor Elena Ciobanu

Cu ocazia ,, Galei valorilor feminine" doamna Inspector scolar general adjunct prof. Daniela Biolan a declarat:
,,Există topuri în România: topul celor mai bogaţi oameni, topul celor mai rapide maşini, etc. Dar această manifestare nu poate şi nu a vrut să ierarhizeze femeia. A dorit doar să pună femeia în valoare, aşa cum merită. A dorit să o readucă în prim plan în ziua de 8 martie. Unele dintre noi sunt frumoase şi admirate, unele dintre noi sunt deştepte, fără a fi mai puţin frumoase sau valoroase... Fiecare femeie are povestea succesului ei, cum a terminat o şcoala, cum a obţinut o slujbă bine platită unde este apreciată, cum l-a întâlnit pe bărbatul visurilor ei, cum şi-a educat copiii, cum se descurcă în viaţa de zi cu zi...
Învăţământul este un sector predominant feminin şi are multe astfel de valori. La numele celor sărbătorite am putea adauga un numar mare de personalităţi marcante. Mă duce gândul la Popa Doina, fost inspector şcolar, Elena David , fost director al Şcolii nr.10, Maria Frumosu Olaru, fost director al Şcolii nr. 4, Vicoveanu …., profesor de biologie, ….Cojocaru, profesor de istorie. şi şirul numelor ar putea continua.
Nu sunt de neglijat nici cele care încă slujesc la catedra, încercând să şlefuiască cât mai bine viitoarele personalităţi.
Dacă această manifestare va continua, cu siguranţă multe din realizările domniilor lor va vor fi prezentate."

Dintre cele 17 persoane omagiate de ziua de 8 martie, care a muncit pentru a-şi pune în valoare abilităţile a fost Doamna profesoar Elena Ciobanu. Pe scena Teatrului Mihai Eminescu cu ocazia zilei ,, Gala valorilor feminine” , dl prof. dr. Daniel Botezatu a prezentat-o pe doamna prof. Elena Ciobanu. ,, Mă bucură faptul că printre Doamnele Botoşanilor pe care le omagiem astăzi, acum, se numără două persoane din domeniul învăţământului. Sigur, numărul celor care merită a fi omagiate este mult mai mare amintim dna prof E. Cojocaru, S. Vicoveanu, dar domnul Primar intenţionează să dea continuitate acestei Gale a valorilor feminine, lucru pentru care trebuie să-i mulţumim. Învăţământul este reprezentat, aşadar, la aceasă gală, de două doamne care merită respectul nostru, după ce l-au câştigat pe cel al multor generaţii de elevi cărora le-au îndrumat paşii, ca şi al părinţilor acestora, al propriilor colegi, al societăţii în ansamblu.
Prima dintre aceste personalităţi, într-o ordine aleatoare, este doamna profesor de matematică Elena Ciobanu. Cea mai mare parte a activităţii didactice a doamnei profesor, care însumează 36 de ani, este circumscrisă uneia dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ preuniversitar a ţării, Colegiul Naţional ,, A. T. Laurian” din Botoşani. Aici a predat doamna profesor între anii 1960-1990, cu o pauză de un an, între 1972-1973, când a fost director al actualului Grup Şcolar ,, Elie Radu” din Botoşani. Aici, la Colegiul Laurian, a obţinut doamna profesor şi cele mai mari satisfacţii profesionale. Stau mărturie zecile de generaţii cărora le-a fost dascăl, numărând mii de foşti elevi, astăzi ingineri, arhitecţi, economişti, profesori- mulţi dintre ei chiar de matematică, universitari, medici, oameni politici, directori de bănci, funcţionari de rang înalt, bine cotaţi şi respectaţi în societate. Foarte mulţi dintre aceştia, unii dintre ei olimpici, cândva la matematică, sunt specialişti în domeniul lor, doctori în ştiinţă, buni manageri, inovatori în cele mai noi şi performante domenii de activitate, în ţară şi în străinătate, cu funcţii de mare răspundere, care îi onorează, şi pe cea care i-a pregătit. În activitatea domniei sale, doamna profesor a descoperit tendinţa efortului minim şi şi-a îndemnat elevii să obţină rezultate prin maximă fructificare a potenţialului lor intelectual. Din respect pentru elevi, din respect pentru principialitate şi adevăr, doamna profesor i-a tratat fără părtinire, cu dreaptă măsură pentru toţi. A fost exigentă, tradiţia orală, perpetuată de foştii elevi, o arată, dar aceasta din dorinţa ca examenele pe care urmau să le susţină, inclusiv cel mai serios dintre acestea, examenul vieţii, să nu-i surprindă nepregătiţi. Exigenţa nu a fost, însă, unilaterală. Doamna profesor a fost exigentă şi cu propria-i persoană. S-a pregătit tot timpul, oră de oră, zi de zi, luând la cunoştinţă şi folosind în activitatea didactică noutăţile din specialitate pe care, cu onoare, a ilustrat-o. O recunoaştere a srădaniilor domniei sale o reprezintă acordarea, de către Ministerul Învăţământului, cum se numea pe atunci, a titlului de ,, Profesor evidenţiat” în 1971, ca şi primirea, în 1984, a ordinului,, Meritul ştiinţific” clasa a III-a. Este greu să condensezi, în câteva minute, o activitate de o viaţă. Este onorant, însă să poţi aprecia la justa valoare această activitate. Vă mulţumim, doamna profesor, pentru tot ceea ce aţi făcut pentru învăţământul botoşănean şi îngăduiţi-ne să vă oferim această recunoaştere a strădaniilor dumneavoastră, cu încredinţarea că aveţi toate motivele să credeţi aţi reuţit în ceea ce v-aţi propus. Noi ştim că aşa şi este ! „

Contribuţia Radiodifuziunii Române la emanciparea culturală a femeii.

Prezenţa feminină la microfonul Societăţii Române de Radiodifuziune reprezinta o dovadă a mentalităţii care se manifesta la nivelul întregii societăţi. Dacă accesul la cultură nu mai era obstrucţionat, efectele restricţiilor din trecut se resimt. Majoritatea conferenţiarilor sunt bărbaţi, personalităţi de prima mână; în primii ani ai radiofoniei romăneşti sunt foarte puţine reprezentante ale sexului frumos care ajung la microfon. Este vorba despre doamnele care au ajuns la un anumit statut social, nu sunt dependente financiar de soţi şi sunt cunoscute prin activitatea literară. Situaţia se schimbă în cazul crainicelor şi funcţionarelor de la Radio a căror prezenţa în administraţia Radioului nu a fost conditionată.Prima
crainică a postului nostru a fost Margareta Marinescu, care în acelaşi timp juca şi rolul de secretară de programe. Între cele mai cunoscute crainice vom aminti pe Magda Creţoiu-Popa, la vremea aceea considerată cea mai buna. Din echipa de speakerite mai facea parte Puia Vasilescu Rebreanu, Eliza Porusnic şi Nadia Stefănescu.

Prima femeie militantă la microfonul Radioului a fost publicista Alexandrina Cantacuzino la 8 decembrie 1928, care a conferenţiat despre ,,Rolul femeii in societatea modernă”. Programul vorbit prezentat de H. Blazian în 1929 a fost completat cu rubrici de utilitate generală precum sfaturi diverse informaţii culturale şi emisiuni dedicate. Pentru femei au fost introduse rubrici distincte săptămânale ,,Femeia în căminul ei”- (sfaturi gospodăreşti) şi una lunară ,,Femeile între ele” unde se vorbea despre căsnicie, societate, mondenitate sau femei celebre. Subdirectorul general, G. D. Mugur a propus gruparea informaţiilor din buletinele de seară dupa un model belgian pe Cronici ale unor ramuri de activitate. Astfel, Cronica Feminină să fie difuzată în week-end, duminică, odată cu ştirile diverse. In 1934, a avut loc o reorganizare limitată a programului vorbit, Ora femeii şi a căminului au fost programate să se transmită sâmbătă în cadrul Radio-Jurnalului de la orele 19 00. Emisiunile pentru femei se difuzeau cu regularitate şi în perioada participării României la cel de-al Doilea Război Mondial, atunci femeile trebuiau să susţină prin munca lor familiă şi economia ţării.

Regina Maria-membră a Academiei Române

Mişcările feministe din Vechiul Regat şi Transilvania a început prin înfiinţarea asociaţiilor care promovau actele de caritate şi protecţie socială la oraşe dar şi la sate. Şi cu toate acestor constrângeri femeile încep să se organizeze, apar diferite Comitete ale femeilor pentru sprijinirea activităţilor culturale, caritabile şi se intensifică activitatea publicistică prin gazetele : ,,Femeia Română”, ,,Buletinul Ligii Femeilor”, ,,Dochia” sau ,,Femeia muncitoare în lupta pentru dezrobire”. La oraş femeile au început să se preocupe mai mult de educaţie dar se izbeau de aceeaşi indiferenţă. Conform legii învăţământului din 1864, şcoala primară era obligatorie şi gratuită pentru toţii copiii, băieţi sau fete. În aceste condiţii, numărul femeilor analfabete era cu mult mai mare decât cel al bărbaţilor: în 1908, erau 1 384 188 de femei analfabete în comparaţie cu 206 172 bărbaţi. În 1924 s-a elaborat Legea Învăţământului care stipula gratuitatea şi obligativitatea învătământului elementar - 7 ani.
Din numărul total de persoane şcolite, numai o treime erau femei. Deşi oficial aveau drept la educaţie, accesul le era îngrădit la fel şi pentru ocuparea unor locuri de muncă apărute odată cu industrializarea. Cele mai norocoase se puteau angaja la o fabrică de textile sau în croitorie, mai rar în servicii însă predominau şcolile de menaj, pensioanele de domnişoare adică viitoarele şcoli de neveste şi mame.
În 1860 se întemeiază Universitatea din Iaşi cu 4 facultăţi, iar 1864 la Bucureşti se deschide prima Universitate. Prima femeie licenţiată la Iaşi, în 1887, a fost Tereza Stratilescu, profesoară de istoria, care în 1909 înfiinţează societatea Unirea Educatoarelor. Călăuzită de un principiu etic, scria lui Titu Maiorescu ,, Educaţia, aici voi lucra, să facă fiecare cât simte că poate şi atunci vom vedea dacă faţa lumii nu s-ar schimba”

Elena Văcărescu prima femeie primită în Academia Română

Feminismul este o mişcare în acelaşi timp socială şi politică, dar nu-i pot fi refuzate nici valenţele culturale. În ipostaza sa culturalizantă, feminismul presupunea emanciparea intelectuala a femeii, ridicarea nivelului de educaţie şi instrucţie, accesul la ştiinţă, la învăţământ, artă şi cultură în proporţie egală cu bărbaţii. Din această perspectivă feminismul a fost definit ca "nazuinta a femeilor culte din lumea intreaga catre o viata noua in favoarea sexului lor şi în totală egalitate cu viaţa publică a bărbaţilor" Printre militantele care au susţinut emanciparea intelectuală, politică şi juridică a fost Alexandrina Gr. Cantacuzino, născută Pallady, în 1877, a trăit până în 1944. A avut ca soţ pe conservatorul Grigore Cantacuzino. În 1910 era printre fondatoarele Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, a cărei preşedintă a şi fost. A condus mai multe organizaţii feministe: Gruparea Femeilor Române, Asociaţia Casa Femeii, Societatea Solidaritatea. A reprezentat femeile române peste hotare, făcându-se aleasă preşedintă a Micii Antante a Femeilor şi vicepreşedintă a Consiliului Internaţional al Femeilor. Numeroasele articole publicate în română şi franceză i-au asigurat o reputaţie incontestabilă de feministă. Colecţiona cu aviditate decoraţii sau titluri şi se păstrează printre manuscrisele ce le avem de la ea schiţe cu genealogii de prestigiu pe care le alcătuise familiei sale”. Ea a declarat:
,,(...) avem datoria însăşi pentru întărirea acestei vieţi familiale să dăm femeii preocupări mai înalte, să o chemăm să împartă toate răspunderile, să renunţăm la femeia păpuşă, la femeia obiect de lux, la femeia eternul copil, care crede că poate trăi numai din munca bărbatului, la femeia minoră care nu-şi dă seama de nevoile reale ale vieţii”
Alexandrina Cantacuzino înfiinţează şi primul partid politic exclusiv feminin ,,Gruparea Naţională a Femeilor Române”. Şi pe plan european feministele din România încep să se facă cunoscute. Prinţesa Alexandrina Cantacuzino devine reprezentanta noastră la Societatea Naţiunilor Unite iar prima femeie primită în Academia Română, Elena Văcărescu se remarcă la Liga Naţiunilor, alături de Nicolae Titulescu.

EMANCIPAREA INTELECTUALĂ A FEMEII

Feminismul este doctrina care preconizează ameliorarea şi extinderea rolului femeilor în societate, în tot ceea ce ţine de profesie, şanse, relevanţă socială etc.; Feminismul îşi trage rădăcinile, istoric, din mişcările de eliberare şi emancipare subsecvente Revoluţiei Franceze. Incepând prin a fi o variantă "de gen" a doctrinelor fourrieriste sau saint-simoniene, feminismul începe să militeze pentru egalitatea de drepturi. Sub influenţa mai cu seama a operei Simonei de Beauvoir, dar şi a scrierilor unor scriitoare proeminente precum Virginia Woolf care dezvăluie condiţia umilitoare şi subalternă a femeii în societăţile moderne, feminismul îşi începe drumul în anii '1870 ca mişcare militantă.
Virginia Woolf a fost revoltată multă vreme pentru ca nu a putut să studieze. Aşadar va scrie „O camera pentru fiecare”, un eseu energic, actual şi astăzi, veritabil pamflet pentru dreptul femeilor la libertatea intelectuală, „care depinde de cea materială”. Fiind afişat bisexuală, Woolf sparge încă o dată limitele societăţii burgheze. „Femeile au fost întotdeauna sărace şi asta, nu numai de două sute de ani încoace. Femeile au avut mai puţină libertate chiar şi decât copiii sclavilor atenieni. Femeile nu au avut prin urmare ocazia de a scrie poeme. Iată de ce insist asupra banilor şi asupra dreptului de a avea o «camera» a lor”. Dorothea Erxleben, (1715-1762) a fost revoltată mult timp că nu a putut studia medicina.
A fost fiică de medic şi împreună cu fratele ei învaţă limbi străine. L-a însoţit pe tatăl ei la spital unde a lucrat ca soră medicală. A făcut demersuri pentru a i se permite a studia medicina la Universitate dar pentru că femeilor li se interzicea, a fost respinsă. Ca urmare a acestor refuzuri, Dorothea Erxleben , a făcut o petiţie regelui Frederick II al Prusiei(1712-1786) prin care cerea să i se permită să studieze medicina. Regele a aprobat. Este prima femeie medic , care a insistat să studieze într-o perioadă cănd nu li se dădea voie femeilor. Pentru aceasta, după absolvirea Universităţii, Dorothea Erxleben a scris o carte prin care cerea dreptul femeilor să studieze medicina.

Declaraţie

Premiul din domeniul educatiei a ajuns la doua valori feminine, Elena Ciobanu si Angelica Gherman.Au indrumat pasii sutelor de elevi si s-au remarcat prin curajul de care au dat dovada.
Angelica Gherman, invatator Scoala Nr 13: a declarat după primirea premiului:
"Este o recunoaştere a valorii mele şi sunt sigură că o mulţime de colege de-ale mele invăţătoare ar fi meritat acest premiu pentru că sunt foarte bune ca dascăli şi pentru că şi eu fac tot ceea ce fac d-lor, atât doar că eu am avut curajul ca să imi pun în cărţi experienţa didactică şi pentru că am avut succes cu prima carte care este o culegere de exerciţii şi probleme de matematică editată la editura Didactică din Bucureşti şi pentru că această culegere a apărut în 55.000 de exemplare în trei ediţii am prins curaj şi am scris şi următoarele cărţi."

,, Copilul ne îmbogăţeşte sufletul, ne încălzeşte inima.
Ne învaţă rostul vieţii, să iubim viaţa prin ei. Ne încurajează să vedem viaţa fără ură şi duşmănie" ( Nu pentru noi părinţii ci pentru copii noştri" , M. Branişte)

Rolul femeii în familie şi în societate, cu care a fost înzestrată de Dumnezeu este maternitatea, responsabilitatea pentru stabilitatea familiei şi educaţia copiilor. Doar cu, aproximativ, un secol si jumătate în urmă, o dată cu începutul mişcării de emancipare a femeii, o dată cu revoluţia de la 1848, s-a conştientizat care sînt consecinţele educaţiei diferite ce se acorda fetelor si băieţilor.

Rolul femeii in educaţie

ORA DE STUDIU
,,Ne naştem slabi şi avem nevoie de putere;
Ne naştem neputincioşi şi avem nevoie de ajutor;
Ne naştem mărginiţi şi avem nevoie de judecată;
ceea ce ne lipseşte când venim pe lume şi de care avem nevoie mai târziu, ne este oferit prin EDUCAŢIE ( ,,Emille sau despre Educaţie, J.J. Rousseau)








,, Cărţile ne indică balsamul, dar nu ni-l aplică pe rană. Trebuie să stoarcem, fiecare din noi înşine, acei stropi de înţelepciune care să ne lecuiască. Trebuie să regândim ce au gîndit alţii şi să aflăm astfel în noi, ce au găsit alţii inaintea noastră, să repetăm cu cuvintele noastre, ceea ce au spui ei" (,, Răni şi balsamuri", Mircea Berindei)

Emanciparea intelectuală în timpul reginei Elisabeta

Emanciparea intelectuală a avut loc ca urmare a pătrunderii femeii în învăţământul de toate gradele. Accesul la educaţia femeilor în România începe la sfârşitulul secolulului al 19-lea. România se dovedise a fi mult mai avansată
şi mai deschisă faţă de alte state europene. Conform legii învăţământului din 1864, şcoala primară era obligatorie
pentru toţi copiii. Cu toate că accesul la educaţia de bază era garantat şi impus, în aceste condiţii, numărul femeilor
analfabete era foarte mare comparativ cu al bărbaţilor. Femeile aveau acces şi la învăţământul universitar.
La Universitatea de la Bucureşti, din numărul total, au absolvit mai mult de jumătatea femei.

Contributia dascălului in educatiei

•21 de cărţi şcolare apărute şi 2 în curs de apariţie, toate editate la Bucureşti
•tiraje impresionante însumând peste 300.000 de exemplare distribuite în întreaga ţară şi în Republica Moldova, în librăriile tradiţionale şi virtuale
•37 de ani de carieră la catedră
•sute de elevi cărora le-a îndrumat primii paşi în şcoală
•diploma „ Gheorghe Lazăr – clasa I” , obţinută în anul 2 007
Sunt, pe scurt, recordurile unui dascăl de excepţie al învăţământului botoşănean.
Angelica Gherman a crescut printre cărţi, citind tot ce prindea în mână din librăria mamei sale. Darul scrisului l-a moştenit de asemenea din familie, fiind nepoata regretatului scriitor şi actor botoşănean, Alexandru D. Lungu.
În prezent, predă la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 13 din municipiul reşedinţă şi se pregăteşte, la toamnă pentru o nouă serie de bobocei. Oricât de mult ar solicita-o meseria, pe care o face de altfel cu mare plăcere, nu lasă să treacă nicio zi fără a scrie măcar câteva rânduri la o lucrare nouă.
A debutat, ca autor de auxiliare şcolare, în anul 1996 cu lucrarea intitulată
„ Culegere de exerciţii şi probleme de matematică pentru clasele I-IV” , apărută la Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti. Succesul imens pe care l-a avut cu această primă lucrare, care a însumat 55000 de exemplare în doar trei tiraje, a determinat-o să-şi valorifice experienţa didactică, elaborând şi alte lucrări din domeniu.
În anul 1998, lucrarea intitulată „ Caiet de matematică pentru clasa a III –a” a văzut lumina tiparului la Editura şi Agenţia Jupiter 22” din Bucureşti.
Valorificându-şi fişele de muncă independentă utilizate la lecţiile de limba română ţinute la clasa întâi, autoarea a elaborat alte două lucrări: „ În ţara literelor” şi
„ Exerciţii şi texte pentru consolidarea cunoştinţelor la clasa I”. Ambele lucrări sunt aplicaţii la Abecedarele alternative şi au apărut la Editura Elis din Bucureşti în anul 1998. Cu aceste lucrări, autoarea a dat posibilitatea boboceilor de clasa întâi să citească şi alte texte, diferite de cele studiate în Abecedar, fiindcă fiecare din ele conţine doar literele pe care elevii le învăţaseră la un moment dat la lecţiile lor de limba română. De asemenea, aceste lucrări conţin exerciţii de dezvoltare a vocabularului, jocuri de perspicacitate şi întrebări privind conţinutul fiecărui text, fapt care-i ajută pe elevi să-şi însuşească în mod conştient ideile textelor.

De asemenea, nu este deloc de neglijat valoarea educativă a fiecărui text prezent în cele două lucrări. Şi, fiindcă este pe deplin cunoscută plăcerea elevilor mici de a colora, aceste lucrări conţin şi desene care, pe lângă faptul că trebuie să fie colorate, îi ajută pe elevi şi să-şi consolideze cunoştinţele despre sunete, litere, silabe, cuvinte şi propoziţii.
„Răzbunarea ursului păcălit de vulpe” este o poveste apărută la Editura Elis din Bucureşti, în anul 1999. Ea se adresează elevilor din clasele mici, dar şi preşcolarilor fiindcă şi aceştia pot colora ilustraţiile prezente în carte şi pot asculta textul citit de un frate mai mare sau de părinţi. Deşi are pagini puţine, lucrarea este o invitaţie la lectură, la cunoaşterea personajelor şi a faptelor acestora, la preţuirea faptelor bune şi, bineînţeles, la îmbogăţirea vocabularului celor mici. De altfel, chiar şi persoane adulte, citind povestea, au considerat-o o lectură agreabilă şi-au îndemnat autoarea să mai scrie şi alte poveşti, fiind siguri că Dumnezeu i-a dat harul necesar acestei plăcute îndeletniciri.
O altă „ Culegere de exerciţii şi probleme de matematică pentru clasele I-IV” a apărut în anul 2000, tot la Editura Elis din Bucureşti. Elaborarea acestei lucrări a fost necesară datorită faptului că a apărut un nou Curriculum şcolar, iar autoarea a trebuit să formuleze exerciţiile şi problemele în aşa fel încât să corespundă în totalitate noilor cerinţe. Prin urmare, lucrarea conţine, pe lângă exerciţii şi probleme în conformitate cu programa şcolară, şi teste de evaluare pentru fiecare unitate de învăţare, precum şi descriptori de performanţă. Pentru a sublinia importanţa acestei lucrări, este suficient să amintim că această culegere se află deja la a zecea ediţie, iar fiecare din aceste ediţii a fost avizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Din dragoste pentru limba română, dar, mai ales din necesitatea de a oferi elevilor şi învăţătorilor un auxiliar pentru consolidarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor de limba română, autoarea a scris şi o „ Culegere de exerciţii şi texte gramaticale pentru clasele
I –IV”. Prima ediţie a acestei lucrări a apărut în anul 2002, tot la Editura Elis din Bucureşti. Fiind deja la ediţia a şaptea, putem afirma cu toată responsabilitatea că şi această lucrare şi-a dovedit eficienţa în cei şase ani de apariţii editoriale. Ca şi ediţiile anterioare, şi aceasta nou apărută a fost revizuită pentru a putea fi în conformitate cu actualele norme ortografice şi ortoepice prevăzute de Academia Română. Şi această lucrare a fost avizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la fiecare din cele şapte ediţii

Rolul educaţiei

,, Fiecăruia îi este dat de la natură, măsură de minte, pe care s-o aibă. Dar, numai educaţia poate să dezvolte puterile minţii existente, dar, nu poate să pună ceea ce nu este" ( cugetări Mihai Eminescu)

Următoarea apariţie editorială este lucrarea intitulată „ Dicţionar pentru elevi – cuvinte şi termeni mai greu de înţeles din toate manualele alternative” apărută la Editura Niculescu din Bucureşti, în anul 2002. Lucrarea este un auxiliar important pentru elevii ciclului primar fiindcă în ea orice cuvânt este explicat pe înţelesul acestora, aşa că le este util atât la lecţii, cât şi atunci când citesc lecturi suplimentare. În acelaşi an, 2002, şi tot la Editura Niculescu, a apărut şi lucrarea „ Teste de matematică pentru clasele a III-a şi a IV –a, unde Angelica Gherman îi are coautori pe Dorina Brânduşe şi Dorin Brânduşe. Lucrarea cuprinde teste de matematică ce prezintă un grad mai mare de dificultate şi se adresează copiilor care sunt supradotaţi în ceea ce priveşte matematica. Anul 2003 a fost anul unei noi apariţii editoriale: lucrarea „ Dicţionar explicativ şcolar pentru clasele I –VIII”, apărută la Editura Elis din Bucureşti. Dicţionarul cuprinde peste 8300 de cuvinte explicate pe înţelesul elevilor şcolii generale şi are şi un coautor: Raluca-Maria Gherman ( căsătorită - Bălăşcău), fiica autoarei Angelicăi Gherman şi absolventă, pe atunci, a Facultăţii de Litere. De altfel, Raluca-Maria Gherman – Bălăşcău, este coautor al Angelică Gherman şi la următoarele lucrări. Din dorinţa de a oferi elevilor claselor primare posibilitatea de a găsi mai multe lecturi literare de valoare inestimabilă într-o singură lucrare, autoarea şi fiica sa, au selectat fragmente din texte literare aparţinând literaturii române şi literaturii universale pentru copii. Aşa au apărut următoarele două volume: „ Antologie de texte literare pentru clasele I-IV” – autori români şi „ Antologie de texte literare pentru clasele I-IV” – autori străini. „ Miaunica vă ajută să învăţaţi alfabetul” apărută în anul 2007, la Editura Elis, având ca autori pe Angelica Gherman şi fiica sa, Raluca- Maria Gherman – Bălăşcău, este o lucrare dedicată preşcolarilor din grupele pregătitoare şi, mai ales, boboceilor din clasele întâi. Ea cuprinde poezii, texte, jocuri de perspicacitate şi desene pentru colorat, toate contribuind la consolidarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor de limba română ale acestora. Tot la Editura Elis şi tot în acelaşi an, 2007, a apărut şi lucrarea „ Miaunica vă ajută să dezlegaţi tainele matematicii” având aceiaşi autori. Toate temele acestei lucrări se adresează copiilor de clasa întâi şi au fost tratate în mod accesibil şi metodic, având o grafică sugestivă, cum au, de fapt toate lucrările despre care facem acum vorbire.

Doamna Angelica Gherman la şcoală

„ Cristina descoperă lumea prin imagini şi texte” ( Bucureşti, Ed. Elis, 2007), având aceiaşi autori, prezintă o fetiţă, din prima ei zi de viaţă, până în prima ei zi de şcoală. Pe parcursul lucrării, Cristina are posibilitatea să cunoască mediul în care trăieşte, şi persoanele care-i sunt dragi , iar cu ajutorul acestora descoperă o mulţime de minuni ale lumii. Se înţelege că, odată cu personajul principal al lucrării, şi micii şcolari vor descoperi obiecte, fenomene şi persoane pe lângă care poate, altfel, ar fi trecut nepăsători.
Lucrările: „ Caiet de vacanţă pentru clasa întâi”, „ Caiet de vacanţă pentru clasa a doua”, „ Caiet de vacanţă pentru clasa a treia” şi „ Caiet de vacanţă pentru clasa a patra” conţin scurte teme de limba română şi de matematică. Cu toate că autoarele nu ţin în mod deosebit să le dea teme de vacanţă elevilor, s-au gândit că nişte teme scurte şi agreabile
i-ar ajuta pe aceştia să-şi amintească principalele cunoştinţe însuşite în anul şcolar anterior care le vor fi utile în noul an de şcoală. Şi aceste lucrări au văzut lumina tiparului tot la Editura Elis din Bucureşti, în anul 2007.
„ Chipul literelor” şi „ Chipul cifrelor” ( Bucureşti, Ed. Elis 2008), cele mai recente apariţii editoriale ale autoarelor, conţin poezii despre literele alfabetului român şi despre cifre. Ele au fost deja învăţate de elevii seriei pe care o are acum Angelica Gherman, iar reacţia elevilor a fost pe măsura aşteptărilor.
În prezent, se află sub tipar, tot la Editura Elis din Bucureşti două lucrări care conţin rebusuri pentru şcolarii mici.

Regina Maria purta costumul tradiţional românesc şi încuraja pe doamnele de la curte

Regina Maria a purtat costumul tradiţional românesc, două fote cusute cu fir de aur care se află acum expuse la Muzeul Naţional Cotroceni. Prof.universitar dr. Adina Nane, spunea despre regina Maria că nu s-a limitat să ia costumele populare "de-a gata", ci a fost creativă. Printre veşmintele şi accesorii care i-au aparţinut reginei Maria se află o mantie cu motive naţionale, un costum popular, o uniformă a Regimentului IV Roşiori, model 1885, o pereche de botine din mătase şi un evantai din pene din struţ.

Contribuţia reginei Maria în promovarea artei tradiţionale româneşti peste graniţă

Pasiunea ei specială pentru costumul popular românesc, a creat astfel, o adevărată modă. În Statul Washington, se află un muzeu de Artă Mary Hill, care a fost fondat de Sam Hill, unde regina Maria în anul 1926, a donat multe costume populare, drept recunoştiinţă pentru generosul său ajutor acordat României după primul război mondial. Regina Maria, pentru a promova arta meşteşugărească din România, a îmbogăţit mai multe săli ale Muzeului cu costume naţionale, covoare româneşti, mobilier din palate regale cum ar fi tronul argintiu şi jilţurile pictate de regina Maria.
După decesul reginei Maria,principesa Ileana a făcut alte donaţii cu costume naţionale, piese de ceramică şi artă populară. A fost donat şi costumul naţional preferat al reginei Maria, catrinţe iile bogate în broderii, ţesute de tărăncile noastre.

Emanciparea economică în timpul reginei Elisabeta

Societăţile înfiinţate de reginele Elisabeta şi Maria, şi-au propus să ajute femeile în însuşirea unei meserii pentru a să se întreţine singure.În acest scop,începând din 1903, s-au înfiinţat multe şcoli de industrie sau de menaj. Regina Elisabeta, prin societatea ,, Ţesătoarea Regina Elisabeta” , a organizat expoziţii la Bruxelles,cu scopul de a promova meşteşugurile ca ,,ţesutul" dorind să facă cunoscută munca tinerelor albine, fiicele satelor noastre.

STELIANA BĂLTUŢĂ -muzeograf Sectia etnografică Botoşani

Clădirea fostei Secţiei etnografice Botoşani

Civilizaţia populară botoşăneană

Text: Steliana Băltuţă-muzeograf- Secţia etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani. Botoşaniul vechi şi important târg la intersecţie de drumuri comerciale în perioada medievală şi apoi centru administrativ al judeţului cu acelaşi nume de mai târziu, a dezvoltat o cultură populară distinctă în satele din nord-estul Moldovei între Siret şi Prut.
Atât cultura materială cât şi cea spirituală s-au clădit în funcţie de manifestările membrilor comunităţilor rurale.
Ocupaţiile principale agricultura şi păstoritul au definit caracteristicile zonei. Meşteşugurile practicate au pus în valoare o serie de de utilitate pentru gospodăria ţărănească, dar în acelaşi timp, realizate artistic, determinate de gustul pentru frumos. Prelucrarea lemnului, ţesutul, cojocăritul, olăritul, sunt domenii unde meşterii vechi au dat piese cu un decor şi de o frumuseţe cromatică, ce atrag vizitatorii în expoziţiile muzeale. . Făcând parte din viaţa spirituală, obiceiurile populare impresionează şi astăzi prin simbolurile pe care le poartă.
O serie de vetre folclorice păstreză şi valorifică an de an manifestările străvechi de spiritualitate botoşăneană; Tudora, Vorona, Corni, Ungureni, Lozna, Pomârla, Vârfu Câmpului, fiind conuscute în ţară şi unele chiar în comunitatea europeană prin participările unor formaţii şi ale unor meşteri la diferite programe.
Ţesutul Este unul dintre meşteşugurile practicate încă din perioada neolitică, dovedit de existenţa fusaiolelor şi greutăţilor din ceramică descoperite, folosite la tors şi pentru ţesut, la susţinerea firelor de urzeală.
Piesele ţesute aflate în colecţia Secţiei de Etnografie conturează diversitatea decorului, cu motive care au semnificaţii simbolice în arta populară. Ca preocupare în unele gospodării, ţesutul continuă şi astăzi, meşterele realizând scoarţe în nuanţele lânii naturale, dar păstrând la decor, vechile motive ale satului.
Olăritul Considerat deja document pentru evoluţia umană începând de circa 6ooo ani în urmă, olăritul există încă în zonă prin două ateliere distincte de meşteri: Sonia Iacinschi la Botoşani şi Petru Maxim la Dorohoi ( care mai are şi gospodărie de olar la Vama judeţul Suceava).
Prelucrarea lemnului
În expoziţii temporare, Muzeul prezintă frumoase piese de mobilier cu decor traforat, sculptat, incizat, pictat, unele datate cu anii 1853, 1878, dar şi piese de uz casnic, lucrate la strung şi sculptate. Sunt meşteri care continuă acest meşteşug, aşa cum este practicat în atelierul existent în satul Hulub com Dângeni în gospodăria lui Marcel Apalaghiei, participant la târguri cu piese sculptate cu mare măiestrie în diferite esenţe de lemn.
Arhitectura laică şi religioasă
Ca domeniu al culturii materiale, spirituale, dar şi al artei populare, arhitectura reflectă structura aşezărilor şi gospodăriilor ( cu locuinţele şi anexele) , dar şi a bisericilor de lemn specifice zonei. Ca atracţie pentru arhitectura laică, menţionăm aşezarea Ibăneşti, unde multe gospodării îşi păstrează înfăţişarea din secolul al XIX-lea, cu farmecul caselor şi anexelor acoperite cu stuf, alese ca subiect şi pentru filmările relativ recente, la ,, Zestrea românilor”.
Obiceiurile populare
În cadrul manifestărilor de sărbătoare, zona Botoşani păstrează ritualurile principalelor date calendaristice, Crăciunul, Anul Nou şi Paştele. Accesoriile pentru colindele de Craciun ( steaua, luceafărul, globul) , îmbrăcămintea completă pentru Anul Nou ( costumele de căiuţ, capre, urşi, mascaţi) crează un farmec aparte zilelor de 25 decembrie ( Naşterea Pruncului Iisus) şi 1 Ianuarie (,, Sfântul Vasile”). Ritualurile practicate de Anul Nou la care se adaugă ,, Uratul cu Plugul” , sunt rituri agrare şi de păstorit cu simbol acvatic şi solar, plecând de la cele străvechi, referitoare la belşugul pământului şi turmelor.
Turistul ajuns în această perioadă din an la Botoşani, poate să vadă la Muzeu expoziţia cu patrimoniul pentru momentul amintit, dar şi o paradă a Datinelor şi Obiceiurilor Tradiţionale, organizată în jurul datei de 18 decembrie chiar în oraş, de Casa Creaţiei Populare.
Expoziţii muzeale săteşti
În dorinţa de a pune în lumină arta populară locală, într-o serie de comune, persoane care iubesc şi preţuiesc viaţa satului, au organizat expoziţii cu piese de valoare patrimonială pentru etnografia românească, şi care pot fi vizitate direct în spaţiul rural: Ibăneşti, Lozna, Conceşti, Vârfu Câmpului, Cucorăni, Truşeşti, Vorona,

Muzeul etnografic Botoşani

Secţia de Etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani cu un număr de 3428 piese în prezent, a avut expoziţie permanentă, din 1989 până în 2007. Organizată în cea mai veche locuinţă( aflată pe listele de patrimoniu), ridicată în secolul al XVIII-lea (între 1760-1770) de către Manolache Iorga (străbunic al istoricului Nicolae Iorga), bogat negustor şi epitrop al bisericii ,, Cuvioasa Parasheva”biserică aflată în apropierea casei la circa 200 m.
După moarte lui Manolache Iorga în 1829, casa a fost văndută în repetate rănduri, ajungând pe la 1889-1900 în proprietatea familiei Saint-Georges (tatăl Alexandru arhitect şef al oraşului, plecat între stele în 1904 la 50 de ani, a lăsat în urmă o soţie cu 7 copii. Restaurată între anii 1980-1989, casa a fost deschisă ca Muzeu în 7 octombrie 1989, adăpostind expoziţia de bază referitoare la cultura populară a zonei Botoşani.
După o tematică bine structurată, expoziţia a prezentat arhitectura laică, ocupaţiile principale (agricultura şi păstoritul), secundare (viticultura, albinăritul, vânătoarea, pescuitul), meşteşugurile ( olăritul, ţesutul, prelucrarea lemnului, cojocăritul), ţesăturile de interior din cânepă, bumbac, lână, un interior de locuinţă de secol XIX ( cu vatră pentru gătit şi încălzit iarna, mobilierul traforat, sculptat, pictat). Cea mai mare sală a Muzeului a fost rezervată portului popular botoşănean, sală care în timpul locuirii familiei Saint-Georges era salonul de muzică al inginerului Alexandru Saint-Georges (care a condus corul Societăţii Muzicale ,, Armonia” la Ateneu) şi al fiicei sale Alexandrina- viitoare pianistă şi compozitoare.
Obiceiurile populare erau locul de atracţie al vizitatorilor atât pentru Crăciun, Anul Nou cât şi pentru Paşti cu frumoasele ouă decorate specifice zonei. În această formă expoziţia a fost vizitată şi de turişti străini, dovadă rămânând impresiile din Cartea Secţiei de Etnografie.Vizitatori din Franţa, Anglia, Olanda, Germania, Spania, Elveţia, Italia, Israel, Turcia, Bulgaria, Ucraina, Scoţia, Belgia, Canada, SUA, Japonia, Egipt, Austria, Suedia, şi Danemarca au înscris cuvinte de apreciere pentru exponate şi expoziţie.
În urma retrocedării casei în anul 2007, expoziţia a fost desfiinţată, pierzându-se şi un proiect câştigat, de extindere în aer liber. Din lipsă de resurse financiare, administraţia judeţului nu a putut cumpăra clădirea ca punct de cultură şi atracţie turistică. În situaţia dată, Secţia de Etnografie ilustrând zona Botoşani a continuat şi continuă să existe prin cercetările făcute, materialele publicate, colaborările muzeale şi expoziţiile temporare. Patrimoniul poate fi văzut, pus în valoare şi apreciat în continuare în diferite locaţii potrivite: Galeriile de Artă ,, Ştefan Luchian” , Sala Polivalentă a Muzeului Botoşani, Memorialul Ipoteşti- Centrul Naţional de Studii ,, Mihai Eminescu”.
Astfel publicul vizitator a fost invitat la expoziţia ,, Satul românesc în artă”, unde patrimoniul de cultură populară cuprinzând mobilier, ţesături, port, ceramică, s-a împletit fericit cu reprezentarea plastică din tablouri, creând un dialog atât al formelor cât şi al cromaticii, în general al valorilor.
O altă expoziţie tot în cadrul Galeriilor de Artă a fost programată calendaristic, având ca subiect ,, Paştele în spiritualitatea românească”-Bucătăria tradiţională în post. Pe lângă prezentarea de icoane pictate pe lemn, a fost susţinut un program al Corului Seminarului Teologic Botoşani, după care a fost sfinţită masa cu preparate după reţete ale sătencelor de altădată: sarmale cu crupe, vărzări, alivenci, aluaturi cu morcovi, mere, cozonac de post, apă de izvor, turnată din ulcior. Toţi invitaţii au servit cu plăcere din bucatele pregătite după reţete din bătrâni.
Expoziţia itinerată la Ipoteşti cu ,, Motive vegetale în arta tradiţională românească ” a stârnit interesul încadrându-se foarte bine în spaţiul eminescian şi lângă valorile patrimoniului Muzeului memorial. Motivele decorative simbolice de pe ţesături şi ceramică au impresionat vizitatorii. În acelaşi spaţiu generos a urmat în ianuarie 2009, expoziţia ,, Vremea Colindelor ...” cu accesoriile pentru Crăciun şi Anul Nou, prezentare ce s-a potrivit perfect cu preţuirea pe care poetul Mihai Eminescu a avut-o pentru folclor şi obiceiurile satului.
Sala Polivalentă a Muzeului Judeţean a găzduit o prezentare a rochiilor de mirese şi accesoriilor moderne pentru nunta actuala. În acest cadru expunerea costumelor tradiţionale de mire-mireasă, a celor pentru naşi cu ştergare ca semn distinctiv, a celor pentru socri, a conturat alaiul, dând un plus de farmec şi culoare rurală, amintind de vechile ritualuri maritale. Astfel că, expunerea sub titlul ,, Nunţi de ieri şi de azi ” a adus în sală mulţi vizitatori.
Steliana Băltuţă muzeograf . . Muzeul Judeţean Botoşani

Muzeograf Steliana Băltuţă-Muzeul Judeţean Botoşani

În anul 1978, după plecarea dnei Angela Paveliuc Olariu, la Iaşi, la Muzeul etnografic din oraşul Botoşani şi-a început activitatea dna Marieta Bunea. în calitate de muzeograf până în anul 1983 cînd s-a transferat la Focşani.Din acest an 1983,a început activitatea dna Steliana Băltuţă de muzeograf fiind numită apoi ca Sef Secţie Etnografie din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani.Ca etnograf, doamna Steliana Băltuţă s-a preocupat pe de o parte de colecţionarea de piese necesare completării colecţiei de etnografie a Muzeului Judeţean, pe de altă parte de amenajarea Secţiei de Etnografie în casa Manolache Iorga. A contribuit la dezvoltarea patrimoniului etnografic, alergând de colo-colo ca o albină pentru promovarea artei populare din Moldova. Mărturie sunt articolele pe care le-a publicat în diverse reviste în contextul de a fi cunoscut peste graniţele judeţului meşteşugurile tradiţionale Botoşănene.Am prezentat-o pe dna muzeograf Steliana Băltuţă ca o persoană consecventă pentru meseria ei, multă dăruire şi conştiiciozitate.Păcat,că în prezent,numai avem clădire deocamdată destinată Muzeului de artă populară tradiţională.

,,Gala valorilor feminine" Botoşani -Premierea-

ANGELA PAVELIUC-OLARIU-dr.în istoria artei populare.

Dna ANGELA PAVELIUC OLARIU n.30-martie-1938
Este licenţiată din 1960, a Facultăţii de Filologie, secţia istorie română din cadrul Universităţii ,, A. I. Cuza” Iaşi.
A susţinut doctoratul în Istoria artei populare, Institutul de Istoria artei, Bucureşti, in 1977.
ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ :
În anul 1977, susţine teza de doctorat cu tema ,, ARTA POPULARĂ A ZONEI BOTOŞANILOR”, monografie de artă populară;Participă la numeroase sesiuni ştiinţifice, organizate la Bucureşti, Cluj, Botoşani,Vaslui, Iaşi.Participă la cel de al III-lea Congres de Studii Sud-Est Europene de la Bucureşti, 1974. A organizat peste 150 de expoziţii de artă populară şi etnografie. In afara graniţei în anul 1981, a organizat expoziţia,, Artă populară românească tradiţională” în oraşul Seattle SUA. A ţinut 18 prelegeri de specialitate, studenţiilor de la Universitatea Washington. A prezentat 2 conferinţe privind ,, Civilizaţia tradiţională românească în context sud-est european” la Biblioteca Română din New York..
În anul 1983, participă la cel de al XI-lea Congres de Antropologie şi Etnologie de la Quebec- Canada. În 1986, participă la Congresul de Arheologie, Antropologie şi Sociologie de la Sauthampton şi Londra- Anglia. În 1988, participă la cel de al XII-lea Congres de Antropologie şi Etnologie de la Zagreb- Iugoslavia. În anul 1990, participă la Intercongresul de Enologie şi Antropologie de la Lisabona-Portugalia. În 1993, participă la cel de al XIII-lea Congres de Antropologie şi Etnologie de la Mexico-City-Mexic, iar în anul 1997, participă la Congresul Internaţional ,, Femeia cu rol hotărâtor în dezvoltarea societăţii moderne”- Istambul-Turcia.
Între anii 1960-1964, profesor,iar 1964-1968, director al Muzeului raional din Câmpulung Moldovenesc. În 1967, organizează ,, Muzeul cultura tradiţională a lemnului” din Câmpulung Moldovenesc.În 1968-1973, este director al Muzeului Judeţean Botoşani.Între anii 1969-1971, reorganizează Casa Memorială ,, N. Iorga” ” din Botoşani, Casa Memorială ,, George Enescu” din Liveni şi Muzeul memorial ,, G. Enescu” din Dorohoi.În 1971, înfiinţează ,,Muzeul 1907” de la Flămânzi. Între anii 1973-1977 este muzeograf principal la Secţia de etnografie din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani. In această funcţie alcătuieşte colecţia de obiecte ce va constitui fondul de la care se va porni în organizarea Muzeului etnografic al judeţului Botoşani. Contribuie la organizarea Muzeului etnografic şi artă populară de la Negreşti-Oaş, de la Turnu Severin şi de la Râmnicu Vâlcea.În 1978, se transferă la Muzeul etnografic al Moldovei din Iaşi. În 1993, înfiinţează în cadrul Muzeului etnografic al Moldovei din Iaşi, sectorul ,, Obiceiuri tradiţionale din zona Botoşani”şi Interiorul tradiţional din Iaşi. Din 2001-2004, indeplineşte funcţia de referent cu probleme privind revigorarea meşteşugurilor tradiţionale în cadrul Centrului de Creaţie Botoşani.
Este autoarea a peste 50 de articole apărute în ,, Hierassus”, ,, Revista Muzeelor” ,, Arheologia Moldovei”etc.

SCOARŢĂ DIN NORDUL MOLDOVEI

FEMEIA ANTROPOLOG

,,Mobilierul tradiţional din Moldova" Angela Olariu

volumul publicat ,, Mobilierul tradiţional din Moldova" autor Angela Paveliuc Olariu

Mobilier tradiţional expus in muzeul Botosani

Tesaturi, covoare populare Moldovenesti, Muzeul Botosani

Costume populare romanesti

Desfasurarea actiunii ,,Gala valorilor feminine la Botosani

La Galeriile "Ştefan Luchian" a avut loc vernisajul expoziţiei "Femeia în artă", incluzând în principal portrete de femei. Expoziţia a fost realizată de Muzeul Judeţean, în colaborare cu muzeele din Piatra Neamţ, Suceava şi Fălticeni. Organizatorii expoziţiei au prezentat că această manifestare reprezentă un dar adus botosănencelor. Expoziţia a fost prezentată de Lucia Pârvan, directorul muzeului şi muzeograful Gheorghe Median şi va putea fi vizitată în cursul acestei luni. A urmat, în foaierul Teatrului "Mihai Eminescu", vernisajul expoziţiei "Emanciparea femeii-Pasi pe un drum fara sfarsit",fiind un cadou pentru toate femeile, pentru că în aceste exponate se regăsesc toate categoriile socio-profesionale- Când studiezi viaţa personalităţilor feminine reprezentate pe cartea poştală ilustrată sau filatelie, pentru a alcătui un exponat, realizez că în viaţa de toate zile , acum, în anul 2009, am contactat cu multe modele feminine, care s-au evidenţiat de-a lungul carieri lor de 20, 30, sau 40 de ani care au contruibuit în educaţie, sănătate, justiţie, tehnică, sport. Şi atunci imi dau seama ca nu am făcut degeaba exponatele in filatelie si cartofilie, care prezintă personalităţi feminine de acum o sută de ani. Persoanele care au fost premiate sunt reprezentative şi s-au remarcat în domeniul lor de activitate, au sporit renumele Botoşaniului iar cu ocazia aceasta le multumim pentru rolul care l-au jucat în viaţa noastră şi îl joacă.Reprezentanţii Primăriei au participat la această premiere in cadrul "Galei valorilor feminine din Botoşani".

Manifestarea a fost una deosebită şi a prilejuit premierea femeilor . Gala a fost prezentată de Bogdan Bidasca si Alexandra Mera, membri ai Ansamblului "Cheia sol", condus de Oana Puscasu. Atât ei, cât şi colegii lor de ansamblu au intregit gala cu momente muzicale.

Doamnele premiate au fost extrem de emoţionate, deoarece pe scenă a fost prezentată succint activitatea lor, iar in final au primit flori şi o plachetă din partea municipalităţii. Cea mai emoţionată dintre doamne a fost Dana Pietraru, care abia şi-a stăpânit lacrimile când a adresat câteva cuvinte audienţei. Actriţa Elena Coriciuc Ligi a fost aplaudată la scena deschisă dupa ce a interpretat o poezie, iar Viorica Afrasinei a fost pusă oarecum în dificultate deoarece a fost premiată pentru activitatea politică, din anii anterior. In prezent domnia sa find subprefect al judetului Botosani. Am trăit prin bucuria acestor doamne. Este un sentiment frumos sa te bucuri că ai pus umărul pentru a avea loc această acţiune.
Persoanele premiate la "Gala valorilor feminine din Botosani"au fost
Medicina: ELENA BANACOVSHI - medic psihiatru (pensionara)
Educatie:
Prof. ELENA CIOBANU - profesor matematica Colegiul National A. T. Laurian Botosani
Inv. ANGELA GHERMAN, Scoala nr.13, renumit autor de carti, dictionare si culegeri pentru elevi
Teatru:
ELENA CORICIUC-LIGI pensionara, fosta actrita la Teatrul "Eminescu"
GABRIELA NISTORICA, pensionara, fosta actrita la Teatrul "Vasilache"
Cultura:
LUCIA OLARU NENATI, doctor in filologie, poet, scriitor
ANGELA PAVELIUC OLARU, doctor in Etnografie, a publicat multe carti pe teme de etnografie.
VIOLETA BUDAI-DAMASCHIN, muzeograf - Casa Memoriala "Nicolae Iorga"
DANA PIETRARU, fost director al Directiei Judetene pentru Cultura
ELENA FLORICA SUSTER, a promovat intens imaginea Botosaniului in revista "Ararat" a armenilor din Romania
Muzica: MARIA COJOCARU, profesor pensionar Scoala Populara de Arta, a format multi interpreti de muzica usoara
Asociatia Nevazatorilor: Estera Colesniuc
Justitie: OLIMPIA SAMOILA, Presedine al judecatoriei, presedinte al Sectiei Penale a Tribunalului Botosani, in prezent avocat
Jurnalism: CARMEN MORARU, redactor Monitorul de Botosani
Afaceri: MANUELA ZARUG, directorul Societatii Serconf
Sport: ELENA IACOB, antrenoare Canotaj la Clubul Sportiv Botosani
Politica: VIORICA AFRASINEI, subprefect.
In afara de acestea au fost şi sunt multe femeii care s-au evidentiat de a lungul carierii lor cum au fost: ing A. IOSUB, ingineră Sef timp de 15 ani la f-ca de Confectii, scriitoarea MARIA BACIU, cunoscută pentru volumele editate pentru copii, prof. Vicoveanu.
M-a durut ca nu au fost pe lista decernarii premiilor si acestea din urma.Pe acest blog o sa prezint despre persoanele premiate cu ,, diplomă de excelenţă"

Expozitie 8 martie 2009- Teatrul M.Eminescu Botosani

Expozitie 8 martie 2009- Botosani

Doamna dr.LUCIA OLARU NENATI

SCRIITOARE DE AZI-Dna Lucia Olaru Nenati-

În cadrul acţiunii ,, Gala valorilor feminine la Botoşani” la secţiunea ,, cultură” au fost premiate femei din municipiul Botoşani care şi-au adus aportul la recunoaşterea acestuia în ţară şi peste hotare: dna Lucia Olaru Nenati, dna Angela Olaru, dna Dana Pietraru si dna Violeta Budăi Damaschin. Prima personalitate premiata Doamna
Lucia Olaru Nenati n. 20 februarie 1949.
Este licenţiată a Facultăţii de Filologie (Româna-Latină - Engleză) a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi în 1972. Doctor în ştiinţe umaniste (filologie), al aceleiaşi universităţi, în 2002. Absolventă a unui program de specializare postuniversitară mass-media la Universitatea din Chico, California, S.U.A, 1995. Activitatea ei cuprinde contribuţii în mai multe domeniu precum: Literatura unde publicat 23 cărţi de poezie, proză, eseu, literatură pentru copii, cercetare literară şi albume muzicale, între anii 1975 şi 2008, a fost cuprinsă în peste 30 de volume colective fiind apreciată de critică prin numeroase cronici şi premii. Ca publicista si jurnalista a publicat peste 3000 de texte in presa din tara si din strainatate; a fost directoare a societatii editoare a ziarului Gazeta de Botosani si a initiat si condus un prim curs de jurnalism pentru tinerii din Botosani. S-a implicat benefic şi în domeniul teatrului ca directoare într-o perioada foarte grea, de autofinanţare dar şi de importante performanţe artistice, a celor două teatre botoşănene, Teatrul de păpuşi „Vasilache” şi Teatrul dramatic „Mihai Eminescu” . A fost şi profesoară, predând literatura română la elevi şi studenţi; a avut, de asemeni, şi o marcantă activitate ştiinţifică de cercetare a trecutului literar şi cultural naţional, materializată în diferite comunicări ştiinţifice şi publicări în volume editate de Academia Română. Dar preocuparea sa cea mai definitorie a fost eminescologia, calitate în care a contribuit în chip major la restructurarea spaţiului muzeal de la Ipoteşti, în calitate de muzeografă, a realizat proiectul cultural al dezvoltării viitoare a aşezământului, a reconstituit casa memorială a copilăriei poetului, precum şi ipostaza de interpret vocal a lui Eminescu, interpretandu-i cântecele cu vocea sa (prin asta marcând şi o latură muzicală a activităţii sale); a scris cărţi şi articole de aprofundare a vieţii şi operei sale şi, nu în ultimul rând, a desfăşurat o susţinută activitate de propagare a personalităţii lui Eminescu în ţară şi peste hotare. Astfel, a ţinut numeroase conferinţe, prelegeri, expuneri, (cu precădere despre Eminescu, dar şi despre cultura Bucovinei şi alte teme ), lansări, recitaluri literare şi muzicale, spectacole culturale în ţară şi în străinătate, precum: la Academia Română - Bucureşti şi filialele Academiei Române din Iaşi şi Rădăuţi, Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi şi Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava, Universitatea de vară Gălăneşti-Rădăuţi, Societatea Academică România jună, Universitatea din Cernăuţi, Universitatea din Krakowya (Polonia), Varna (Bulgaria), Sybenik (Iugoslavia), California, New York - Institutul român de teologie şi spiritualitate ortodoxă, Cenaclul “Mihai Eminescu” (S.U.A ), Marsilia - Centrul Cultural Român şi Valette du Var (Franţa ), Viena – Parohia şi Biserica română şi micromuzeul Eminescu (Austria), Centrul academic « Eminescu » din Chişinău, diferite locaţii din Montreal, Edmonton, Calgary şi Boian (Canada); Centrul Cultural din Konstanz şi Societatea Culturală AGERO din Stuttgart, (Germania) ş.a. precum şi în numeroase instituţii şi aşezăminte urbane şi rurale din România, dar şi la emisiuni şi transmisii muzicale la radio şi TV.
Pentru activitatea sa literară şi culturală a fost distinsă cu peste 50 de premii, distincţii, ordine, medalii, diplome de onoare şi de excelenţă etc., la concursuri naţionale literare, la saloane de carte şi alte manifestări, în ţară şi străinătate, printre care şi BREVETUL şi MEDALIA COMEMORATIVĂ “150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” prin DECRET PREZIDENŢIAL al preşedintelui ţarii “pentru contribuţia deosebită la promovarea operei eminesciene”, în anul 2000 ori Premiul secţiunii de Critică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iaşi, pentru volumul Arcade septentrionale, Editura Academiei Române, în anul 2008.
Viorica Hrustovici: Ce a însemnat pentru dv munca pentru doctorat?
Lucia Olaru Nenati : Lucrul la cercetarea doctorală a însemnat pentru mine o imersiune în lumea unei alte epoci, aceea a energiilor luminate din preajma Marii Uniri din 1918, când aici, la Botoşani, dar şi în tot nordul românesc, au acţionat, au creat şi au propagat cultură şi efluvii de conştiinţă naţională o seamă de oameni minunaţi, adevărate modele de conduită, instruiţi, culţi, titraţi, unii cu mai multe licenţe, dezinteresaţi, oameni de caracter şi de conştiinţă, generoşi, idealişti şi plini de elan, dar în primul rând plini de talent, care au produs o cantitate remarcabilă de valore culturală şi literară ce a avut o enormă influenţă la timpul ei asupra conştiinţei publicului. Din păcate, mai apoi ei au fost supuşi unei acţiuni deliberate de ocultare şi eliminare din peisajul colectiv, aşa încât lumea de azi aproape că nu mai ştie cine a fost Tiberiu Crudu, Constantin Iordăchescu, preotul Toma Chiricuţă, avocatul şi publicistul Const. Oprescu, profesorul N.N Răutu, preotul Dumitru Furtună, capitanul Aurel Gheorghiu, muzicologul N. Posluşnicu s.a., asta ca să mă rezum doar la cei din Botoşani. Ei bine, aceştia au fost nişte personalităţi care merită pe deplin acreditarea de făuritori de cultură naţională nu numai sub semnul „localismului creator” , iar aprecierile marilor nume care mi-au validat lucrarea - ca să-l pomenesc doar pe acad. C. Ciopraga care a ţinut să se asigure, aproape testamentar, că opinia sa entuziastă faţă de aceasta va ajunge la opinia publică, le confirmă valoarea acestor oameni minunaţi. Acum e timpul ca ei să intre în conştiinţa publică a Botoşanilor şi să beneficieze de toate onorurile de care au fost atâta vreme lipsiţi pe nedrept: numele lor să fie atribuit unor străzi, şcoli şi instituţii, să li se destineze spaţii memorialistice să devină statui în parc iar tinerii să poată să cunoască modelul lor existenţial ca să contrabalanseze atâtea alte modele negative ce inundă, din păcate, imaginea publică de azi. Mie nu mi-a folosit la nimic obţinerea titlului de doctor pe care, de fapt, nici nu-l prea folosesc, dar sunt bucuroasă că în acest fel am reuşit să aduc la lumină lumea aceea idealistă, splendidă, aflată sub egida spiritului eminescian, din care, de fapt, nu mai voiam să mă întorc în prezentul de azi atât de viciat.Sunt mulţumită că am reuşit să editez cartea doctoratului meu, Arcade septentrionale, sub egida Academiei Române care astfel a validat oarecum şi ea prin înaltul ei prestigiu valoarea acestor contribuţii.

SCRIITOARE DE IERI

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Ana de Noailles, Elena Văcărescu, Iulia Haşdeu, Marta Bibescu, dovedeau dincolo de graniţele ţării, capacitatea creatoare a femeii în literatură. O dovadă în plus a acestei realităţi este faptul că, pentru romanele sale, Hortensia Papadat Bengescu, este considerată întemeietoarea a romanului de analiză în literatura română, fiind o mare scriitoare din aceea perioadă.
Elena Văcărescu n. 21.09.17.02.1947)Poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru. Laureata în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. Debutează în 1886, cu volumul ,,( Cântecele zorilor) În 1925, a fost primită ca membră a Academiei Române. În 1916, a reprezentat femeile la ,, Senatul Francez” militând pentru pentru drepturile acestora.
Martha Bibescu (n.28. 01. 1889- d. 28. 11. 1973.) Scriitoare română. A fost prinţesa care a fermecat saloanele mondene franceze , germane , britanice, spaniolă A colaborat cu personalităţi politice ca Proust, Mussolini, George al V-lea. A fost romancieră, poetă, om politic.
Baroneasa Bertha von Sutner,(n.1843-d.1914) scriitoare austriacă, cunoscută militantă pacifistă şi prima femeie Laureată al Premiului Nobel pentru Pace. A devenit cunoscută după publicarea romanului ,,Jos armele!” L-a influenţat puternic pe pe Alfred Nobel a cărui prietenă apropiată a fost ( ei i-ar aparţine ideea instituirii Premiilor Nobel)
Pearl Buch, .(n. 26-06-1892-d. 6-03-1973) Scriitoare americană, debutează în 1930. Primeşte premiul ,, Pulitzer” în 1932. Este prima femeie americană care primeşte premiul Nobel pentru literatură.
Contesa de Noailles ,născută Brâncoveanu,-,,Prima femeie de origine româncă a fost promovată Comandor al legiunii de onoare .

Ziua premierii

În cadrul acţiunii,, Gala valorilor feminine" municipalitatea botoşăneană au premiat 17 femeii care au contribuit în educaţie, sănătate,cultură,justiţie,sport.Da, pentru că ziua de 8 martie, este ziua în care putem să mulţumim femeilor în cadrul festiv.
Să mulţumim doamnelor profesoare care ne-au educat, atat pe noi cât şi pe copii noştri,să mulţumim d-nelor doctoriţe care au avut si au grijă de sănătatea noastră,să mulţumim d-nelor din justiţie, pentru că ne apără drepturile juridice, să mulţumim d-nelor femei de afacere, care crează locuri de muncă pentru femei, să mulţumim d-nelor politiciene, d-nelor poliţiste, care au grijă de sănătatea noastră, d-nelor jurnaliste, şi tuturor femeilor din domeniul panificaţiei,confecţiilor şi altor domenii de activitate, mamelor şi să le oferim un cadou muzical din partea copiilor al ,,Asociaţiei Cheia Sol" ,iar din partea dlui primar diploma de onoare celor care s-au evidenţiat în cadrul activiţăţii lor profesionale, pentru rolul pe care l-au jucat şi îl joacă în viaţa noastră.Eu, Viorica Hrustovici, am oferit un cadou,, Expoziţia de filatelie şi cartofilie" cu această ocazie a zile de 8 martie, pentru că în aceste exponate se regăsesc femeile de azi, care prin perseverenţă şi inteligenţă, sunt continuatoarele celor care acum o sută de ani au demonstrat că pot face aceleaşi activităţi ca şi bărbaţii.Voi prezenta pe fiecare din ele in calitatea domniilor sale de premiante ca continuatoarelor a pionierelor de acum o sută de ani.