CASA MEMORIALA ,, NICOLAE IORGA " BOTOSANI

Din istoria muzeului N. Iorga

Casa Memorială ,, Nicolae Iorga”, monument istoric în categoria ,, A”, a cărei clădire originală, construită în stilul arhitecturii moldoveneşti, a fost în stare de ruină şi restaurată începând din 1965, în stilul arhitecturii populare, având caracteristicile celui mai vechi şi mai răspândit tip de locuinţă de tărgoveţ din zona periferică a oraşului Botoşani. În această casă din mahalaua supranumită ,, bariera Curteşti” a locuit Nicolae Iorga cu mama sa, văduva Zulnia Iorga şi fratele mai mic, George, în perioada 1876-1880.

In 1967 a luat fiinţă Biblioteca documentară ,,Nicolae Iorga”. Intre anii 1967-1971, s-a constituit patrimoniul muzeeal şi s-a amenajat expoziţia permanenta, cu ocazia sărbătoririi centenarului naşterii savantului Nicolae Iorga(colaborator Frassin Munteanu-Râmnic, Vălenii de Munte). În 1977, devine secţia Muzeului Judetean de Istorie Botoşani. In 1990, expoziţia de bază a fost reorganizată, ceremonia de inaugurare a avut loc pe 27 noiembrie 1990, la comemorarea semicentenarului morţii lui Nicolae Iorga a participat domnul dr. Andrei Pippidi – fiul Lilianei-Iorga Pippidi- fiica savantului (consultant ştiinţific şi autorul al unor donaţii importante). Din 1993, este inclus în secţia de memoralistică (istoria culturii) a Muzeului Judetean de Istorie Botosani.

Colecţia de bază conţine piese cu valoare deosebită: camera de lucru cuprinde biblioteca (primele ediţii ale operei istoricului), obiecte cu valoare memorială: ceas de masă, vas ornamental vienez (care a aparţinut bunicului), tablouri de familie, manuscrise aparţinând mamei (Zulnia Iorga). S-a reorganizat, de asemenea, camera copiilor (având ca bază documentară, opera memorialistică).


Salonul familiei era şi odaia de culcare a mamei. Aici- citându-l pe Iorga din ,, O viaţă de om aşa cum a fost”-trăia neatinsă provincia botoşăneană aşa cum se continua de secole”. Prin reconstituirea de epocă- realizată în 1990- s-a imaginat interiorul locuinţei unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, când s-au acumulat bunuri de valoare provenite din agoniseală proprie sau moştenite: mobilier de lemn sculptat cu picioare curbate şi ornamentate, scaune cu tapiţerie din piele, un ceas de masă original, un vas ornamental de proveninţă occidentală, care a aparţinut bunicului Costache Iorga, albumul cu fotografii originale şi cărţile de rugăciune ale Zulniei Iorga (donaţie Liliana Iorga-Pippidi) un lampadar cu recipient ceramic portocaliu cu decoraţii florale mov.


Camera copiilor- reconstituită şi ea –este martora primelor lecturi ale copilului atins de aripa geniului. Ambianţa adecvată preocupărilor intelectuale precoce este sugerată de o etajeră cu cărţi, un birou tip,, secretaire”, un pat cu tăblii de fier şi îngeri pictaţi, mai multe tablouri de familie dominate de singura fotografie din copilărie- Nicolae şi George Iorga în anii de liceu.
Muzeul memorial este organizat în tipul de casă cu schema clasică a tindei cu patru camere dispuse simetric. În spaţiul rămas disponibil( în trecut ocupat de proprietăreasa casei Marghioala Vâzdogeasa) s-a organizat o expoziţie foto-documentară, desfăşurată pe 10 panouri, unde sunt expuse 96 de exponate ( selectate din arhivele publice şi particulare), care propun vizitatorilor o incursiune în biografia istoricului, accentuând perioada copilăriei şi a adolescenţei petrecută în oraşul natal.

Una din încăperi adăposteşte o bibliotecă alcătuită din primele ediţii ale operei lui Nicolae Iorga (donaţie Mircea Iorga) şi un valoros fond documentar alcătuit din: fotografii, scrisori, ilustrate, manuscrise, timbre comemorative, cărţi cu dedicaţii autografe, obiecte cu valoare memorială- achiziţionate de muzeu sau donate cu generozitate de urmaşii savantului în perioada de constituire patrimonială 1965-1971. O bibliotecă uzuală (aproximativ 5000 numere de inventar) se îmbogăţeşte mereu prin noi apariţii editoriale.

DESPRE NICOLAE IORGA

MUNICIPIUL BOTOŞANI

CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA"

,,Nicolae Iorga s-a născut aici unde nu departe s-a născut şi Mihai Eminescu şi George Enescu., Ştefan Luchian. Aici, la Botoşani, este un fel de triunghi al genialităţii" (citat din discursul laureatului, dl prof.Valeriu Râpeanu). Adăpostind un patrimoniu cultural de valoare inestimabilă, casele memoriale şi muzeele aparţinând acestor personalităţi reprezintă pentru zona Botoşanilor un potenţial cultural insuficient cunoscut şi valorificat. După decembrie 1989, fiecare din aceste instituţii muzeale şi-a găsit un drum propriu de afirmare, căutând să se folosească de avantajele instaurării unui regim democratic, în vederea realizării misiunii pentru care au fost create. Casa Memorială,, N. Iorga” este în subordinea Muzeului Judeţean.
Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoşani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, ziarist, editor, de documente şi director de publicaţii cu profil ştiinţific, literar şi politic, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi Hristu Cândroveanu "UN veac de poezie aromână"). După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. Nicolae Iorga, reprezintă una dintre cele mai mari personalităţi pe care Botoşanii le-a dat culturii şi civilizaţii româneşti şi universale. Părinţii lui Iorga au fost Nicu Iorga, avocat, şi Zulnia Iorga (născută Arghiropol). Numele de botez este Niculae, acesta fiind şi motivul pentru care, în marea majoritate a cazurilor, în timpul vieţii s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu şi rar din mâna sa, fiind covârşitor folosit ulterior, la reeditarea (cenzurată şi parţială) a scrierilor sale. Soţia lui Nicolae Iorga a fost Ecaterina Bogdan, alintată Catinca . După studii elementare şi gimnaziale în Botoşani, termină Liceul Naţional din Iaşi în 1888. Prin calităţile excepţionale cu care era înzestrat, graţie cărora la vârsta de 18 ani şi jumătate era licenţiat în litere şi ştiinţă, la 22 ani(1893), obţine doctoratul în istorie, la Leipzig, în Gemania, iar la 23 de ani devenea în urma unui concurs susţinut la Iaşi, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, specialitatea istorie medie universală. Absolvă Universitatea din Iaşi într-un singur an cu diploma "magna cum laude". Devine in 9 aprilie 1897, la numai 26 de ani, membru corespondent al Academiei Române. Din anul 1907 intră în Parlamentul României ca deputat. În anul 1908, fondează cursurile de vară, devenite ulterior Universitatea Populară ce-i va purta numele , la Vălenii de Munte.Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Înfiinţează în anul 1914, Institutul de Studii Sud-Est Europene.
Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerţului, literaturii, tipăriturilor, a călătoriilor sale în străinătate, şi o istorie a călătorilor străini (,,Istoria Românilor prin călători")Opera sa cuprinde 1003 volume, majoritatea lucrări istorice, 12755, articole de presă şi 4963 recenzii. Este fondatorul publicaţiei de mare prestigiu ,, Neamul Românesc"-1906.Câteva din publicaţiile mai importante: Studii şi documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume (apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), Istoria românilor în 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ştefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi şi altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viaţă de om, aşa cum a fost). În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul.

Ca istoric literar, a publicat:,, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea" (vol. I-II, 1901); ,,Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688 "(1904); ,,Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea, de la 1821 înainte". ,,În legătură cu dezvoltarea culturală a neamului "(vol. I, 1907, vol. II, 1908, vol. III, 1909); ,,Istoria literaturii româneşti" (vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. III, 1933)); ,,Istoria literaturii româneşti contemporane" (1934); ,,Istoria literaturii româneşti". ,,Introducere sintetică" (1929). Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naţionalist- Democrat (1910), în anii 1931-1932 Prim-ministru şi Ministru al Educaţiei Naţionale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici,consilier regal, preşedinte al camerei deputaţilor, senator.
Contribuţii
Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) şi director al Şcolii Române din Franţa de la "Fontenay-aux-Roses". A editat şi condus numeroase ziare şi reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revue Historique du Sud-Est-Européen", "Floarea darurilor" etc.); unul dintre doctrinarii sămănătorismului (a condus revista "Sămănătorul" în perioada 1903-1906).

A întocmit numeroase volume de izvoare, documente (Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au XV-e siècle, 6 vol., Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 31 vol. ş.a.). Deşi structural refractar subordonării faptului istoric unui sistem filosofic, a îmbogăţit gândirea istorică cu o nouă viziune, dominată de factorul spiritual şi întemeiată pe unele "permanenţe", coordonate ale dezvoltării istorice. În domeniul istoriei naţionale, a elaborat monografii şi sinteze de mare valoare (,,Istoria lui Mihai Viteazul", ,,Istoria lui Ştefan cel Mare Istoria", ,,Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor", ,,Istoria armatei româneşti", 2 vol., ,,Istoria comerţului românesc", 2 vol., Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen, 2 vol., ,,Istoria românilor", 10 vol. ş.a.) şi a integrat istoria României în istoria universală (La place des Roumains dans l'histoire universelle, 3 vol.), relevând originalitatea culturii româneşti şi interdependenţa istoriei poporului român cu istoria altor popoare. A contribuitla cercetarea istoriei universale (Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol. A scris cărţi reprezentative în istoria omenirii, ,,Histoire de la vie Byzantine", 3 vol.), I s-a acordat titlu de ,, Doctor Honoris Causa" . A scris mai multe lucrări despre Botoşani şi a întreţinut o continuă legătură cu oraşul copilăriei sale, pe care , în decursul vieţii, l-a vizitat de mai multe ori. Nicolae Iorga a avut un sfârşit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia şi asasinat de legionari în noaptea 27 spre 28 noiembrie 1940.
,,Aşa, biserică de biserică, se depăna oraşul, bogat în livezi cum nu mai e altul, pe o rază nemărginită. Şi nu biserici mărunte, prinoase de negustori, ridicându-şi abia sfioase turnuleţe de lemn, cum le vezi în luxosul Bucureşti, ci pe cinstite biserici trainice, începând cu o puternică turlă bine înfiptă în pământ şi încheiate cu un elegant bulb acoperit de tinichea, peste care păzia aurie crucea; mari biserici din veacul al XVII-lea, vrednice să stea alături cu acelea din Polonia învăţătoare, clădiri ale Domnilor şi marilor boieri: Sfântul Gheorghe, al Doamnei lui Petru Rareş, văduva care-şi pierdu domneştii copii, Ospenia, cu turnul de pază a focului, Vovidenia şi câte altele ce se întreceau în putere trainică şi frumuseţă, ridicându-şi în deal şi în vale cupolele argintii deasupra arborilor şi coperemintelor de şindrilă". (Nicolae Iorga- ,,Drumuri şi oraşe din România", ediţia a II-a, Edit. Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, 1915, p.148)

DOMNUL PROFESOR GHEORGHE MEDIAN

DESPRE DOMNUL PROFESOR GHEORGHE MEDIAN- MUZEOGRAF
Gheorghe Median, s-a născut 11 octombrie 1949, comuna Râncezi, judeţul Prahova. A terminat Facultatea de de Istorie, Universitatea „Al. I.Cuza” Iaşi. În articolele mele postate pe blog despre persoane feminine care s-au evidenţiat de a lungul carierii apare acest nume dl. prof .Gheorghe Median. In expozitiile mele pe care le-am organizat la Botosani, care au fost: ,,Femeia in viaţa socială” ,, Lupta împotriva violentei în familie”. ,, Emanciparea femeii, Paşii pe un drum fără de sfârşit”, la toate acestea dl prof. Median, a participat ca moderator-Împreună am prezentat.

Tema abordată despre ,, emanciparea femeii „ despre istoria feminină din perioada interbelică şi postbelică a femeii, personalităţi feminine, care s-au implicat în emanciparea culturală, intelectuală, juridică, politică şi economică., pentru mine domnia sa, dl profesor mi-a fost de mare folos, si-i mulţumesc mult. În acest blog numele de Gh. Median apare şi la ,,lansare de carte" a Mariei Baciu, unde a participat şi a prezentat noile cărţi editate a scriitoarei şi poetă Maria Baciu. Cu alte cuvinte dl. Prof. Gh Median este prezent în toate acţiunile expoziţionale şi culturale ale oraşului Botoşani. Aşa cum declară domnia sa, a organizat peste 150 de expoziţii despre tot ce înseamnă vechiul Botoşani. Despre străzi, case, oameni, şcoli, reviste şi ziare, despre artă, etnografie, si bineînteles expozitia de filatelie si cartofilie reprezentand personalităţi feminine, care a fost organizată în preajma zilei de 8 Martie, reprezentând un cadou oferit femeilor în general. Din discuţiile avute cu dl profesor, muzeograf Gh. Median, am înţeles că îi place foarte tare meseria pe care o face. ,,Este o slujbă creativă care-ţi oferă întotdeauna ceva nou şi-ţi dă perspectiva zilei de mâine. Îţi oferă prilejul de a cunoaşte foartă multă lume“, mi-a declarat muzeograful îndrăgostit de meseria sa. Pentru că dl Gheorghe Median este pasionat de lectură şi de teatru, este un bun familist, îi place mult să petreacă timpul liber în compania nepoţeilor săi.

Legătura cu muzeul ,,N. Iorga" Dl. prof. mi-a declarat că de mic copil, a savurat istoria. L-a marcat personalitatea lui Nicolae Iorga, şi-a citit toate operele.,,La terminarea facultăţii, un complex de împrejurări a făcut să optez pentru un post de muzeograf, iar primul meu loc de muncă a fost Casa Memorială ,, Nicolae Iorga" din Botoşani. Pasiunea pentru Iorga a însemnat o preocupare continuă. Am studiat 430 de volume şi 100.000 de scrisori".(..) ,,Meseria de muzeograf m-a împlinit întru totul, iar dorinţa mea din tinereţe, aceea de a deveni profesor de istorie, s-a împlinit. Pentru că: „Muzeul oferă cele mai bune lecţii de istorie, cultură şi artă“, „Am încercat să fac altceva decât se face la un muzeu. Am mers pe lucruri ce păreau neinteresante. De exemplu am organizat o expoziţie despre divertismentul în Botoşani. Cum îşi petreceau botoşănenii timpul liber înainte. Am folosit imagini din parc, de la bâlciuri. Cei din înalta societate mergeau în sălile de lectură, la biblioteci”, a declarat dl profesor Gh. Median". Vă mulţumesc mult dl profesor, pentru sprijinul acordat în expoziţiile mele organizate cât şi pentru referinţele făcute despre persoanele feminine care s-au evidenţiat de-a lungul carierii în municipiul Botoşani”. Viorica Hrustovici

Împreună cu dl prof. Ştefan Iovanesian a publicat cartea ,, Armenii în istoria şi viaţa oraşului Botoşani" .


La ediţia a cincea -2007, domnului prof. muzeograf Gheorghe Median, i s-a acordat Premiul Naţional ,, Nicolae Iorga", pentru lucrarea editată în anul 2006, la editura ,, Agata" din Botoşani, ,, Nicolae Iorga şi Botoşanii, legături epistolare".Dl profesor, după primirea Premiului Naţional a declarat:
,, După un timp activitatea de muzeograf la Casa Memorială ,, N. Iorga", a început să mi se pară interesantă, iar pătrunderea în universul personalităţii lui N. Iorga era fascinant Am realizat că spiritul lui N. Iorga mă însoţise continuu, şi-mi ghidase paşii, aducându-mă în casa copilăriei, şi acest fapt nu era întâmplător. Trebuia să fac ceva, ceva ce nu fusese încă făcut aici la Botoşani, cercetarea legăturilor marelui istoric cu ţinutul natal"


.,, Timp de câteva decenii, numeroşi locuitori ai judeţului: politicieni, intelectuali, ţărani, elevi, i-au scris lui N. Iorga, informîndu-l asupra celor mai semnificative evenimente petrecute în judeţ, cerăndu-i sfatul sau ajutorul în rezolvarea unor probleme de cele mai felurite aspecte sau invitându-l să fie alături în momente importante din viaţa comunităţilor din care făceau parte. La acestea Nicolae Iorga răspundea tuturor celor ce i se adresau în scris, şi care avea un impact emoţional deosebit de puternic asupra acestora" a mai declarat dl prof. Gh. Median.

FEMEI CELEBRE PICTORITE

FUNDATIA ,,STEFAN LUCHIAN" BOTOSANI-

DESPRE FUNDAŢIA ,, ŞTEFAN LUCHIAN",
Fundaţia s-a înfiinţat la 30 august 1999. Este o fundaţie culturală, apolitică, non- profit, non-guvernamentală, a cărei misiune este să reactualizeze şi să consolideze patrimoniul cultural moştenit în acest colţ de ţară, unde tradiţiile culturale sunt atât de bogate. Sediul fundaţiei se află în Botoşani, Casa Ciomac-Cantemir.În perioada 1999 până în 2009, preşedintele fundaţiei a fost doamna prof. Aglaia Corneanu. Din 2009, noul preşedinte al fundaţiei,, Ştefan Luchian " este dl Mihai Popa.
Fundaţia şi-a propus şi a reuşit:
- Să facă cunoscută viaţa şi opera pictorului Ştefan Luchian.
- Să sprijine şi să descopere tinerii talentaţi, ajutându-i cu materiale, asigurându-le gratuit îndrumări de specialitate din partea membrilor fundaţiei, profesori de educaţie artistică-plastică, pentru desăvârşirea talentului lor.
- Să organizeze întâlniri cu personalităţi ale vieţii cultural-artistice(simpozioane, mese rotunde, schimburi de experienţă, tabere de creaţie, unde tinerii şi profesorii să se poată cunoaşte, să schimbe opinii în scopul colaborării viitoare, respectându-se, împrietenindu-se;
-Să crească patrimoniul muzeului şi al fundaţiei cu obiecte ale artei populare româneşti autentice.
-De asemenea fundaţia şi-a propus să promoveze cooperării culturale, interetnice şi intersectoriale, înfiinţarea de reţele cu posibile din Euroregiunea Carpatică pentru ca tinerii să cunoască frumuseţea artei populare a etniilor din judeţe.
- Organizarea unei expoziţii itinerante cu obiecte tradiţionale aparţinând etniilor din judeţul Botoşani. Dar cel mai important obiectiv al fundaţiei ,, Ştefan Luchian" este salvarea monumentului de la 1800, construit în stil moldovenesc, având un pridvor brâncovenesc- Casa Ceomac-Cantemir, care este casa bunicilor noştri. Timp de 10 ani, fundaţia prin doamna prof. Aglaia Corneanu, a reuşit să protejeze monumentul, să-l pună în valoare prin activităţi culurale, desfăşurate cu prilejul zilei de naştere a pictorului-1 februarie, iar ziua morţii pe 28 iunie. Înaintea sărbătorilor de Crăciun şi Paşti, s-au organizat şezători, concursuri judeţene de măiestrie şi concursuri de pictură,, Ştefan Luchian" cu decernarea Marelui Premiu.
Adresa Fundaţiei,, Ştefan Luchian" Botoşani: Str. Victoriei nr. 15 (langa Teatrul pentru Copii si Tineret "VASILACHE").adresa mail:fundatia@stefanluchian.ro

Muzeul ,,Ştefan Luchian ", Botosani

În imagine muzeul Ştefan Luchian din Ştefăneşti.

MUNICIPIUL

B O T O Ş A N I Ştefan Luchian s-a născut aici, unde nu departe s-a născut

Mihai Eminescu, George Enescu şi Nicolae Iorga.

Aici, la Botoşani, este un fel de triunghi al genialităţii.

(citat din discursul laureatului, dl Valeriu Râpeanu).

Dna prof. Aglaia Corneanu n.1945, este absolventă a Universităţii din Timisoara, Facultatea de Arte Plastice.Calificarea în pictură, grafică, istoria artelor, arta populară românească Este membră a Filialei Uniunii Artiştilor Plastici.În prezent este vicepreşedinta Fundaţiei ,, Ştefan Luchian" Botoşani.
,,Ceea ce observ la vizitatori este faptul că ies din Casa Ceomac- Cantemir cu un sentiment de linişte sufletească, cu bucurie, zâmbind.Se întâlnesc cu Casa bunicilor noştri;la bunici nu poate fi decât cald şi bine, dar e şi frumos"
prof. Aglaia Corneanu

Publicaţie realizată în cadrul proiectului ,, Flori pentru Ştefan Luchian" la 93 de ani de la moartea pictorului. Lucrarea finanţată de Primaria Botosani, a fost lansată în cadrul Zilelor Ştefan Luchian la Botoşani şi Ştefăneşti în perioada 26-28 iunie, 2009.Cu această ocazie s-a sărbătorit şi 10 ani de activitate culturală a Fundaţiei ,, Ştefan Luchian".

Domnul Primar Cătălin Mugurel Flutur, cu ocazia anivesării a zece ani de la înfiinţarea Fundaţiei ,,Ştefan Luchian" Botoşani, a declarat:
,,Botoşănenii se mândresc de ani buni cu cel puţin patru nume ce fac să vibreze sufletul oricărui român. Aceste nume sunt cartea noastră de vizită, marile personalităţi născute în zona Botoşaniului atrăgând asupra noastră simpatia şi respectul întregii naţiuni. În mod firesc este pentru noi o datorie de onoare, o obligaţie faţă de înaintaşi ca şi pentru urmaşii care vor veni din viitor să conservăm şi să perpetuăm această moştenire. Dar dacă pentru Eminescu, Iorga şi Enescu s-au găsit şi lăcaşuri pe măsură care adăpostesc relicve ce amintesc de aceşti corifei ai culturii şi spiritului naţional, pentru Ştefan Luchian se pare că era aproape imposibil. Şi iată că într-o bună zi, o casă gata să se demoleze şi risca să dipară cu totul aşa cum, din păcate, au dispărut cu zecile în oraşul nostru, şi-a căpătat un nou destin devenind casa adoptivă pentru spiritul neliniştit al pictorului Ştefan Luchian. Casa Ciomac- Cantemir s-a transformat în Casa Luchian, în ani distingându-se ca un obiectiv turistic de mare atracţie pentru cei care ne vizitează. La acest moment aniversar dorim, din partea Executivului Primăriei municipiului Botoşani, a Consiliului local, ca şi din partea mea, să felicităm pe membrii fundaţiei şi, în mod special, pe inimoasa doamna Aglaia Corneanu, ce continuă să fie sufletul acestei organizaţii
mai 2009.

,, Cel mai reuşit portret psihologic din lume" (Ghidul Muzeului Luvru)

Fiu al maiorului Dimitrie Luchian şi al Elenei Chiriacescu, Ştefan Luchian s-a născut la Ştefăneşti, judeţul Botoşani, la 1 februarie 1868. Avea cinci ani când tatăl a fost mutat cu familia în Bucureşti; şi-au găsit locuinţă în mahalaua Popa Soare. Încă de mic a avut înclinaţie spre desen şi culoare. Întâi a învăţat carte la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti. La desen nu-l întrecea nimeni. „Făceam desenul la toată clasa, pe treizeci de gologani. Atât era tariful.“ După decesul tatălui, mama, care ajunsese capul familiei, nu avea o părere prea bună despre pictori, mai ales că în familie era deja un pictor, boier Andrei, bunicul dinspre tată, care, sărăcind, ajunsese zugrav de biserici şi hoinărea prin satele moldave, în căutare de lucru. Apoi pictorii, muzicienii şi actorii erau priviţi cu dispreţ de contemporanii lor.

Ştefan „va face o carieră militară ca şi tatăl său“, hotărî mama sa, dar… nu tot ce hotărăsc părinţii se realizează. Ajutată de fraţii ei, militari de profesie, îl înscrise pe băiat să dea examen de admitere la Şcoala de infanterie; dacă odrasla va da un răspuns cât de cât bun, atunci comisia de examinare îl va declara admis. Numai că băiatul gândea altfel: în faţa examinatorilor, o făcu pe mortu-n păpuşoi şi astfel… în toamnă a fost înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (1885). În 1889, la absolvire, obţinu medalia de bronz pentru lucrarea Cap de expresie şi un Studiu după natură. Îşi continuă studiile la Facultatea de Arte din München (1890, două semestre) unde, printre alte studii, execută copii după operele lui Correggio şi Rembrandt, aflate la Muzeul de Artă. În 1890, revine în ţară şi participă la prima expoziţie a societăţii de artă „Cercul artistic“, după care pleacă la Paris, unde termină Academia Julian (1891-1892). Cu această ocazie, cunoaşte din plin viaţa artistică pariziană, aflată atunci în plină efervescenţă impresionistă.Revenind în patrie, trăieşte din plin viaţa de artist, în anturaje alese, desfăşurând şi o activitate bogată, la baza căreia stătea promovarea artei moderne. În 1896, organizează, împreună cu alţi prieteni artişti, „Expoziţia artiştilor independenţi“; devine membru fondator al societăţii „Tinerimea artistică“ (1901) şi expune lucrări de pictură în cadrul acestei societăţi, la Ateneul Român. Devine acum unul dintre cei mai importanţi pictori ai timpului. Expune mereu lucrări de pictură în expoziţii personale şi de grup. În 1900 participă cu două pasteluri la „Expoziţia universală“ de la Paris. Dar, din păcate, tot în acest an apărură primele manifestări ale unei afecţiuni la măduva spinării (scleroză multiplă), care-l va lăsa infirm pentru restul vieţii.La sfârşitul anului 1901, starea sa de sănătate se agravează din nou, fiind internat la Spitalul Pantelimon. Paralizat, va sta în spital până în 1902, când reuşeşte să meargă ajutat de un baston. Isi petrece perioada de convalescentă la Govora şi apoi la Poiana-Ialomita. Cu toată gravitatea bolii, Luchian continuă să picteze, deschizand în 1903, o impresionantă expoziţie personală la Casa Assan, unde sunt reunite 39 de lucrări, pasteluri şi acuarele. Boala se va agrava mereu, iar lipsurile materiale erau tot mai acute. Cu toate aceste greutăţi, lucra tot mai înverşunat, fiind mereu prezent în expoziţiile personale şi de grup, ce se organizau în capitală. Într-un asemenea moment a creat Luchian "Un zugrav" fiind autoportretul Această lucrare a fost realizată cu multe eforturi fizice şi intelectuale, într-un moment deosebit al luptei sale cu boala şi cu nevoile materiale şi este cel mai reuşit autoportret psihologic din lume (ghidul muzeului Luvru). Cu toate acestea, în curând artistul începu să piardă din cupa succesului. La expoziţia sa din 1905, singurul care i-a cumpărat o lucrare a fost pictorul Nicolae Grigorescu.

Fotografie inedită 1910
Din 1909, Ştefan Luchian nu a mai părăsit fotoliul. Cu toate acestea, el purta în memorie „splendorile scânteietoare“ ale peisajului românesc. Aşa se explică faptul că în această perioadă creează mai multe lucrări care sunt adevărate bijuterii picturale, creaţii de maestru. Opera sa picturală, inclusiv cea a florilor, se caracterizează prin fineţe, simplitate, sinteză cromatică, colorit strălucit şi delicat. Tehnica uleiului şi pastelului lui Luchian sunt de neegalat, de o măiestrie unică. Florile lui Luchian au o intensitate aproape dramatică a sentimentului, o lumină interioară, discretă şi gingaşă.

Din opera sa reţinem mai multe lucrări: peisaje – Ultima cursă de toamnă, Bătălie cu flori la şosea, Mahalaua dracului, Corturi de pe Bărăgan, Gheretele din Filantropia, Lunca de la Poduri; 12 autoportrete, flori – Anemone, Dumitriţe, Părăluţe, Garoafe;

Oameni simpli: Meşter lăcătuş,Safta florăreasa, Spălătoreasa.La împărţitul porumbului, Lăutul; pastele şi acuarele: După ploaie la Băneasa, Birt fără muşterii, Bucătărie călugărească.


După anul 1900 continuă să lucreze, bucurându-se de admiraţia şi respectul pasionatilor de artă. Este perioada în care realizează o adevarată capodoperă, emblematică pentru stilul său - "Safta Florareasa".
,,Spre sfârşitul vieţii, nu mai putea ţine penelul între degetele paralizate; punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Şi ce poate fi mai groaznic atunci când neputinţa fizică se zbate în nimicitoarea febră a creaţiei? „I-am legat pensula de antebraţul mâinii drepte (căci boala i-a luat vigoarea degetelor) şi mâna lui începe să se zbată nervos şi stângaci pe suprafaţa pânzei şi faţa lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfricoşător… Rezonanţele nebănuit de adânci, ale unui suflet, încă viu, m-au impresionat până la laşitate. Am fugit din faţa acelei schingiuiri voite şi – într-o cameră alăturată, în urma perdelelor groase – am plâns, plânsul sec al neputinţei mele detestabile.“ (Nicolae Tonitza)
S-a stins din viaţă în noaptea dintre 27 şi 28 iunie 1916 la Bucureşti.

,, Într-un amurg violet, ireal, o siluetă înveşmântată în pelerină se strecoară în camera atelier...Fără să rostească niciun cuvânt, străinul îşi scoase pelerina aruncând-o în întuneric. Sub pelerină aduse o cutie. Era o vioară, căci vioara începu să cânte.... Luchian care plângea povestind basmul unei seri de jumătate agonie nu a putut să spuie. Străinul i-a cântat un ceas întreg numai pentru urechea lui aproape astupată de lut."
Tudor Arghezii-Vioara şi paleta, Tablete de cronicar, ESPLA 1960.
,,Ştefan Luchian rămâne primul pictor care, „pentru a marca personalitatea distinctă a artei româneşti în ansamblul european s-a inspirat din frescele tradiţionale ale bisericilor medievale şi din arta populară, conturând şi simplificând planurile şi aplatizând volumele“ a declarat doamna Adina Nanu, istoric de artă, prof. univ. la catedra de istoria artelor – Academia de Artă Bucureşti, iar pentru tineri este un model de sacrificiu şi pasiune în meseria aleasă.

Doamna profesor Aglaia Corneanu, din Botoşani, a analizat opera în profunzime a pictorului Ştefan Luchian. A adunat obiecte din perioada sa, unele aparţinând acestuia cu scopul de-a reconstitui viaţa pictorului Ştefan Luchian, oferind publicului informaţii inedite din perioada de studii, de suferinţă a unui talent inegalabil.

Doamna prof Aglaia Corneanu a contribuit în mare măsură la salvarea monumentului de la 1800, unul dintre cele mai importante obiective, construit în stil moldovenesc, având un frumos pridvor brâncovenesc. În avizul de funcţionalitate muzeistică dat de Ministerul Culturii şi Direcţia Monumentelor Istorice, din 10 august 1998, se arată:
,,apreciem în mod deosebit modalitatea prin care implicarea dvs. doamna Aglaia Corneanu, a salvat această casă de târgoveţ, construită în secolul XVIII, importantă pentru istoria municipiului Botoşani". La data de 23 aprilie 2000, doamnei prof. Aglaia Corneanu i s-a acordat, din partea Primăriei municipiului Botoşani ,, Diploma de onoare ,, Sfântul Gheorghe", pentru merite deosebite în promovarea valorilor spirituale şi a imaginii municipiului Botoşani, pe plan naţional şi internaţional.

CASA CEOMAC_CANTEMIR INAINTE DE RESTAURARE

CASA CEOMAC-CANTEMIR DUPĂ RESTAURARE - ACTUALUL MUZEU ,,ŞTEFAN LUCHIAN" BOTOŞANI
În Cartea de Onoare a Fundaţiei dl primar Florin Simion Egner a scris pe data de 25 dec 2000:
,, Am avut o surpriză totală atunci când un singur om a reuşit ceea ce mulţi alţii nu ar fi început Toată admiraţia pentru tenacitatea dumneavoastră, pentru spiritul de luptător care nu cade niciodată. Municipiul Botoşani datorează dv. şi fundaţiei pe care aţi înfiinţat-o această minunată casă de patrimoniu, care rămâne în averea noastră spirituală"

După 5 ani de la înfiinţarea Fundaţiei ,, Ştefan Luchian", doamnei prof, Aglaia Corneanu i s-a înmânat o Diplomă de Excelenţă din partea Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Cultelor şi Patrimoniul Cultural Naţional Botoşani.Diploma a fost oferită pentru păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural, omagierii pictorului Ştefan Luchian.

CAMERA ATELIER a pictorului Ştefan Luchian. Aici se pot vedea obiecte ce au aparţinut pictorului, ,,patul de suferinţă, măsuţa de lângă pat, şevaletul de câmp" şi o lucrare executată sub ochii pictorului Trăian Cornescu. Geamantanul, fotografii de familie.

În bucătăria târgoveţului se află un Atelier de ţesut şi secţia de vestimentaţie inspirată din costumul popular. Se pot vedea două războaie de ţesut, unul vertical şi altul orizontal (pe stative), un cuptor- secolul XVIII.

O ALTERNATIVĂ A TIMPULUI LIBER AL TINERILOR- ACTIVITĂŢILE FUNDAŢIEI ,, ŞTEFAN LUCHIAN"
Am rugat-o pe doamna prof. să-mi spună despre activităţile tinerilor. Doamna a avut amabilitatea şi m-a condus în atelierul de creaţie şi a declarat:
,,În judeţul Botoşani, există tradiţii populare valoroase care riscă să fie pierdute. Pentru păstrarea lor Fundaţia ,, Ştefan Luchian" a cărei preşedinte este din 2009, dl Mihai Popa şi membru fondator. Fundaţia şi-a propus ca tinerii să fie atraşi spre activităţile propuse de aceasta. Lucrând direct în atelierul de creaţie, ei vor avea mai multe cunoştinţe despre arta populară, vor reuşi să practice câteva dintre genuri: icoane pe lemn, ţesut şi vestimentaţie inspirată din costumul popular. În acest fel vor respecta şi păstra vie moştenirea lăsată cu atâta grijă de înaintaşi".

Din jurnalul Laurei Cocea, nepoata pictorului,spune că Ştefan Luchian, venind de la Koln, nu a mai putut merge şi a luat o trăsură de la colţul străzii până acasă, mi-a declarat doamna Aglaia Corneanu Din acest motiv s-a achiziţionat o trăsură sec. XIX, care este piesă de muzeu. Trăsura a fost restaurată şi este funcţională, este singura din Botoşani dând culoare de epocă. Pentru a fi protejată pe timp nefavorabil a fost ridicată o copertină.

În perioada 01.07.2003-30.09.2003,în cadrul Atelierului de creaţie, 21 de tineri, cu vârste cuprinse între 11-19 ani, au lucrat schiţe în diferite tehnici (creion, tuş, pastel, acuarele, tempera, guaşe) după clădirile din centru vechi al oraşului Botoşani. Aceşti tineri minunaţi au studiat arta populară românească şi a diferitelor etnii,realizând schiţe după piese de îmbrăcăminte, ştergare, ouă încondeiate de cult(icoane, crucifixe). Ei au fost îndrumaţi de doamna prof doctor etnolog Angela Paveliuc Olariu, care prin metodele sale de bun pedagog, i-a ajutat pe tineri, să înţeleagă sensurile unor motive populare, unele întâlnite şi în arta populară românească.

Fundaţia ,, Ştefan Luchian" , a organizat pe Pietonalul Unirii ,, concursul de meşteşuguri artistice tradiţionale. Au participat un numar mare de tineri din tot judeţul. Tinerii şi-au expus lucrările realizate acasă şi au executat o lucrare în văzul trecătorilor cu care au participat la concurs. A fost acordat premiul I la ţesut unei eleve din Corni.

Pe data de 27 iunie 2005, cu ocazia comemorării a 89 de ani de la moartea pictorului Ştefan Luchian, Fundaţia ,, Ştefan Luchian" a organizat concursul de pictură Ştefan Luchian. În imagine fresca pictată de Gabriel Dumitru Azamfirii, care este şi câştigătorul ,, Marelui Premiu"

La aniversarea Fundaţiei ,, Ştefan Luchian" doamna prof. doctor în etnografie,Angela Paveliuc Olariu a declarat despre doamna prof. Aglaia Corneanu:
,,Rar mi se întâmplă în viaţă, să întâlnim oameni deosebiţi. Îi observi repede. Au ca o adevărată aură, un ,, ceva" care-ţi atrage atenţia un ,, ceva" care-ţi spune parcă: Iată OMUL! Aşa am simţit atunci când am cunoscut-o pe prof Aglaia Corneanu. E o prezenţă care se face remarcată fără ostentaţie. Dăruită muncii de instruire a unor tineri talentaţi, găseşte timp pentru toate, străduindu-se de fiecare dată ca totul să fie aproape perfect. Mamă şi bunică iubitoare, găseşte timp pentru familie, sacrificându-şi de fiecare dată odihna de care toţi avem nevoie. De o perseverenţă demnă de invidiat, nu se lasă doborâtă de obstacolele apărute şi reuşeşte tot ce-şi propune, uneori cu sacrificii personale".


La aniversare a participat dl director al Teatrului M- Eminescu care a declarat despre doamna prof. Aglaia Corneanu ,, Formidabil gestul acestei femei singure, animată de o idee: să facă ceva trainic în numele lui Luchian! Când toată lumea agoniseşte, adună înspre folos propriu, Aglaia Corneanu, într-un dispreţ total al celor personale, şi-a pus cinci ani de viaţă pe talgerul sacrificiului pentru o cauză absolut nobilă. Un suflet solitar, dintr-un apartament de bloc, a construit o splendidă casă pentru posteritate, pentru unul din geniile neamului".

Doamna profesor, asistent social Maria Mihai

Zilnic avem parte de scene de violenţă în jurul nostru:fie fizică dar de cele mai multe ori verbală. Câţi părinţi nu-şi lovesc copiii în faţa unei vitrine, pentru că acolo e o jucarie prea scumpă pe care nu şi-o permit?
Câţi dintre noi nu am fost agresaţi verbal de injurii sau cuvinte obscene pe stradă, în autobuz sau în piaţă?
Dacă cineva încearcă să ia atitudine se loveşte de respingerea celor din jur: "e copilul lui, face ce vrea cu el".Cel mai important mi se pare atitudinea colectivă a oamenilor!
Nu trebuie să lăsăm asemenea atitudini în jurul nostru!Pe lângă şcoală, familie şi societatea are un cuvant de spus:
"Fără violenţă în orice imprejurare!”
Pentru această problemă care ne confruntăm zilnic am făcut o vizită la sediul instituţiei,, Protecţia Copilului”, unde am primit câteva răpunsuri pentru unele întrebări.
M-am adresat doamnei asistent social principal, prof. Maria Felicia Mihai, care îndeplineşte funcţia de Sef Complex de servicii comunitare destinat protecţiei copilului – în cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Botosani .
Este absolventă a Universitatea” Al.I. Cuza” Iaşi - Facultatea de Filozofie -specializarea Asistenţă Socială , făcând parte din prima generatie de asistenti sociali licenţiati de după 1989 din România. Este absolventa de Master obţinând ,,Diplomă Master în Management social şi dezvoltare comunitară”
Doamna prof. Maria Mihai, reprezintă prima generatie de asistenti sociali specializati din Botosani, lucrează din 1996 în domeniul asistenţei sociale, de 10 ani îndeplinind funcţia de director general al celei mai mari instituţii sociale din judeţ -D.G.A.S.P.C.- cu peste 1200 salariaţi .
Mai îndeplineşte funcţia de preşedinte al Colegiului National al Asistentilor Sociali din România -structura teritorială Botoşani şi este profesor asociat la Universitatea ''Pentre Andrei '' din Iaşi -supervizor al practicii de specialitate pentru studenţii de la specializarea Asistenta Sociala.
H. V. Care sunt Activităţile şi responsabilităţile principale ale dv. în cadrul Complexului de servicii comunitare destinat protecţiei copilului din cadrul D.G.A.S.P.C. Botoşani
Doamna prof. Maria Mihai:
1. Coordonarea şi supervizarea activităţii de protecţie a copilului din cadrul Complexului de Servicii Comunitare destinate Protecţiei Copilului ( Compartimentul de consiliere, Compartimentul de evaluare a copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, Compartimentul abuz, neglijare ,trafic ,migratie , Compartimentul planificare familială). Conducere, organizare planificare, control al activităţii de asistenţă socială şi protecţia copilului ;Implementarea proiectelor în domeniul protecţiei copilului în concordanţă cu Strategia Guvernamentală şi Judeţeană;Supervizare a managementului de caz in conformitate cu standardele in domeniu si cu respectarea interesului superior al copilului. In toate demersurile profesionale, scopul principal este prevenirea separării copilului de familie şi identificarea celei mai bune măsuri de protecţie pentru copiii care au fost abandonaţi sau abuzaţi de proprii părinţi.
În vederea perfecţionării a urmat diferite cursuri obţinând certificate ca:
Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite:
- Certificat de participare la Programul „România Child Welfare La Colegiul PARKLAND –S.U.A. 1998
- Certificat de participare în calitate de Expert la Conferinţele pe tema Convenţiei ONU privind drepturilor copilului şi a Convenţiei Europene privind drepturile omului – Uniunea Europeana – A.N.P.C.A.; Ianuarie – iunie 2004
- Certificat de absolvire specializarea “Drept Comunitar”- Academia de Studii Economice Bucureşti ;
- Diploma de formator acreditat de C.N.F.P.A. Bucureşti;
- Diploma de mentor acreditat de C.N.F.P.A. -- Experienţa ca formator al lucrătorilor în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului, expert naţional în promovarea drepturilor copilului.
Este iniţiatorul reformei în domeniul protecţiei copilului la nivelul judeţului BOTOSANI, fiind apreciată la nivel naţional şi internaţional transformând instituţia protecţiei copilului în model de bună practică la nivel naţional, în anul 2004 fiind apreciată chiar de dl Jonathan Scheley -reprezentantul Uniunii Europene în România.
Doamna director Maria Mihai, vă mulţumesc pentru că ne-aţi oferit posibilitatea să vă cunoaştem şi pentru activităţile ,, împotriva violenţei copilului!"