Expozitie dedicata zilei de 8 Martie

Expozitie dedicata zilei de 8 Martie
Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Imagini din zonele pe care le-am vizitat.

marți, 18 august 2009

CASA MEMORIALA ,, NICOLAE IORGA " BOTOSANI



Din istoria muzeului N. Iorga
Casa Memorială ,, Nicolae Iorga”, monument istoric în categoria ,, A”, a cărei clădire originală, construită în stilul arhitecturii moldoveneşti, a fost în stare de ruină şi restaurată începând din 1965, în stilul arhitecturii populare, având caracteristicile celui mai vechi şi mai răspândit tip de locuinţă de tărgoveţ din zona periferică a oraşului Botoşani. În această casă din mahalaua supranumită ,, bariera Curteşti” a locuit Nicolae Iorga cu mama sa, văduva Zulnia Iorga şi fratele mai mic, George, în perioada 1876-1880.

In 1967 a luat fiinţă Biblioteca documentară ,,Nicolae Iorga”. Intre anii 1967-1971, s-a constituit patrimoniul muzeeal şi s-a amenajat expoziţia permanenta, cu ocazia sărbătoririi centenarului naşterii savantului Nicolae Iorga(colaborator Frassin Munteanu-Râmnic, Vălenii de Munte). În 1977, devine secţia Muzeului Judetean de Istorie Botoşani. In 1990, expoziţia de bază a fost reorganizată, ceremonia de inaugurare a avut loc pe 27 noiembrie 1990, la comemorarea semicentenarului morţii lui Nicolae Iorga a participat domnul dr. Andrei Pippidi – fiul Lilianei-Iorga Pippidi- fiica savantului (consultant ştiinţific şi autorul al unor donaţii importante). Din 1993, este inclus în secţia de memoralistică (istoria culturii) a Muzeului Judetean de Istorie Botosani.

Colecţia de bază conţine piese cu valoare deosebită: camera de lucru cuprinde biblioteca (primele ediţii ale operei istoricului), obiecte cu valoare memorială: ceas de masă, vas ornamental vienez (care a aparţinut bunicului), tablouri de familie, manuscrise aparţinând mamei (Zulnia Iorga). S-a reorganizat, de asemenea, camera copiilor (având ca bază documentară, opera memorialistică).


Salonul familiei era şi odaia de culcare a mamei. Aici- citându-l pe Iorga din ,, O viaţă de om aşa cum a fost”-trăia neatinsă provincia botoşăneană aşa cum se continua de secole”. Prin reconstituirea de epocă- realizată în 1990- s-a imaginat interiorul locuinţei unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, când s-au acumulat bunuri de valoare provenite din agoniseală proprie sau moştenite: mobilier de lemn sculptat cu picioare curbate şi ornamentate, scaune cu tapiţerie din piele, un ceas de masă original, un vas ornamental de proveninţă occidentală, care a aparţinut bunicului Costache Iorga, albumul cu fotografii originale şi cărţile de rugăciune ale Zulniei Iorga (donaţie Liliana Iorga-Pippidi) un lampadar cu recipient ceramic portocaliu cu decoraţii florale mov.


Camera copiilor- reconstituită şi ea –este martora primelor lecturi ale copilului atins de aripa geniului. Ambianţa adecvată preocupărilor intelectuale precoce este sugerată de o etajeră cu cărţi, un birou tip,, secretaire”, un pat cu tăblii de fier şi îngeri pictaţi, mai multe tablouri de familie dominate de singura fotografie din copilărie- Nicolae şi George Iorga în anii de liceu.
Muzeul memorial este organizat în tipul de casă cu schema clasică a tindei cu patru camere dispuse simetric. În spaţiul rămas disponibil( în trecut ocupat de proprietăreasa casei Marghioala Vâzdogeasa) s-a organizat o expoziţie foto-documentară, desfăşurată pe 10 panouri, unde sunt expuse 96 de exponate ( selectate din arhivele publice şi particulare), care propun vizitatorilor o incursiune în biografia istoricului, accentuând perioada copilăriei şi a adolescenţei petrecută în oraşul natal.

Una din încăperi adăposteşte o bibliotecă alcătuită din primele ediţii ale operei lui Nicolae Iorga (donaţie Mircea Iorga) şi un valoros fond documentar alcătuit din: fotografii, scrisori, ilustrate, manuscrise, timbre comemorative, cărţi cu dedicaţii autografe, obiecte cu valoare memorială- achiziţionate de muzeu sau donate cu generozitate de urmaşii savantului în perioada de constituire patrimonială 1965-1971. O bibliotecă uzuală (aproximativ 5000 numere de inventar) se îmbogăţeşte mereu prin noi apariţii editoriale.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu