,,Punând acest subtitlu, cred că autoarea s-a gândit la cei dragi, care au trecut la cele veşnice, unii chiar mai devreme, şi la momentele în care s-a găsit la răscruci de drumuri, fiind obligată să ia nişte hotărâri radicale, despre care va afla cititorul când se va apleca peste paginile acestei cărţi.
Cartea la care fac referire, deşi este compusă din eseuri, ar putea fi considerată un adevărat roman. Ea este împărţită în şase capitole: „Părinţii”, „Anii de şcoală”, „Prietenii”, „Profesori de muzică”, „Copiii mei” şi „Fraţii şi surorile mele”.
După însemnarea făcută la sfârşitul fiecărui capitol, aflăm că autoarea a scris această carte între februarie 2005 şi iunie 2008, mai ales noaptea şi, de regulă, după miezul nopţii
Dna prof. Maria Cozmici-Cojocariu a fost cunoscută mult înainte de-a apărea cartea. Dovadă sunt cele scrise în articolul „Puterea sacrificiului”, care-a apărut în ziarul „Viaţa Botoşanilor” în 5 ianuarie 2005, din care spicuim: „Adevărul este că sunt fermecat de puterea domniei sale de sacrificiu… Maria Cojocariu, o femeie uluitor de puternică, dar care s-a mulţumit cu foarte puţin, fiind mereu în penumbra gloriei, chiar dacă a trudit ca nimeni alta la gloria soţului, celebrul profesor şi dirijor de coruri Gheorghe Cojocariu, şi la gloria celor trei fii, toţi muzicieni de calibru”.
Normal ar fi ca, după aceste cuvinte elogioase, scrise de ziaristul Traian Apetri, să nu spun nimic. Dar, având îngăduinţa autoarei acestui volum, m-am gândit c-ar fi bine dacă aş comunica doar câteva impresii despre carte şi cititorilor.
Născută în Poienii Solcii, autoarea a avut o copilărie la fel cu a tuturor copiilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în anii de după încheierea lui. O copilărie plină de privaţiuni. Doar primele patru clase le face în satul natal, în clasa a V-a plecând să-şi continue studiile la Botoşana, satul vecin. Se poate observa c-a luat viaţa în piept cam devreme.
Din paginile cărţii aflăm cum a trecut prin toate treptele de învăţământ, cum şi-a cunoscut viitorul soţ, cum şi-a crescut cei trei copii, ajunşi acum personalităţi de marcă ale muzicii româneşti, dar şi succesele pe care le-a obţinut de-a lungul întregii sale cariere.
Am rămas uimit de mulţimea personalităţilor muzicale româneşti – profesori, compozitori, dirijori, muzicologi, critici muzicali – pe care i-a cunoscut soţul ei şi, implicit, autoarea, pe care i-au preţuit şi de care au fost preţuiţi, la rândul lor.
Cititorul va rămâne plăcut surprins de evocările pe care Doamna Maria le-a făcut despre părinţii, fraţii şi surorile ei, toate rudele sale, despre prietenii săi, colegii de şcoală. Mai multe pagini le-a dedicat minunaţilor săi fii: George-Constantin (născut în 1967), Bogdan-Ionuţ (1969) şi Radu-Ovidiu (1977).
Spre deosebire de celelalte evocări, celor trei copii ai săi Doamna Maria le prezintă, cu meticulozitate, viaţa, de la naştere şi până în ziua redactării cărţii. Interesant este că redă şi părerile altor persoane care i-au cunoscut copiii, constatând că aceste aprecieri sunt elogioase. Şi cum să nu fii mândră când ai trei copii ca nişte brazi, foarte talentaţi, muncitori şi apreciaţi foarte mult de cei din jur?
Dar toate eseurile sunt încântătoare, muzicale chiar, „gâdilând într-un mod deosebit urechile” când le auzi, ele fiind pline de mult lirism.
Foarte interesant este faptul că Doamna ne prezintă personajele în aşa fel încât cititorul are impresia că le are în faţa lui, că le-a cunoscut de când s-au născut şi-au crescut alături de ei. Afirm cu tărie că orice pictor, dacă ar citi aceste pagini sau ar asculta aceste eseuri, ar putea face portretele lor ca şi cum aceştia i-ar fi pozat.
Apreciem prezentarea grafică a cărţii, coperta, tiparul şi prezentarea fotografiilor. Cartea mai are şi anexe, în total 34 de pagini, pe care sunt reproduse 150 de fotografii, diplome obţinute de-a lungul anilor, scrisori primite de la foştii elevi, mai ales de felicitare cu prilejul zilei de 8 Martie sau a Anului Nou, precum şi scrisori primite de cei doi soţi de la diferite personalităţi ale vremii, cu care ar putea constitui o colecţie. Mai întâlnim diferite publicaţii în care au fost prezentate succese ale familiei în domeniul muzical sau pedagogic, în presa română sau internaţională.
Cartea aceasta este deosebită, în primul rând pentru că Doamna Maria şi-a pus în palmă viaţa de până acum, a dezvăluit unele lucruri deosebite din cadrul familiei sale. De aceea o recomand cu căldură, pentru că cititorul va afla lucruri foarte interesante din ea, dar va şi admira talentul literar deosebit al autoarei". (Concluziile romanului ,, Mărturisiri târzii", apărut în ziarul ,, Crai Nou"-pe data de 5 ianuarie 2011 prof. GH. DOLINSKI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu