Despre doamna Maria Cozmici Cojocariu

Părintele Ştefan Holban, un bun prieten al familiei a avut plăcerea să ne spună câteva cuvinte despre personalitatea doamnei Maria Cojocariu.
,,Onorată asistenţă, prieteni ai condeiului, cum zice înţeleptul cronicar Miron Costin ştim,, că nu este mai altă zăbavă mai de folos omului decât cetitul cărţilor”.
La această cugetare îndeamnă profesoara Maria Cozmici Cojocariu care iată că aşterne dinaintea noastră un volum de poezii ,, Poezii pentru toate vârstele”, vol II, Editura PIM Iaşi 2011 şi cartea ,, Mărturisiri târzii (Cruci şi răscruci) editura Lacoon- Botoşani 2010.
Autoarea se cuvine să o spunem iarăşi, provine din ţinutul bucovinean din plaiuri de cronici, din acel plai presărat de cele mai celebre mănăstiri, de sfinte locaşuri zidite de domnitorii moldoveni, întemeietori de ţări româneşti. Răsădirea bucovinencei Maria Cozmici în urbea botoşanilor, a avut rostul de a-i fi alături în viaţa profesorului Gheorghe Cojocariu, cu obârşie tot în Ţara de Sus, în Vornicia Dorohoiului, din aceleaşi locuri unde a venit marele George Enescu. Poate de aceea nu se putea altă rânduială a destinului său, decât de a se afirma ca o strălucită somitate muzicală: compozitor talentat, mare dirijor de coruri răsunătoare, întemeietor de şcoală muzicală la Botoşani, pedagog şi dascăl de seamă.
Amândorura, acestor distinşi concetăţeni ai dumneavoastră, ai noştri, ai tuturor, le-am fost îndelungată vreme duhovnic şi apropiat sufleteşte, temeiuri care motivează destul această luare de cuvânt la plăcutul eveniment al lansăriide carte. Poate că nu e de prisos să amintesc auditoriului că pe lângă osteneala de a elabora o carte, altă trudă constă în efortul tipăririi, care presupune o grea cheltuială, totdeauna şi mai cu seamă în zilele noastre de astăzi. Nu greşim dacă ne gândim astfel la cei care i se alătură în aceste eforturi şi pe care trebuie să-i evocăm în această adunare : cei trei fii ai familiei Cojocariu, moştenitori ai însuşirilor de marcă părintească, atât din partea tatălui lor ca şi din partea mamei, bucovineanca Maria Cozmici. Revenind la volumul de poezii în sine, din el vedem o autoare în floarea vârstei şi mai cu seamă la apogeul creaţiei. Vedem în versul ei, gânduri alese, simţiri deosebite, ca şi sânzienele înflorite la solstiţiu verii, la prăznuirea de la Sânt- Ioan Botezătorul, fel de fel de îndemnuri creştineşti şi povăţuiri asemenea. N-aşi cita din poezii decât unele titluri, având grijă să lăsăm pentru cititor impresia netulburată a ineditului. Atrag atenţia ,, La căsuţa părintească” , ,, Toamna în pădure”, ,, Aduceri aminte” ,, Luceafărul meu” etc. Autoarea este preocupată de a face lumină în permanenţa realitate a lumii, în zbuciumul necurmat al pătimirilor omului, realizând o actualizare a ceea ce constituie zbaterea fiinţei, a fragilei firi omeneşti, încă neizbăvite de robia păcatului. Toată gama de simţiri ce se revarsă ca într-un val de milă în versul Mariei Cozmici Cojocariu, corectează, sfinţeşte, zăboveşte în cuget o clipă şi astfel alină, mângâie, înseninează.
Dăm binecuvântare acestui efort, acestei alese strădanii şi fie ca rodul de pe ramura ,, Poeziile pentru toate vârstele” să vă aducă alinare şi bucurie"!
A spus părintele Ştefan Holban

Puterea sacrificiului
,,Cătămăreşti-Deal, o aşezare la doar câţiva kilometri de centru Botoşaniului. Pe ,,strada a doua"- o căsuţă lipită de pământ, dar îngrijită, cu o boltă de vie ,, aşa cum i-ar fi plăcut lui". Vieţuieşte acolo-dacă e să spun din inimă- o sfântă; profesoară -pensionară acum- Maria Cojocariu.

Maria Cojocariu putea fi o mare cântăreaţă de operă. A preferat să rămână doar profesoară, soţia ,, lui", şi mama copiilor.

Adevărul este că sunt fermecat de puterea domniei sale, de sacrificiu...

Un glas dulce, fără nici cea mai mică urmă de stridenţă, un suflet îngăduitor.

Resemnare, mulţumire către Dumnezeu, mult echilibru sufletesc, sentimentul misiei îndeplinite- toate acestea şi câte altele încă, alcătuiesc o mare personalitate a vieţii culturale a Botoşanilor. Maria Cojoariu, o femeie uluitor de puternică, dar care s-a mulţumit cu foarte puţin, fiind mereu în penumbra gloriei, chiar dacă a trudit ca nimeni alta la gloria soţului, celebru profesor şi dirijor de coruri Gheorghe Cojocariu, şi la gloria celor trei fii,-toţi muzicieni de calibru.....

,, Viaţa , a fost bună cu mine. E adevărat că am renunţat la a aduce în prim -plan persoana mea. Dar, din umbră, urmăream daca lucrurile mergeau cum doream eu!!"

(Spicuiri din articolul ,, Puterea sacrificiului", apărut în ziarul ,, Viaţa Botoşanilor" 5 ian. 2005, Trăian Apetrei)

FEMEIA CONTEAZA

La Gala "Femeia contează!" care a avut loc marti 14 iunie 2011, la Teatrul Odeon, Asociatia Colfasa a premiat femei care, prin demersurile lor profesionale, au susţinut şi au promovat în mod excepţional ideea egalităţii de şanse.
Printre premiante se află jurnalista Nicoleta Savin, Teo Trandafir, deputata Cristina Pocora, Andreea Vass, creatoarea de modă Liza Panait, actriţia Beatrice Rancea, dar şi medici și sportivi.
Asociaţia a iniţiat proiectul “Săptămâna femeia contează"( 14-17 iunie), pentru a trage un semnal de alarmă asupra situaţiilor de discriminare şi hărţuire psihologică la locul de muncă.
"Pe piaţa muncii 41% din angajaţii din România se află în situaţii de muncă dificile. Dintre aceştia, un procent important este reprezentat de femei. Aproape 8% dintre angajaţi sunt hărţuiţi psihologic la locul de muncă. Dincolo de statistici, realităţile cotidiene sunt mult mai îngrijorătoare, existând cazuri cu adevărat grave de discriminare şi hărţuire psihologică", este de părere Massimo Strohhecker, preşedintele Asociaţiei Colfasa.
Femeile premiate în cadrul galei “Femeia Contează!" luptă împotriva acestui fenomen.


Deputata Cristina Pocora şi Andreea Vass, premii pentru egalitatea de şanse


Premiile pentru egalitate de şanse au fost acordate de Massimo Strohhecker pentru două promotoare ale egalităţii de şanse: deputata Cristina Pocora şi Andreea Vass.
“Singurul meu scop este cota minimală de gen, prin care vreau să tai dependenţa de un singur om", a declarat Andreea Vass.
Prezentatorul TV, Cosmin Cernat a înmânat trei premii pentru promovarea mişcării unor românce care au încercat să îmbunătăţească stilul de viaţă, dar şi imaginea românilor: Luminiţa Nicolescu (antrenoare de fitness),


Irina Deleanu (a obţinut medalia de bronz pentru România la gimnastică ritmică) şi fosta tenismenă Ruxandra Dragomir (care ajunsese pe locul 15 mondial în clasamentul ATP).

Momentul a fost marcat de prestaţia campioanei olimpice Alexandrei Piscupescu cu un număr de panglică.


Nicoleta Savin, premiu pentru jurnalism de investigaţie
„Dincolo de lupta noastră, a tuturor, pentru o lume echilibrată şi corectă în ceea ce priveşte relaţiile dintre sexe, eu militez de o viaţă pentru egalitatea de şanse în iubire, pentru dreptul femeilor de a decide în aceeaşi proporţie cu bărbaţii soarta poveştilor lor de dragoste, cer abolirea dreptului exclusiv masculin de a adresa cereri în căsătorie şi îmi doresc ca la toate petrecerile vieţii să avem dreptul măcar la cåte un Damen Tango" a declarat, Alice Năstase-Buciuta.

Premiile pentru categoria presă au fost adjudicate de Nicoleta Savin, jurnalist de investigaţi care s-a întors de la 1 iunie în redacţia Evenimentul Zilei, şi de Alis Năstase-Buciuta .

Emoţionată şi fără a-şi putea stăpâni lacrimile, Nicoleta Savin a vrut să transmită un mesaj tinerilor jurnalişti pasionaţi de investigaţie. "M-am întors la Evenimentul Zilei pentru că aici încerc să nasc energii. Cred că juniorii presei pot face mai multă lumină într-o lume obişnuită cu mult întuneric".
Premiile au fost înmânate de Ion Cristoiu, care a înveselit atmosfera cu o mică glumiţă: "Privilegiul acestor doamne este că se pot căsători cu subiecţii despre care scriu, iar şefii lor se pot trezi fără angajaţi".
Premiile la secţiunea muzică populară au fost înmânate de actorul Silviu Biriş artistelor Veta Biriş şi Emilia Dorobanţu.


Au primit premii pentru rezultate remarcabile în medicină medicii Ana Culcer, şeful secţiei de neonatologie de câteva decenii de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti şi Dana Craiu, specialist în neurologie pediatrică.

dr. Dana Craiu ,36 ani, absolventă a UMF "Carol Davila" în 1993, medic specialist de Neurologie Pediatrică din anul 1999, asistent universitar la Catedra de Neurologie Pediatrică a Spitalului "Alexandru Obregia", condusă de Prof. Dr. Sanda Măgureanu, din anul 2000. Preocupările sale, iniţial situate în diverse ramuri ale neurologiei pediatrice, s-au centrat în final asupra epileptologiei şi electrofiziologiei clinice. În anul 2000 a urmat un stagiu de pregătire în Centrul naţional de luptă îimpotriva epilepsiei din Olanda unde s-a specializat în domeniul înregistrărilor video-electroencefalografice, participand activ la activităţi legate de investigarea fenomenelor paroxistice epileptice şi neepileptice, la investigarea prechirurgicală (pentru chirurgia epilepsiei)
Teo Trandafir şi Marina Almăşan, femeile care contează în televiziune

Laura Coroianu (organizator de concerte) şi Iulia Dobrin (creatoarea brandului de lenjerie intimă recunoscut la nivel internaţional în mai puţin de 10 ani- I.D. Sarrieri) au fost premiate pentru performanța de a face cunoscută România în străinătate.


Muzica clasică a fost reprezentată de cântăreţul Marcel Pavel, care a premiat două mari nume româneşti. Prim-solista Teatrului Naţional de Operetă Amelia Antoniu şi soprana Felicia Filip au încântat urechile auditoriului după ce au primit premiile.
http://www.adevarul.ro/cultura/Felicia-Filip-petrecuta-agonie-extaz_0_136186500.html

Sportiva Cristina Tomescu şi campioana la alpinism, Crina Popescu au fost premiate de Cristian Țopescu pentru promovarea sportului de performanţă.

Actriţa Olga Tudorache şi Dorina Chiriac au fost premiate de colegul de braslă George Ivaşcu. Pentru momentele în care ne ţineau lipiţi de televizor au fost răsplătite Teo Trandafir şi Marina Almăşan Socaciu.

Un moment special în cadrul Galei a fost dedicat celor două artiste pop-rock Laura Stoica şi Mădălina Manole, care au fost premiate post-mortem.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ion_Cristoiu_a_inmanat_premiile_pentru_presa_scrisa_in_cadrul_Galei_-Femeia_conteaza_0_499750579.html

EXPOZITIA MAXIMAFILIE, NUMISMATICA, MEDALISTICA SI ARTE VIZUALE ,, EMINESCU" LA GALERIILE de ARTE GEEA din BOTOŞANI din CETATEA ELENEI CONDREI

ELENA CONDREI

ELENA CONDREI

Născută (Grădinaru) la 7 Septembrie 1949, în oraşul Pogoanele, judeţul Buzău.; pseudonim Aida Vernescu.
Ziarist, editor, scriitor.
Studii
Clasele I-IV şi primul trimestru din clasa a VII-a, la Şcoala generală din comuna Ciulniţa, judeţul Ialomiţa.
Liceul Teoretic din Dorohoi, promoţia 1967.
Institutul Pedagogic, secţia învăţători, Botoşani, promoţia 1974.
În aceeaşi perioadă urmează şi cursurile Şcolii Populare de Artă, secţia regie actorie.
Facultatea de ziaristică, 1974-1979, Bucureşti, Academia Ştefan Gheorghiu.
Activitate profesională
Profesor suplinitor la Casa de copii (Liceul Anastasie Başotă) Pomârla jud, Botoşani, 1967-1972.
Invăţător titular la Şcoala Borzeşti, jud. Botoşani, 1974-1975.
Director la Casa de Cultură din Dorohoi,1976-1977.
Profesor la diverse şcoli şi licee din municipiul Botoşani, corector, redactor, redactor principal, redactor de rubrică, la cotidianul Clopotul şi după 1989 director şi proprietar al ziarului GAZETA DE BOTOŞANI (1977-1994).
Activitate culturală
Membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti; (Carte Internaţională de Ziarist profesionist, 1990).
Membră a Asociaţiei Editorilor din România, 1997.
Fondator al Asociaţiei Culturale GEEA.ro
Autor proiect şi membru fondator al Cabinetului de medalistică de la Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu, Botoşani.
Co-proprietar al publicaţiei FOTOREPORTER, 1990.
Director editor al propriei reviste de cultură COLLOQUIUM, 1997.
Iniţiator, fondator, organizator şi realizator a Instituţiei Premiilor EMINESCU pentru literatură, arte vizuale, colecţii şi colecţionari şi medaliilor TEIUL DE AUR şi TEIUL DE ARGINT, 2002.
Preşedinte Director General şi fondator al Asociaţiei Culturale GEEA.ro
Membru fondator al Fundaţiei Naţionale pentru Cultură, Artă şi Literatură MIHAI EMINESCU, Botoşani.
Membru fondator al Societăţii Culturale EXPO-ART, Botoşani.
Ca director-editor al Editurii GEEA a acordat premii la Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a operei eminesciene „Porni Luceafărul” şi la Festivalul concurs de poezie şi proză scurtă „Magda Isanos - Eusebiu Camilar”, Udeşti, Suceava, la secţiunea debut în volum.
A reeditat revista de cultură JUNIMEA MOLDOVEI DE NORD.
A prefaţat cărţi, a îngrijit ediţii de albume de artă (Marcel Olinescu-Meşterul Manole, linogravura, Editura Geea, 1997; Ipotesti – topos eminescian - Editura Geea, 2000).
A iniţiat şi realizat proiectul pentru prima medalie din ţară ce a marcat ZIUA CULTURII NAŢIONALE (15 Ianuarie 2011).
Colaborează la revistele de cultură Colloquium, Intertext. şi Absolut Cultural.

Premii
Diploma cu distincţia „PANA DE AUR A LUI MIHAI EMINESCU” – CLASA a II-a a Grupării Colecţionarilor de Medalii şi Insigne „MIHAI EMINESCU” a Societăţii Numismatice Române (2006).
Diploma şi Distincţia comemorativă „120 de ani de la trecerea în eternitate a Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu” – Societatea Numismatică Română, Gruparea Colecţionarilor de Medalii şi Insigne „Mihai Eminescu”, 15 Iunie 2009.
Diploma şi Distincţia „160 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti” – Societatea Numismatică Română, Gruparea Colecţionarilor de Medalii şi Insigne „ Mihai Eminescu”, 11 Ianuarie 2010.




În imagine foto: Lansarea cărţii Pelerin în ţara lui Iisus- Rădăuţi, martie 2004

Opera
PELERIN ÎN ŢARA LUI IISUS, Editura VINEA, Bucureşti, 2004.


EMINESCU NESTINS (Interviuri cu Conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, Oradea), Editura GEEA, Botoşani, 2009.
ANTOLOGIA LAUREAŢILOR PREMIILOR EMINESCU TEIUL DE AUR ŞI TEIUL DE ARGINT, 2002 - 2011, Editura GEEA, Botoşani, 2011.
ARDENŢA GENIULUI – Interviuri cu Augustin Eden, Editura GEEA, Botoşani, 2011.
PASIUNEA, PLÂNGEREA ŞI TORNADA VALORILOR, Editura GEEA, Botoşani, 2011.
COMOARA DIN CENUŞĂ, Editura OPERA MAGNA, Iaşi, 2011.
URSEI ŞI PIATRA FERMECATĂ, Editura OPERA MAGNA, Iaşi, 2011.

Referinţe:
TRAIAN APETREI O carte - o victorie a eternităţii asupra clipei, Viaţa, Anul V, Nr. 178, 24 Martie, 2004, pag. 1.
VASILE I. SCHIPOR (Centrul de Studii Bucovina al Academiei Române), Pelerinajul în tradiţia popoarelor creştine la români; Elena Condrei, Pelerin în Ţara lui Iisus, Bucureşti, Editura Vinea, 2004, document românesc al unui pelerinaj jubiliar contemporan, reportaj scris cu sufletul la gură al unui pelerin către Cer din Ţara de Sus a Grădinii Maicii Domnului, 7 zile bucovinene, Anul V, Nr. 175, 25-31 Martie, 2004, pag. 6.
AL. D. FUNDUIANU; Elena Condrei - Pelerin în Ţara lui Iisus, Atitudinea, Anul 3, Nr, 74, 23-29 Martie, 2004, pag. 4”.
DOINA CERNICA; Călătorind la locurile sfinte; Crai nou, Anul XV, Nr. 3639, 10 Aprilie, 2004, pag. 5.
LUCIA OLARU NENATI: Pelerin în Ţara lui Iisus; Gazeta creştină, AnulVII, Nr.164, 15-31 Iulie, 2004.
OGLINDA LITERARĂ, Septembrie, 2004.
PREOT PROTOPOP LUCIAN LEONTE: O carte inspirată - Pelerin în Ţara lui Iisus (cuvânt rostit la lansarea cărţii, Rădăuţi, 26 Martie, 2004) publicat în revista de cultură Intertext, Nr. 1-2 ( 20-21), Iunie, 2006.

LOREDANA IANOS „EMINESCU NESTINS”, Revista „CRIŞANA”, din 18 Iulie 2009, Oradea.
IONEL BEJENARU: EMINESCU NESTINS - o nouă carte închinată Eternului Mihai Eminescu; Revista Luceafărul, Anul I, Nr.8, Botoşani.
DOINA CERNICA Sub arcada Eminescu, la Scriitorul citeşte, o întâlnire de neuitat; Crai Nou, Suceava, 28 Noiembrie 2009.

Impresii scrise in Cartea de Onoare al Editurii GEEA de personalitati al culturii care au vizitat orasul Botosani despre ELENA CONDREI.

Prima Minune:
,,Întâia Femeie Mecena pe care am cunoscut-o Elena Condrei, cu viaţa argint şi inima de aur. Noi, cei de lângă Domnia sa, îi oferim Medalia Înveşnicirii, Mereu Înălţare!”
Semnează Vasilian Doboş

,,Iniţiativa doamnei Elena Condrei, directoarea a Editurii Geea din Municipiul Botoşani, de-a răsplăti munca tuturor creatorilor de frumos cu premii amintind de numele lui Eminescu precum ,, Teiul de Aur” şi ,,Teiul de Argint” meritâ lauda noastră a tuturor aşa cum a simţit şi soţul meu George Munteanu bucuros de a-i fi preşedinte de onoare.
Semnează Adela Popescu iunie 2003

Domnul Gheorghe Vasilui din Bârlad, care a înmânat în numele oraşului Bârlad, o piesă ocazională în casetă compozită EMINESCU, cu ocazia inaugurării Centrului Mihai Eminescu la Bârlad 2011.

,, Teiul de Aur" si ,,Teiul de Argint"

Laureaţii Premiilor EminescuPentru literatură, arte vizuale, colecţii şi colecţionariTEIUL DE AUR ŞI TEIUL DE ARGINT
Literatură
I.-Diplomă în rang de excelenţă şi medalia Eminescu ,, TEIUL DE AUR”
Adela Popescu- Bucureşti
Augustin Edem- Botoşani
Sumiya Haruya- Japonia
II.- Premiul şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR”
Vasile Ţărâţeanu, Cernăuţi, Ucraina.
III.- Premiul şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE ARGINT”
Dana Cernuşcă- Dorohoi
Arte vizuale
I.- Diplomă în rang de excelenţă şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR”
Dan Covartaru- Iaşi
II.- Diplomă şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR”
Carmen Solomonea-Iaşi
III.- Premiul şi medalia Eminescu ,, TEIUL DE ARGINT”
Colecţii şi Colecţionari
I.- Diplomă şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR”
Constantin Ciobani Chişnău, Republica Moldova
II.- Premiul şi medalia Eminescu ,, TEIUL DE AUR”
Bogdan Mihai Cornaci- Suceava
III.- Premiul şi medalia Eminescu ,, TEIUL DE ARGINT”
Alexandra-Cristina Costin- Bucureşti
Râzvan Condrei-Ţiplea- Botoşani
Spiritualitate
Diplomă şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR”
Monahia Elena Simionovici- Voroneţ
Monahia Gabriela Platon- Voroneţ

Lansare de carte Elena Condrei

Elena Condrei, scriitoare, publicistă dar şi organizatoare concursului "Teiul de aur" şi "Teiul de argint" aflat la cea de a X-a ediţie a realizat o expoziţie de carte. Volumele sale au putut fi răsfoite atât în cadrul prezentării care a avut loc la Teatrul "Mihai Eminescu", cât şi la Galeria de Arte GEEA din Centrul istoric.

,,Antologia Laureaţilor Premiilor Eminescu Teiul de aur şi Teiul de argint. 2002-2011”, Editura Geea, Botoşani, 2011,


,,Ardenţa geniului. Interviuri cu Augustin Eden” (Seria ,,Eminescu nestins”), Editura Geea, 2011,Augustin Eden, poet, artist plastic, redactorul şef al revistei de cultură Intertext, editor-fondator al revistei personale de cultură şi sinteză Absolut Cultural.,,Referitor la aparitia revistei ,, Absolut Cultural", Augustn Eden a declarat :,,Dumnezeu mi-a dat harul de a însufleţi pe alţi oameni. Şi harul acestei însufleţiri mi-a fost returnat, de ceilalţi, chiar şi atunci când eu însumi părăsisem orice însufleţire!
La fel ca şi Kahlil Gibran, cred că acesta e cel mai important dar al iubirii de semeni: a merge cu toţi ceilalţi, în rând, şi a fi răspunzător nu numai de tine, dar şi de cei dinaintea ta, de cel de alături şi de cei care te urmează.
Sunt convins că sunt răspunzător nu numai de poticnirea mea, dar şi de poticnirile celorlalţi, ale tuturor celor care alcătuim cortegiul vieţii acesteia. Creştem, construim şi reuşim împreună!
Acesta este sensul, raţiunea de a fi a acestei reviste, pe care am intitulat-o, ca pe alte cinci reviste ale ţărilor Europei, Absolut Cultural".

,,Pasiunea, plângerea şi tornada valorilor”, Editura Geea, Botoşani, 2011, ,,Comoara din cenuşă”, Editura Opera Magna, Iaşi, 2011, şi ,,Ursei şi piatra fermecată”, Editura Opera Magna, Iaşi, 2011

Pasiune sau chemarea străbunilor! ?
,, De multe ori m-am întrebat ce sentimente trăieşte sculptorul când vede picătura de sânge din deget prelinsă în pulberea de piatră amestecată cu sudoarea frunţii, cioplitor de ,, metafore” ce-şi impune stilul propriu cu trudă şi multe renunţări?
Durere! Suferinţă! Bucurie! Toate la un loc!
Ce emoţii îl cuprind când simte căldura boţului de lut, îl mângâie, îl modelează, îi dă formă şi expresivitate?
Iubire! Pasiune! Chemarea străbunilor!
Ce brainstorming are loc în sufletul unui prozator sau al unui poet în faţa foii imaculate, aşteptând cu răbdare să primească emoţia cuvintelor cu mii de ,, înţelesuri” ?
Pasiune! Lacrimi! Zbucium ! Extaz!
Sau pictorul în faţa şevaletului care, prin tonuri cromatice transformă realul în ireal?
Mulţumire! Linişte sufletească! Dezamăgire!
Şi, m-am întrebat de ce bibliofilul, de ce colecţionarul aleargă, caută, cumpără, schimbă, oferă, adună cu mare grijă, sortează, cataloghează, fişează.....?
Dorinţa de cunoaştere! Tristeţe! Satisfacţie!
În dialogurile purtate de vreme cu multe personalităţi artistice, parte din ele prezente în această carte, am primit răspunsul.
Am reţinut o frază spusă de pictorul Liviu Suhar ,, întreaga lor creaţie, reprezintă crâmpeie de realitate transfigurate cu emoţie şi sensibilitate după reguli şi înţelesuri proprii” , emoţii transmise nouă, sub diverse forme, pe care le trăim prin propriile noastre sentimente”
semnează Elena Condrei


>

ISTORIA TEATRULUI,, MIHAI EMINESCU". BOTOSANI

CRONICA VIEŢII TEATRALE LA BOTOŞANIAutor,doctor in stiinte umaniste Lucia OLARU NENATI

,,Nu de multă vreme s-a lansat într-un cadru solemn, în sala de marmură a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, o carte mai mult decât importantă pentru viaţa culturală a acestui oraş ce pivotează, de fapt, în jurul axului culturii. Titlul ei este ,,Istoria teatrului la Botoşani" iar autorul este istoricul, cercetătorul şi cunoscătorul profesionist al trecutului botoşănean Ştefan Cervatiuc. Ca una care am avut şi eu partea mea de istorie trăită din viitoarea cronică a celei mai importante instituţii culturale botoşănene, ca directoare a teatrului într-o perioadă foarte contorsionată şi plină de evenimente de semn contrar, am avut misiunea şi onoarea de-a releva publicului select şi avizat aflat de faţă, liniile de forţă ale acestei lucrări. Cele ce urmează vor fi aşadar, într-un fel sau altul, idei din structura acelei alocuţiuni.
Teatrul este prin excelenţă o realitate a unui veşnic prezent căci fiecare spectacol se adresează publicului existent atunci în sală, pe care îl fascinează, îl impresionează, îl entuziasmează sau îl plictiseşte, dar după ce se termină stagiunea, recte „durata sa de funcţionare”, el intră în neantul unui trecut nediferenţiat, fiind mereu înlocuit cu alte afişe, cu alte vedete ale altui prezent. Într-un fel, acest destin al spectacolului de teatru se aseamănă cu cel al articolului de presă cotidiană, ce glorifică mereu ştirile vedetă ale acelei zile care, după trecerea ei, se usucă precum frunzele toamnei. Aşezate însă în diacronie, fiecare din straturile acestui pururi prezent se succed şi devin istoria acelui teatru, capătând structură, coerenţă logică, cronologică şi sens.
Cel ce a conştientizat această nevoie de structură coerentă, diacronică şi semnficatoare a devenirii teatrului botoşănean este directorul prezentului de acum, jurnalistul şi omul de cultură Traian Apetrei, care a solicitat, ca atare, alcătuirea unei istorii a acestui teatru, omului celui mai avizat şi capabil să o realizeze, redutabilul păstor al trecutului botoşănean, Ştefan Cervatiuc. Aşa s-a născut, în cadrul unui proiect susţinut de primăria oraşului, condusă de un om cu deschidere spre cultură, primarul Cătălin Mugurel Flutur, o primă parte a ceea ce va să devină o operă de vastă anvergură, gândită să conserve pentru viitorime istoria înfiinţării şi funcţionării acestei instituţii în jurul căreia se desfăşoară, de fapt, toată forfota oraşului nostru.
Până acum, din acest panoramic teatral botoşănean, au apărut primele două volume, sub titlul Istoria Teatrului la Botoşani, 1838-1944, primul volum ducând consemnarea până la 1900, iar cel de-al doilea până la 1924. In imagine foto stânga: teatrul M. Eminescu in anul 1924Cel puţin pentru prima parte, ar fi poate potrivit să se vorbească despre o istorie a spectacolului la Botoşani, în primul rând pentru că relatarea nu se referă numai la teatru propriu-zis, ci şi la operă, operetă şi orice fel de reprezentaţii care atrăgeau publicul să devină spectator şi apoi, pentru că până în 1914 nu a existat un teatru ca instituţie în Botoşani, ci doar o serie de săli mai mult sau mai puţin improprii (Sala Petrache Cristea, Popovici, Sala Meseriaşilor ş.a.), în care jucau trupe venite în turneu, aflate deci cel mai adesea, în trecere prin Botoşani.
In imagine dreapta foto: teatrul M. Eminescu in anul 1932.Prima intervenţie decisă, de natură a restabili un adevăr ocolit în referirile de până acum la tradiţia teatrală botoşăneană este aceea privitoare la aportul directorului şcolar Nicolini, căruia îi revine meritul de-a fi iniţiatorul primului spectacol susţinut la Botoşani. In carte se relevă că acesta l-a invitat în 1838 pe Costache Caragiali să vină de la Iaşi, unde nu prea găsise înţelegere şi sprijin, la Botoşani, ca să-i înveţe pe membrii trupei locale de aici (nota bene!, deja existente!) tainele artei dramatice spre a putea da reprezentaţii teatrale, ceea ce s-a şi realizat, aşa că în iarna anilor 1938-1839 această trupă prezintă aici mai multe spectacole. Abia după succesul repurtat de acestă trupă la Botoşani, Caragiali este rechemat la Iaşi şi cinstit la mare preţ, trezindu-se astfel orgoliul ieşenilor sub imperiul exemplului botoşănean. De aici înainte istoria curge antrenantă şi plină de informaţii, pierdute în uitarea trecutului şi care au azi darul de a uimi cititorul neavizat sau pe spectatorul de azi al teatrului, acela care beneficază mereu doar de veşnicul său prezent.


Aflăm cu crescândă curiozitate cum pe scenele improprii ale oraşului nostru au venit şi au jucat teatru sau au cântat nume de patrimoniu românesc şi universal precum Fany Tardini Vlădicescu (nume atât de cunoscut din sfera eminescologiei!), Agata Bârsescu, Dimitrie Popovici Bayreuth, Constantin Nottara, Aristizza Romenescu, Aglae Pruteanu, Petre Liciu, Ermette Novelli, Al.Bărcănescu, Nicolae Leonard, Compania Davila, Hariclea Darclée, Lucia Sturdza Bulandra şi Tony Bulandra, Matei Millo, Marioara Voiculescu, Ion Manolescu, trupa Naţionalului ieşean condusă de Mihail Sadoveanu si mulţi alţii. Mai aflăm despre concertul susţinut în 1912 de către George Enescu ale cărui încasări au fost cedate în întregime în scop de binefacere, concert ce a avut un efect fulminant la public, drept care un grup de tineri fascinaţi de măiestria marelui virtuoz, au dus omagiul până la gestul de a-i deshăma caii de la trăsură spre a trage ei înşişi în locul cailor.
Cartea profesorului Cervatiuc are meritul de-a contribui şi la precizarea unor elemente din domeniul atât de bătătorit şi cercetat al eminescologiei, ea oferind informaţii în plus despre legătura dintre tânărul (pe atunci) Mihail Eminovici, desigur fascinat şi el de această atmosferă de mitizare a artei scenice, şi trupele teatrale, de natură a furniza noi repere cercetătorilor biografiei poetului.
Lectura acestor opuri seamănă cu acele cărţi de basme ilustrate în care, odată deschise paginile, castelele desenate în ele se înalţă din suprafaţa plană a paginii şi construiesc o colorată lume tridimensională. Aşa se petrece şi aici cu toate acele informaţii adunate din afişe, din cronici, din istorii ale teatrului, care capătă dinamică şi relief – căci documentarea autorului n-a cruţat nici o sursă de natură a-i completa tabloul acelor vremi trecute, reinviindu-le astfel.
De fapt, ceea ce se impune ca o constantă a tuturor acestor elemente faptice aflate în desfăşurare este concluzia că la Botoşani a existat din cele mai vechi timpuri un public foarte avizat, iubitor şi cunoscător de spectacol care – ne pune la curent autorul – avea deprinderea şi exerciţiul frecventării artelor spectacolului în marile centre culturale ale Europei, fiind format din persoane care re-veneau acasă la Botoşani, aducând cu ei, pe de o parte, o temeinică iniţiere în alfabetul acestor arte şi, pe de altă parte, o insaţietate constantă de a consuma în continuare reprezentaţii artistice. În acest fel s-a constituit un public cu un gust estetic rafinat, cu competenţă în evaluarea şi receptarea spectacolului, capabil de a fi un adevărat partener al actorilor de pe scenă, de-a reacţiona adesea prin entuziasmul dătător de fericire pentru artişti, dar nu obedient şi nediferenţiat, drept care se relatează uneori şi despre sancţionarea unor deficienţe, prin răceala sau absenţa publicului la unele spectacole. Putem afirma din cele citite că acel public de care se povesteşte atât de palpitant în paginile acestor cărţi juca un rol care, în studiile moderne de sociologie culturală, poartă numele de instanţă de consacrare. Căci, într-adevăr, aflăm cum un şef de trupă de la Bucureşti, care dorea să verifice dacă spectacolul său rezistă probei publicului, este sfătuit de un cunoscător să meargă la Botoşani, căci, ne spune autorul cărţii, dacă un spectacol avea succes aici, pleca mai departe la Cernăuţi (acel superb oraş românesc european, adevărată poartă spre lumea bună!) iar de acolo mai departe, la Viena sau la Paris. Adică, Botoşanii erau, am putea spune, un fel de turnesol al succesului căci dacă un spectacol avea succes la Botoşani era asigurat şi succesul în Europa cea mare.
Ca atare, din toate aceste relatări ce ne transportă în vremea de altădată, se desprinde ca un leitmotiv regretul publicului, al cronicarilor, al tuturor localnicilor, exprimat pe toate tonurile şi în toate împrejurările, de-a nu avea o sală proprie a sa, unde să se poată reprezenta spectacolele în cele mai bune condiţii. Or, din această frustrare majoră şi constantă s-a iscat scânteiea declanşatoare a întrupării clădirii-miracol a teatrului botoşănean. In această carte se publică statutele Societăţii Teatrul Eminescu şi actul de constituire care poartă data de 19 aprilie 1912 . Aşadar anul viitor se împlineşte un secol de la semnarea sa! Aflăm din această carte, cum iniţiativa a aparţinut unui director de bancă, Hariton Haritonovici, care l-a atras pe fostul primar Dimitrie Ursianu iar apoi s-au adunat şi alţii în jurul lor, ca un nucleu, şi împreună au constituit această societate ce a avut un capital social de 300.000 lei si un număr iniţial de 68 de acţionari, al cărei scop era construirea unui teatru la Botoşani. Statutele şi toate actele publicate în carte arată cum primăria a fost de la început un partener generos, punând la dispoziţie terenul în mod gratuit, precum şi apa şi lumina electrică, urmând ca pe parcurs să răscumpere acţiunile până la intrarea teatrului în proprietatea publică. De aici se derulează rapid o succesiune de şanse miraculase şi de faclităţi precum întâlnirea cu magnificul arhitect Grigore Cerchez, cel care a lucrat multă vreme fără să ceară plată, cu un constructor înţelegător şi, în general, cum toată acţiunea s-a derulat cu repeziciune încât doar după doi ani, în 1914, în mijlocul oraşului Botoşani s-a inaugurat un teatru cu nimic mai prejos decât oricare altul din Europa, o adevărată bijuterie arhitectonică şi artistică, frumoasă ca un vals vienez . Aşa cum scriam în caietul teatral al aniversării din 1988 a 150 de ani de teatru românesc la Botoşani, pe atunci în calitate de directoare a acestui teatru, deci de persoană implicată intens într-o porţiune importantă din istoria sa, această carte confirmă încă o dată că acel teatru a fost construit „din dragostea publicului mai mult decât din cărămizi” .
Din păcate, exact după 30 de ani, în 1944, teatrul avea să fie distrus prin bombardamentul războiului al doilea, iar stabilirea duratei de existenţă de la înfiinţarea societăţii, la 30 de ani, pe care am observat-o abia la lectura cărţii, mi-a apărut ca o tulburătoare prevestire a acestui deznodământ. Ştim însă că se va reconstrui clădirea, chiar dacă niciodată la valoarea şi fumuseţea primei construcţii şi că viaţa teatrală avea să continue neoprită până azi iar această continuare va trebui să urmeze în volumele următoare.

Referindu-mă la stilul de scriitură al acestui autor lipsit de efuziuni sau metafore, foarte concret şi exact, cu fraza tăiată ferm la dimensiunile precise ale informaţiei, se constată că, în mod paradoxal, în loc să genereze doar un simplu proces verbal al faptelor petrecute, acest stil suscită credibilitatea şi stârneşte curiozitatea cititorului care va descoperi în aceste două volume o lectură palpitantă şi aducătoare de informaţii inedite, de negăsit în alte surse.

Aşadar prin aceste cărţi fundamentale lansate până acum s-a fondat instituţia istoriei teatrului la Botoşani a cărei lansare a constituit, la rândul ei, un advărat eveniment cultural, printre cele mai importante, la care, chiar dacă porţiuni consistente din ceea ce se vrea a fi considerată intelighenţia şi autorităţile oraşului au lipsit, a participat acel public care corespunde azi aceluia de odinioară, pasionat şi profesionist, care a construit, de fapt, prin ataşamentul său acea realitate atât de râvnită şi invidiată mereu de alte judeţe, teatrul botoşănean".(CRONICA VIEŢII TEATRALE LA BOTOŞANI
Articol scris de: Lucia OLARU NENATI / 21 Mai 2011
Revista Luceafărul ) Despre istoria Teatrului M. Eminescu accesaţi
http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=3104377590242871898&postID=4954605095270697254

Regretata profesoara Ileana Turusancu spunea (....) : accesati

http://emancipareafemeii.blogspot.com/2009/09/din-istoria-teatrului.html

,,Mihai Eminescu în filatelia şi cartofilia universală”

CATALOG- ,,MIHAI EMINESCU ÎN FILATELIA ŞI CARTOFILIA UNIVERSALĂ"

,,Mihai Eminescu în filatelia şi cartofilia universală” este titlul catalogului enciclopedic, apărut la Chişinău, în Republica Moldova, vis materializat al filateliştilor Constantin Ciobanu şi Maria Godorozea.
Graţie lor, Mihai Eminescu va fi cunoscut pe meridianele lumii. Autorii ne mărturisesc în prefaţă: „Catalogul eminescian are, în viziunea noastră, cel puţin trei semnificaţii: Primo: o încercare de a pune o barieră în calea uitării. Secundo: de a lăsa un semn despre existenţa şi afirmarea în istorie a Omului, care a fost Mihai Eminescu atât în filatelie, cât şi în cartofilie. Terţio: de a fi un stimulent al memoriei, prin care îţi poţi reaminti unele lucruri studiate pe băncile şcolii sau poţi retrăi unele momente din viaţă, care au asemănare cu cele scrise acum o sută de ani”.
Lansarea catalogului a avut loc în cadrul Salonului Filatelic „Mihai Eminescu în Basarabia” care s-a desfăşurat în sălile Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei. Apărut la Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, cu contribuţia editurii şi a mai multor sponsori, catalogul va fi un instrument de lucru atât pentru colecţionari cât şi pentru toţi acei, pentru care Eminescu este un nume sfânt.

Conţinutul catalogului de o ţinută tipografică deosebită este structurat în compartimente şi subcompartimente: a) Mărci poştale: România, Republica Moldova, Pakistan, Mărci poştale personalizate. Republica Moldova, Austria; b) Întreguri poştale: Plicuri, România, Plicuri, Republica Moldova, Plicuri, URSS, Plicuri, Germania,


Cărţi poştale, România, Cărţi poştale, Republica Moldova; c) Macrofilie: România, URSS, Austria, Republica Moldova; d) Ilustrate maxime; e) Eminescu în cartofilie.
Menţionăm că în compartimentul Marcofilie cu Nr. 43 este nominalizată ştampila cu conţinutul „MD-43 CHIŞINĂU. BIBLIOTECA MUNICIPALĂ B. P. HASDEU. CENTRUL ACADEMIC INTERNAŢIONAL EMINESCU – 10 ANI DE LA FONDARE 20.07.2010”, cu ziua de 20.07.2010 la Oficiul Poştal 43 a fost ştampilată toată corespondenţa.
La acest eveniment au participat personalităţi, care au apreciat această apariţie editorială. Au fost înmânate Diplome şi Medalia comemorativă „125 de ani de la trecerea poetului prin Basarabia” – pe verso cu macheta clădirii Centrului Academic Eminescu.
Autorul Constantin Ciobanu, Preşedintele Asociaţiei Filateliştilor, Maximafiliştilor şi Cartofiliştilor din Republica Moldova a menţionat cu acest prilej că: „Filatelia, care nu este doar un cronicar al timpului, dar şi o carte de vizită a umanităţii”. Acest catalog va fi un preţios instrument de lucru pentru toţi cei care colecţionează tema ,,Mihai Eminescu". La realizarea catalogului o contribuţie importantă au avut-o şi filateliştii români: Nicolae Iosub, Ştefan Nicolae, Petru Suciu şi alţii.
Felicităm şi noi pe autori!