MĂNĂSTIREA AGAFTON
290 ani de la întemeiere
Mănăstirea Agafton, se află lângă pădurea Baisa, la 8 km de Botoşani, pe şoseaua ce duce spre Suceava. În această zonă se mai găsesc şi astăzi păduri întinse, locuri propice pentru întemeierea unor mănăstiri şi schituri, care au apărut pe aceste meleaguri încă din vremea lui Ştefan cel Mare. Monahi şi monahii, stăruitori în lucrarea rugăciunii, au înălţat din timpuri străvechi modeste lăcaşuri din lemn, unde s-au nevoit şi s-au rugat în vremuri de restrişte, ţinând aprinsă candela creştinismului românesc.
Mănăstirea Agafton a fost întemeiată la 1720 de ieromonahul Agafton, care construieşte, din bârne de stejar, bisericuţa cu hramul „Sfinţii Voievozi”, biserică ce se păstrează şi astăzi.
In imagine foto interiorul bisericii
Aceasta slujise la ,,Mănăstirea Doamnei”, în apropiere, mănăstire ridicată de Doamna Elena Rareş, în anul 1552, biserică ce există şi astăzi. În acel an, ieromonahul Agafton, doritor de linişte, trece dealul spre răsărit şi în codrii seculari de aici, găseşte o poieniţă cu un pârâu în vecinătate, unde construieşte o bisericuţă din lemn şi chilii pentru călugări. El sădeşte vie, creşte albine, având peste 120 de stupi şi obţine, în 1727-48, ,,Cărţi domneşti”, de la Domnitorul Grigore Ghica, pentru terenurile schitului şi scutirea de taxe.
Aici, la această mănăstire au slujit mătuşile lui Mihai Eminescu- Fevronia, Sofia şi Olimpiada- precum şi o vară a sa Xenia Velisar.
Maica Agafia Moisa, povesteşte despre poetul Mihai Eminescu: ,,Venea regulat în fiecare vară la maicile Iuraşcu, mătuşile lui. Povestea maica Olimpiada că venea la ele, stătea câte-o săptămână, se ruga în biserică şi mai ales asculta cântarea maicilor de la strană. Îi plăcea cum cântă. Era totdeauna singuratic. Venea mereu singur. Apoi, se ducea aproape de mănăstire, pe un deal în pădure, unde este o poiană frumoasă, liniştită. Acolo stătea ceasuri întregi, singur. Medita, admira priveliştea codrilor seculari de pe dealuri, scria poezii, asculta clopotele mănăstirii. Seara se întorcea la maicile Iuraşcu, se ruga, mânca ceva şi se culc". Observăm, din această descriere, dragostea poetului pentru acest loc de închinare şi rugăciune.
BISERICA ,,SFINŢII VOIEVOZI"
IMAGINI DIN INTERIOR
Catapeteasma Bisericii ,,Sfinţii Voievozi"
Mănăstirea Agafton cu hramul ,,Sfinţii Voievozi", construită din bârne de stejar şi pictată la interior, este astăzi destul de degradată, fiind necesare lucrări de renovare.
Până în prezent s-a înlocuit acoperişul de draniţă cu unul nou.
Sunt necesare fonduri pentru curăţarea exterioară a bârnelor de stejar, tratarea şi protejarea lor, refacerea pridvorului, a uşilor, curăţarea picturii. Nu mai vorbim de chiliile călugărilor care sunt într-un avansat stadiu de degradare.
Cele 30 de măicuţe, ce slujesc în mănăstire în biserica nouă, se străduiesc să ducă la bun sfârşit ceea ce au început dar au nevoie de bani. Autorităţile nu le-au putut ajuta fiind perioadă de criză. De aceea, consider că membrii Grupării Colecţionarilor ,,Mihai Eminescu" trebuie să-şi aducă şi ei contribuţia lor la renovarea bisericuţei unde Mihai Eminescu, copil, a învăţat primele buchii de carte, s-a rugat împreună cu mătuşile lui- Fevronia, Sofia şi Olimpiada- şi a căpătat cunoştinţe temeinice despre biserică şi rolul religiei în viaţa poporului român.
Orice sumă este bine venită şi sper că noi colecţionarii, cu dragoste de Eminescu, ne vom aduce contribuţia la renovarea bisericii, unde poetul şi-a petrecut o parte din copilăria sa şi la care ţinea atât de mult.
Pe 23 mai, la hramul mănăstirii- Pogorârea Sf. Duh- se va scoate o carte ,,Mănăstirea Agafton loc de popas şi reculegere pentru Mihai Eminescu" pe care o veţi primi, cu autograful autorului şi maicei stareţe.
Va mulţumesc! Nicolae Iosub
290 ani de la întemeiere
Mănăstirea Agafton, se află lângă pădurea Baisa, la 8 km de Botoşani, pe şoseaua ce duce spre Suceava. În această zonă se mai găsesc şi astăzi păduri întinse, locuri propice pentru întemeierea unor mănăstiri şi schituri, care au apărut pe aceste meleaguri încă din vremea lui Ştefan cel Mare. Monahi şi monahii, stăruitori în lucrarea rugăciunii, au înălţat din timpuri străvechi modeste lăcaşuri din lemn, unde s-au nevoit şi s-au rugat în vremuri de restrişte, ţinând aprinsă candela creştinismului românesc.
Mănăstirea Agafton a fost întemeiată la 1720 de ieromonahul Agafton, care construieşte, din bârne de stejar, bisericuţa cu hramul „Sfinţii Voievozi”, biserică ce se păstrează şi astăzi.
In imagine foto interiorul bisericii
Aceasta slujise la ,,Mănăstirea Doamnei”, în apropiere, mănăstire ridicată de Doamna Elena Rareş, în anul 1552, biserică ce există şi astăzi. În acel an, ieromonahul Agafton, doritor de linişte, trece dealul spre răsărit şi în codrii seculari de aici, găseşte o poieniţă cu un pârâu în vecinătate, unde construieşte o bisericuţă din lemn şi chilii pentru călugări. El sădeşte vie, creşte albine, având peste 120 de stupi şi obţine, în 1727-48, ,,Cărţi domneşti”, de la Domnitorul Grigore Ghica, pentru terenurile schitului şi scutirea de taxe.
Aici, la această mănăstire au slujit mătuşile lui Mihai Eminescu- Fevronia, Sofia şi Olimpiada- precum şi o vară a sa Xenia Velisar.
Maica Agafia Moisa, povesteşte despre poetul Mihai Eminescu: ,,Venea regulat în fiecare vară la maicile Iuraşcu, mătuşile lui. Povestea maica Olimpiada că venea la ele, stătea câte-o săptămână, se ruga în biserică şi mai ales asculta cântarea maicilor de la strană. Îi plăcea cum cântă. Era totdeauna singuratic. Venea mereu singur. Apoi, se ducea aproape de mănăstire, pe un deal în pădure, unde este o poiană frumoasă, liniştită. Acolo stătea ceasuri întregi, singur. Medita, admira priveliştea codrilor seculari de pe dealuri, scria poezii, asculta clopotele mănăstirii. Seara se întorcea la maicile Iuraşcu, se ruga, mânca ceva şi se culc". Observăm, din această descriere, dragostea poetului pentru acest loc de închinare şi rugăciune.
BISERICA ,,SFINŢII VOIEVOZI"
IMAGINI DIN INTERIOR
Catapeteasma Bisericii ,,Sfinţii Voievozi"
Mănăstirea Agafton cu hramul ,,Sfinţii Voievozi", construită din bârne de stejar şi pictată la interior, este astăzi destul de degradată, fiind necesare lucrări de renovare.
Până în prezent s-a înlocuit acoperişul de draniţă cu unul nou.
Sunt necesare fonduri pentru curăţarea exterioară a bârnelor de stejar, tratarea şi protejarea lor, refacerea pridvorului, a uşilor, curăţarea picturii. Nu mai vorbim de chiliile călugărilor care sunt într-un avansat stadiu de degradare.
Cele 30 de măicuţe, ce slujesc în mănăstire în biserica nouă, se străduiesc să ducă la bun sfârşit ceea ce au început dar au nevoie de bani. Autorităţile nu le-au putut ajuta fiind perioadă de criză. De aceea, consider că membrii Grupării Colecţionarilor ,,Mihai Eminescu" trebuie să-şi aducă şi ei contribuţia lor la renovarea bisericuţei unde Mihai Eminescu, copil, a învăţat primele buchii de carte, s-a rugat împreună cu mătuşile lui- Fevronia, Sofia şi Olimpiada- şi a căpătat cunoştinţe temeinice despre biserică şi rolul religiei în viaţa poporului român.
Orice sumă este bine venită şi sper că noi colecţionarii, cu dragoste de Eminescu, ne vom aduce contribuţia la renovarea bisericii, unde poetul şi-a petrecut o parte din copilăria sa şi la care ţinea atât de mult.
Pe 23 mai, la hramul mănăstirii- Pogorârea Sf. Duh- se va scoate o carte ,,Mănăstirea Agafton loc de popas şi reculegere pentru Mihai Eminescu" pe care o veţi primi, cu autograful autorului şi maicei stareţe.
Va mulţumesc! Nicolae Iosub
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu