TARGUL MESTERILOR POPULARI- BOTOSANI 16-09-2011

Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Botoşani si
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, pe data de 16 septembrie 2011, au organizat ,,Târgul meşterilor populari", sub denumirea "Moştenirea culturală din lemn", În cadrul acestei manifestări au fost lansate 2 volume editate de Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Botoşani, coordonator prof. Dănuţ Huţu.,,Bisericile de lemn din Judeţul Botoşani" – lăcaşuri de închinare şi evlavie străbună şi ,,Botoşani -Patrimoniu 2011”.


,,Călătorule, ce-ţi porţi paşii pe meleagurile pline de istorie, cultură, spiritualitate ale judeţului Botoşani, îndreaptă-ţi paşii spre locurile de închinăciune străvechi, bisericile de lemn, adevărate bijuterii create de meşteri pricepuţi, cu evlavie şi credinţă!
Asemănătoare de cele mai multe ori cu casele ţărăneşti, aceste biserici de lemn – 27 la număr evidenţiate în lista monumentelor istorice se întâlnesc de regulă în sate izolate, fiind ridicate de boieri avuţi, pe moşiile lor.


Pentru construcţia acestor biserici s-a folosit ca şi material lemnul sub formă de bârne sau scânduri. De cele mai multe ori temelia era din piatră de râu (aşa cum sunt bisericile din Hilişeu Crişan, Brăeşti, Agafton) sau îngropate în pământ, pe un schelet de furci (Zăiceşti, Băluşeni). Împărţirea în pronaos, naos şi altar este planul general, unele având în plan şi pridvorul, adăugat mai târziu (Rădăuţi-Prut, Horlăceni). Majoritatea bisericilor de lemn au forma dreptunghiulară, turnul clopotniţei fiind în multe cazuri sub forma unei construcţii separate (Agafton, Havârna, Cristeşti).



Bisericile de lemn se individualizează în primul rând prin decorarea cu măiestrie de către meşterii populari, cu elemente şi profiluri în formă de frânghie, romburi, motive florale (Brăeşti, Dorohoi, Băluşeni, Corjăuţi). Motivele apar de regulă pe încadramentul uşii de la intrare (Brăeşti) sau pe peretele despărţitor între naos şi pronaos.



Acoperişul acestor biserici de lemn este de regulă din draniţă, aşezată în diferite forme: „solzi de peşte”, „coada rândunicii”, „bot de raţă”. În interior sunt dispuse icoane şi ele vechi, de cele mai multe ori având prinse ştergare ţesute, cu ornamente florale sau romboidale, viu colorate, iar pe jos sunt aşternute scoarţe sau lăicere ţesute.

Construite între anii 1740-1850 aceste biserici de lemn au suferit în timp şi unele modificări, câteodată defavorabile.
Apreciem în ultimii ani o grijă aparte pentru restaurarea acestora (Dorohoi, Orăşeni-Maici, Corjăuţi, Agafton, Cândeşti).
Şi lucrarea de faţă se doreşte a fi un modest ghid şi o invitaţie de a pătrunde în universul credinţei, valorilor autentice pe care le oferă atât bisericuţele de lemn cât şi peisajul din jur, încărcat de istorie şi spiritualitate".

Prof. Dănuţ Huţu
Director executiv Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Botoşani


,,Botoşani -Patrimoniu 2011”
,,Buletinul informativ ,, Patrimoniu 2011” se doreşte a fi o imagine a judeţului Botoşani, cuprinzând informaţii legate de localităţi, istoric, aşezăminte de cultură, lăcaşuri de cult, monumente istorice, evenimente culturale, tradiţii, personalităţi, informaţii şi imagini menite să trezească interesul spre a cunoaşte acest ţinut nordic ,, unde se agaţă harta-n cui” dar, care păstrează atâta istorie, tradiţie, cultură. Pentru orice trăitor pe meleagurile botoşănene, pentru orice turist aflat pe urmele lui Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian, buletinul de faţă poate fi un ghid, o ofertă turistică, o provocare de a ne cunoaşte acasă, de a visa şi hoinări pe locuri încărcate de poezie, de culoare şi istorie" a prezentat domnul profesor Dănuţ Huţu, director.







Unul din meşteri este Maricel Apalaghiei
Meşterul Maricel Apalaghiei din comuna Dângeni-sat Hulub, s-a născut într-un sat cu nume de pasăre (Hulub) din nordul Moldovei. Încă din copilărie moş Neculai Molocea, fratele mamei, l-a învăţat să se apropie de meşteşugul pe care-l practică cu atâta dăruire acum:
„La cinci ani am început a paşte oile departe de sat, la iazul lui Ştefan. Aşa l-am cunoscut pe moş Neculai, care lucra ceva ce nu lucrau ceilalţi din sat; făcea căzi, butoaie, roţi de căruţă, uşi, geamuri, dar şi mic mobilier, pe care-l încrusta cu atâta precizie, încât nici astăzi cred că nu mai lucrează altul la fel.
Era mândru de ceea ce făcea şi n-ar fi dat secretul meseriei în ruptul capului, dar după mai mulţi ani în care s-a tot împiedecat de mine prin atelier a vrut să mă pună la încercare. Mi-a dat o şipcă de tei, o daltă şi un creion şi mi-a zis s-o încrustez".
A declarat domnul Maricel Apalaghiei
A absolvit cursurile Facultăţii de Mecanică din Iaşi, a urmat în 1983 şi cursurile Şcolii Populare de Artă din Iaşi, atunci făcând cunoştinţă cu preţiosul patrimoniu aflat la Muzeul Etnografic al Moldovei. Este membru fondator al AMPM; fiind unul dintre meşterii care are mereu un cuvânt avizat de spus



Îşi dedică toată energia meşteşugului colindănd ţara în lung şi în lat, adesea lângă soţia Sonia, cea care îi este nu numai sfătuitoare, ci şi un ajutor vrednic
Despre arta meşteşugului domnul Maricel Apalaghiei mi-a declarat:
,, Materialul pentru prelucrare adică lemnul de tei, nuc, cireş îl alege cu grijă. Din tei sculptează troiţe, linguri şi blidare unele au fost expuse la ,, Muzeul Ţăranului din Bucureşti”, unele lucrări au fost expuse la ,, Muzeul Satului Bucureşti”. Lingurile se crestează cu cuţitul- Pe acestea fiind reprezentate motive antropomorfe şi cosmomorfe..
Din nuc se crestează căniţe



,,Meşterul Marcel Apalaghiei exemplifică motive tradiţionale din arta populară: pe linguri reprezintă– simbolul dragostei prin reprezentarea a două păsări, simbolul speranţei prin reprezentarea cocoşului, sau simbolul universului prin reprezentarea arborelui vieţii, completat cu pasărea suflet( când natura umană părăseşte existenţa terestră e binecunoscut că sufletul face trecerea în cealaltă lume transformându-se în pasăre”
a declarat prof. Margareta Mihalache referent etnograf la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani


,,De asemenea, tehnica de lucru şi alegerea speciilor lemnoase exotice (cireş, nuc, mahon, paltin) cu importante implicaţii estetice au determinat creşterea valorii exponatelor”.El însuşi mărturiseşte :
,,Povestea spune că, într+un sat din ţinutul Botoşani, la vreme de secetă un cioban cu turma sa a plecat la pădure cu oile la păscut. De dorul soţiei crestează pe o lingură DOUĂ PĂSĂRI, simbol al dragostei. Ştiind că acasă a lăsat o copilă, crestează o PASĂRE şi un PUI, simbolul al dragostei de mamă. Pe el îl inspiră tot ce-l înconjoară din natură. Timpul trece şi SOARELE răsare zi de zi, şi imediat se gândeşte că ce-ar putea să reprezinte în arta noastră populară acest astru, decât mişcarea, simbolul vieţii. Gândindu-se, se bucură că a lăsat ŞARPELE, păzitor al casei şi COCOŞUL, în bătătură, care reprezintă simbolul speranţei, prin cântatul lui, alungând spiritual întunericului şi vestind zorile. Se mai gândeşte că totuşi cineva îl va ajuta să ajungă acasă şi crestează o PASĂRE MĂIASTRĂ care l-a ajutat şi pe Făt Frumos ca în tradiţia populară, să treacă de obstacole. Îşi face apoi un loc de închinăciune şi crestează o TROIŢĂ iar pentru copila de acasă, o LADĂ DE ZESTRE, pentru când va fi mare”.