Spectacolul ,, Omul care ni trebuie"

Cu ocazia a 140 de ani la naşterea marelui istoric Nicolae Iorga la Teatrul „Mihai Eminescu a avut loc o conferinţă cu tema „Nicolae Iorga, între martirii neamului", prezentata de actorul Dan Puric. Despre personalitatea actorului, regizorului Dan Puric, ne este prezentată în prefaţa cărţii Dan Puric ,, Cine suntem noi? " Editura S.C.LUMINA TIPO s.r.l. , părintele Iustian Pârvu ne spune: ,, Ce prezentare să faci unui om care reuşeşte să trezească conştiinţa unui tineret, să anime un întreg tineret?.... Este ceva firesc, este ceva ce sufletul tânărului de azi recunoaşte în el- recunoaşte ceea ce această naţiune, azi, a pierdut, recunoaşte adevărata lui valoare, adevăratul lui rost, adevărata lui identitate- aceea de român creştin. Nu-ţi trebuie nici o strategie politică, nu-ţi trebuie nici o ideologie să-i faci pe oameni să te iubească, să te urmeze. trebuie numai să fii acordat la undele armonice ale acestui neam, pentru că fiilor unui neam te adresezi şi ei te vor recunoaşte. Domnul Dan Puric are această putere de a te fascina, de a te face să-l urmezi- şi nu o face forţat; pentru că şi tăcând te cucereşte. El nu a îmbrăcat numai arta teatrului mut, lui i s-a dat un dar mult mai mare- arta de a căştiga suflete. De aceea şi puterea lui de a comunica este mare, rar întâlnită, chiar dacă, prin arta pe care o practică dânsul, o face şi fără a vorbi. Acest om îţi dă încredere".

Pe coperta cărţii scrie Dan Puric: ,, Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare şi viitorul. El , omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului- şi aceea distorsionată- înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identităţii".
Am reprodus această prezentare pentru a argumenta încă o dată, puterea actorului DAN PURIC de a ne fascina, de-a transmite adevărul, de a te ajuta să te cunoşti pe tine însuţi.
Celebrul artist, a pornit de la definiţia celor două cuvinte, a arătat că martiriul este profund legat de mărturisire, dând exemplul sfinţilor, a amintit de românii care tot pentru că l-au mărturisit pe Dumnezeu şi-au pierdut viaţa în închisorile comuniste şi a ajuns până în zilele noastre. El a povestit despre un sat sărăcăcios din Republica Moldova care a rămas fără ajutoare europene intermediate de statul basarabean după ce un elev şi o învăţătoare au insistat asupra „ţării noastre româneşti”, refuzând „ţara noastră «moldovienească»”.

„A vorbi astăzi despre martiri în România este o gratuitate, nimeni nu se mai gândeşte la aşa ceva. Termenul este foarte îndepărtat, este îmbălsămat de uluci şi sclerozat istoric. El pare aşa, o intangibilitate. Şi atunci mi-am propus să vorbim de actul mărturisirii, care ajuns la o temperatură foarte mare din partea unei persoane, creează un martir, substanţă de martir. Martirul nu este ceva foarte depărtat de noi, poate să fie şi printre dvs. mâine, poimâine, atât cât vremurile or să ceară. Nu avem de unde să ştim, important este să identificăm zona aceasta”, a arătat Dan Puric
După aplauze indelungate, spectatorii au urmărit in premieră, spectacolul „Omul care ne trebuie", de Nicolae Iorga. Scenografia Alexandra Penciuc Bucureşti, regia Mariana Cămărăsan Bucureşti , distribuţia Bogdan Horga, Daniela Bucătaru, Cezar Amitroaie, Eduard Sandu, Ana Maria Cazacu, actori ai teatrului ,, Mihai Eminescu Botoşani în colaborare cu Asociaţia culturală „Nicolae Iorga", Botoşani.
"Omul care ni trebuie"... găsit si ţinut aproape! Cuvintele descriu perfect povestea unui tânăr revenit pe meleagurile natale pentru o mostenire. La scurt timp insă, acesta isi schimbă planurile si viata sa ia o cu totul altă intorsătură. Povestea de viată, scrisă de Nicolae Iorga, a fost adaptată de două regizoare si interpretată aseara, pe scena Teatrului "Mihai Eminescu" de actorii botosăneni. "Omul care ni trebuie" spune povestea "omului potrivit la locul potrivit". Asa incepe povestea unui tânăr orăsean, intors acasă, la inmormântarea tatălui său. Cum află de mostenirea dobandită, bărbatul are un singur gând, să vândă tot si să se reintoarcă in mediul urban. Numai că, in scurt timp, acesta descoperă cât de legat este de fapt, de locul natal, câtă nevoie au oamenii satului de el si devine, treptat, "Omul care ni trebuie".