CASATORIA

,,În această lume, unde totul se negociază, dragostea este singura care nu se negociază”
(,, Cugetări franceze”, . (.VICTOR HUGO)



LOGODNA
La originea vieţii este ,, familia” ca şi nucleu al societăţii, iar la temelia familiei stă căsătoria. Bărbatul şi femeia sunt făcuţi unul pentru altul ca să se întregească, amândoi, având aceleaşi origini şi alcătuind aceeaşi fiinţă. Prima familie a fost întemeiată în Rai, avănd ca preot şi martor pe însuşi Dumnezeu care a spus: ,, Creşteti şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul”.
În starea paradisiacă, familia a cunoscut desigur, cea mai frumoasă perioadă din viaţa ei. Colaborarea, respectul şi înţelegere, se caracterizarea cea dintâi familie.
BINECUVÂNTAREA
,,Veţi fi împreună până şi în tăcuta memorie a lui Dumnezeu. Dar e bine să fie spaţii în acest împreună al vostru. Pentru ca vânturile cerurilor să poată dansa între voi. Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu faceţi din iubire oprelişte. Umpleţi-vă unul altuia cupa dar nu beţi dintr-o singură cupă. Împărţiţi pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată. Dăruiţi-vă inimile, fără a le lăsa însă una paza celeilalte. Ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape. ”
( KAHLIL GILBRAN)

Cărţi poştale din colecţie privată

Viaţa se schimbă pentru cel ce se căsătoreşte:
Numai sunt lunci lăturalnice unde poţi zăbovi
inocent, ci drumul e lung, drept şi plin de praf,
până la mormânt.
(,, Cugetări engleze”, Robert Stevenson)

Iată că în filozofia indiană ideia de cuplu este văzută puţin diferit dacă ne referim la unitatea deplină până la a forma un întreg. În tradiţia românească, căsătoria celor doi înseamnă să mănânce dintr-un singur ou, din aceaşi bucată de pâine, din aceaşi cupă a împărtăşaniei. Sunt una, sunt în al nouălea cer, de unde îşi fac, tuturor cunoscută iubirea . Sunt doi, dar în acelaşi timp, unul. Însuşi oul este unul şi el va da naşterii vieţii viitoare, a urmaşilor care vor duce mai departe, frumoasa poveste a dragostei, frumoasa poveste a cuplului, frumoasa poveste a dualităţii care va deveni perpetuu o unitate şi iar şi iar doi, şi iar şi unul, creaţie a Divinităţii.

NUNTA
Bătrânul ceas de pe scări, a fost martorul tăcut care a înregistrat un timp, nunţi regale, nunţi obişnuite, transformarea miraculoasă a fecioriei şi viitoarea mamă, speranţele şi fericirea dualităţii pe calea către procreaţie, pe calea către continuitate, pe calea către dăinuirea fiinţei umane, rolul primordial revenindu-i FEMEII.

Nunta din Cana- simbolul creştin al recunoaşterii şi al binecuvântării a două fiinţe , miracol divin al transformării apei în vin, masa nunţii luminată de însuşi Dumnezeu. Rămâne peste timp semnificaţia viţei de vie, ca unul dintre semnele creştinătăţii(creştinismul). În toate, feminismul poartă şi duce mai departe viaţa.
N u n t a
,,Iisus a fost invitat la o nuntă în Cana din Galileea împreună cu mama si ucenicii lui . Iisus le-a zis: . Umpleţi vasele cu apă! Şi erau acolo şase vase de piatră pentru apă puse după obiceiul de curăţire . . a iudeilor. Scoate-ţi vin , le-a spus Iisus.! Este primul început al semnelor Lui în Cana din Galileea"
(citat din,, Biblie”)