Spitalul Mavromati,
Spitalul Comunal înfiinţat în anul 1865 şi
Spitalul de Copii ,, Filantropia" fondat în 1896 cu 12 paturi.
,,Spitalul Mavromati a fost înfiinţat în anul 1838, într-o clădire situată pe actualul Bulevard ,, M.Eminescu", de către boierul filantrop cu acelaşi nume, care l-a înzestrat cu o mare avere, după care a fost ajutat şi de alţi boieri cu ,, dare de mână". Toată averea a fost lăsată în păstrarea şi administrarea Epitropiei Spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi de care a aparţinut.
Spitalul Mavromati, a funcţionat în bune condiţii până la 1 septembrie 1931, când din cauza marii crize economice din perioada anilor 1929- 1933, şi-a închis porţile. A avut capacitate de 30-40 de paturi, localul fiind impozant şi spaţios cu peste 30 de camere, cu locuinţe pentru medicul secundar, intendent şi moaşă. A funcţionat şi o baie amenajată, unde avea acces şi publicul din oraş. În această unitate s-au tratat boli interne, chirurgicale şi a existat şi o maternitate.
În acest spital , la 29 mai 1887, Miron Pompiliu şi A.I. Cuza, veniţi de la Iaşi, l-au internat pe Mihai Eminescu într-o cameră ,, cu totul separată şi cu un om de serviciu exclusiv al lui care nu se mişca de lângă el, dându-i o îngrijire din cele mai delicate mai omenoase "(.......) Pe lângă doctorul Iorgandopol, medicul spitalului, a fost vizitat de două-trei ori şi de către alţi doi medici: doctorul Andrei Pallauz şi doctorul Iosef Kalischer" (I.D.Marin, Eminescu la Ipoteşti)
(Bibliografie ,, Monografia oraşului Botoşani, autor Şt. Ciubotaru)
PRIMII PAŞII
,,În 1832 , conform Regulamentului Organic, oraşul Botoşani a fost centrul ocrugului ce cuprindea ţinuturile Botoşani, Herţa, Dorohoi şi Suceava şi avea la dispoziţie număr de patru doctori: dr. Sarmucaş, dr. Anton Caruzi, Dr. Gh. Metz şi dr. Schmidth. Până la apariţia primelor cadre instruite, de îngrijirea sănătăţii se ocupau moaşele empirice şi bărbierii pomeniţi deseori de bricicari.
Despre moaşe se cunoaşte în general dar despre bărbieri mai puţin.
Bărbierii după cei care au scuturat hârţoagele vechi printre care ( muzeograf I. Bejenaru), ei au jucat un rol important în asistenţa sanitară. Deci, cine dorea să-şi scoată o măsea, cine era răcit şi simţea nevoia ventuzelor, cine dorea să-şi aplice pe corp lipitori pentru a-şi lua sânge, cei care doreau să-şi facă frecţii cu diferite substanţe pe bază de alcool pentru a scăpa de răceală. Apelau şi cei care dorea să deschidă un furuncul, la bărbier cu toată încrederea. Aceşti bărbieri au fost oficializaţi, astfel în secolul trecut, cînd au apărut spitalele, fiecare spital angaja printre salariaţi şi câte un bărbier. Aceşti bărbieri, când a izbucnit groaznicele epidemii de ciumă şi holeră, ei, s-au aflat la datorie, în lupta cu boala, fiind ,, mâna dreaptă" a doctorilor ce-şi exercitau pe atunci profesia. Pe aceşti bricicari îi găsim exercitându-şi meseria cu autorizaţie din partea organelor sanitare până la 1910. În 1874, în Botoşani erau 14 bărbieri- chirurgi- din care numai unul era român, ceilalţi erau evrei".
Bibliografie ,, Monografia oraşului Botoşani, autor Şt. Ciubotaru) PRIMA INSTITUTIE SANITARA
Ocrotirea sănătăţii botoşănene a fost cercetată de N. Iorga, A. Gorovei şi dr. Băcăoanu.
,,În 1874 funcţionau patru moaşe, câte una pentru fiecare cvatal, şcolite la Iaşi". ,,În 1793, printr-un hrisov al domnului Mihail Şuţu, s-a aprobat cererea târgoveţilor din Botoşani ca să aibă un doctor, care ,, ca un arhiastros a târgului să fie dator a apăra ,, târgul de doftori mincinoşi care, cu neştiinţa lor, aduc primejdie vieţii omeneşti".
După 1830 a luat fiinţă la Botoşani Consiliul de igienă care era subordonat Departamentului Sănătăţii din Iaşi. Este prima instituţie sanitară care a primit în 1835 de la forul superior sarcini cu caracter igienic şi de salubrizare publică referitoare la : aruncarea gunoaielor pe străzi; stabilirea unor locuri fixe pentru staţionarea căruţelor; scoaterea pescăriilor (prăvăliile vindeau peşte proaspăt şi sărat) la marginea târgului ,, ca să lipsescă putoarea ce aducea vătămare sănătăţii"; sacrificarea animalelor în locuri speciale, la periferia oraşului; transportul cărnii de la locul tăierii la ,, scaune" în căruţe acoperite. Cei ce încălcau aceste reguli igienice urmau să fie supuşi unor anumite ştrăfuieli".
Prima lege sanitară a apărut în 1874 şi s-a datorat lui dr.Carol Davila ajutat de dr, Felix şi Fătu. S-au calificat prin diferite şcoli personal sanitar inferior: subchirurgi, vaccinatori, agenţi sanitari şi moaşe.
PRIMELE FEMEI MEDICI
Primele femei medici au fost domnişoarele Ghergheli, Elena Vereanu şi Virginia Botez, precum şi doamnele El. Bălteanu, Eufrosina Botescu şi Vasiliu.
(Bibliografie ,, Monografia oraşului Botoşani, autor Şt. Ciubotaru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu