Scena ,, Iubire pentru iubire"
Doamna Elena Coriciuc-Ligi (n.9-11-1934 Cernăuţi) A debutat în Teatrul de Stat de Revistă Deva în anul 1958. A venit la Botoşani în toamna anului 1960.A jucat în 100 de piese înterpretînd 40 de roluri principale.
MARTORI AL ÎNCEPUTURILOR.....
Reporter: Slujiţi scena botoşăneană de peste un sfert de veac
Doamna Coriciuc-Ligi: ,,De acest oraş mă leagă începutul de drum în teatru, primele succese, emoţia sălilor pline de la premiere când simţi publicul pulsând în ritmul inimii tale... Nu am întâlnit un public mai cald şi mai receptiv ca publicul nostru botoşănean pe care i-am servit Mi-e drag acest oraş cu aură de legendă, pe străzile căruia când mă plimb, mă gândesc că pe aici au păşit marii noştri înaintaşi: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian şi atâţia alţii, care, ca şi mine, au simţit în nopţile calde de vară parfumul de tei, au auzit foşnetul frunzelor, au văzut stelele care nicăieri parcă nu strălucesc mai frumos ca deasupra acestui oraş drag pe care nu-l voi părăsi niciodată":
Reporter: Ce- au însemnat aceşti ani pentru dumneavoastră?
,,Au însemnat căutări, muncă, mulţumiri, dezamăgiri şi convingerea că niciodată nu atingi perfecţiunea spre care tinde orice om numai muncind şi fiind mereu mulţumit de ceea ce a realizat, dorind deci permanent mai mult şi mai bine...Reporter: Care roluri v-au oferit cele mai mari satisfacţii?
,,Pot spune că majoritatea rolurilor mi-au adus satisfacţii. Pentru că apropiindu-mă de fiecare rol, la început cu sfială, am ajuns să le consider în cele din urmă ca pe copiii mei. Desigur unii copii s-au născut mai uşor, alţii mai greu... Pe aceştia din urmă i-am iubit cel mai mult. Cum au fost Caterina din ,, Marele fluviu îşi adună apele” de Dan Tărchilă sau Eliză din ,, Pygmalion” de G. B. Shaw, personaje cărora le-am dat tot ce aveam mai bun în mine, deşi peste ani mi-am dat seama că altfel ar fi fost realizate dacă aş fi avut mai multă experienţă de teatru şi de viaţă. Dintre rolurile ce mi-au adus satisfacţii în ultimele stagiuni aş menţiona Nataşa, din ,, Între patru ochi” de A. Ghelman, pe care l-am jucat cu parteneri diferiţi în două variante regizorale, Filofteia din ,, Preşul” , Soţia din ,,Micul Infern" , Bunica din ,,Copacii mor în picioare", Florica din ,, Florin şi Florica" (peste 500 de spectacole) , ,,Ines de Castro" iar cu Avocata din ,, Răfuiala"
am luat premiul de înterpretare la Festivalul Teatrelor din Moldova.
Reporter: Slujiţi scena botoşăneană de peste un sfert de veac
Doamna Coriciuc-Ligi: ,,De acest oraş mă leagă începutul de drum în teatru, primele succese, emoţia sălilor pline de la premiere când simţi publicul pulsând în ritmul inimii tale... Nu am întâlnit un public mai cald şi mai receptiv ca publicul nostru botoşănean pe care i-am servit Mi-e drag acest oraş cu aură de legendă, pe străzile căruia când mă plimb, mă gândesc că pe aici au păşit marii noştri înaintaşi: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian şi atâţia alţii, care, ca şi mine, au simţit în nopţile calde de vară parfumul de tei, au auzit foşnetul frunzelor, au văzut stelele care nicăieri parcă nu strălucesc mai frumos ca deasupra acestui oraş drag pe care nu-l voi părăsi niciodată":
Reporter: Ce- au însemnat aceşti ani pentru dumneavoastră?
,,Au însemnat căutări, muncă, mulţumiri, dezamăgiri şi convingerea că niciodată nu atingi perfecţiunea spre care tinde orice om numai muncind şi fiind mereu mulţumit de ceea ce a realizat, dorind deci permanent mai mult şi mai bine...Reporter: Care roluri v-au oferit cele mai mari satisfacţii?
,,Pot spune că majoritatea rolurilor mi-au adus satisfacţii. Pentru că apropiindu-mă de fiecare rol, la început cu sfială, am ajuns să le consider în cele din urmă ca pe copiii mei. Desigur unii copii s-au născut mai uşor, alţii mai greu... Pe aceştia din urmă i-am iubit cel mai mult. Cum au fost Caterina din ,, Marele fluviu îşi adună apele” de Dan Tărchilă sau Eliză din ,, Pygmalion” de G. B. Shaw, personaje cărora le-am dat tot ce aveam mai bun în mine, deşi peste ani mi-am dat seama că altfel ar fi fost realizate dacă aş fi avut mai multă experienţă de teatru şi de viaţă. Dintre rolurile ce mi-au adus satisfacţii în ultimele stagiuni aş menţiona Nataşa, din ,, Între patru ochi” de A. Ghelman, pe care l-am jucat cu parteneri diferiţi în două variante regizorale, Filofteia din ,, Preşul” , Soţia din ,,Micul Infern" , Bunica din ,,Copacii mor în picioare", Florica din ,, Florin şi Florica" (peste 500 de spectacole) , ,,Ines de Castro" iar cu Avocata din ,, Răfuiala"
am luat premiul de înterpretare la Festivalul Teatrelor din Moldova.
M-am confundat întotdeauna cu teatrul meu...,,Când mi s-a cerut să scriu şi eu câteva cuvinte pentru caietul aniversar, m-am simţit onorată gândindu-mă la faptul că peste ani şi ani, la o altă aniversare, cineva îşi va arunca ochii peste rândurile scrise de noi, cei care am fost martorii primilor paşi ai teatrului botoşănean. Toate bune şi frumoase, dar cum pot să scriu ori să descriu în ,, câteva cuvinte” o viaţă?....Pentru că 38 de ani pe scena acestui teatru înseamnă o viaţă. Mi se îngrămădesc în minte fel de fel de întâmplări: venirea mea la Botoşani într-o toamnă superbă a anului 1960, emoţia întâlnirii cu colectivul actoricesc existent atunci care m-a adoptat imediat, primele repetiţii, primele spectacole, întâlnirea cu publicul (ce minunat public era!), deplasările cu un autobuz căruia îî spuneam , Mariţa sau ,, camera noastră de gazare”, dar în care, în ciuda disconfortului, veselia nu ne părăsea. Şi erau nişte şosele!... Două ore şi jumătate sau trei până la Suceava. Ajungeam acasă pe la 3-4 diminiaţa şi până făceam focul, ehei!...Aşa au trecut anii.... Doamne, câţi colegi şi colege n-am avut, câte serii de absolvenţi n-au trecut pe această scenă!Talentaţi, frumoşi, cu dragoste de meserie, fiecare a scris în cartea de aur a acestui teatru câte o pagină. Unii au stat mai mult, alţii mai puţin atraşi fiind de mirajul oraşelor mari.... Dar câte traiectorii spre înalt n-au fost retezate datorită acestui lucru! Din când în când, în turnee, m-am întâlnit cu foştii colegi. Cu toţii aveau nostalgia Botoşanilor. Îmi mărturiseau că nu pot uita teatrul nostru, publicul nostru, colectivul în care au fost primiţi cu multă dragoste şi mă simţeam fericită de parcă eu aş fi fost toate la un loc. Nu ştiu de ce , dar întotdeauna m-am confundat cu teatrul meu. Am plâns cănd un spectacol cădea, m-am bucurat din suflet când un spectacol avea succes ( chiar dacă nu eram implicată, în sensul că nu jucam) , am fost fericită ori nefericită pentru fiecare succes sau insucces al colegilor mei.( declaraţia dnei Elena Coriciuc Ligii în articolul ,,Martorii începuturilor", publicat cu ocazia zilelor Teatrului ,, Mihai Eminescu", oct 1998)
În rolul ,, Bătrâna"
În rolul ,, Caterina" ,,Marele fluviu îşi adună apele", de Dan Tărchilă , regia Val Mugur
pentru întreaga activitate şi pentru promovarea imaginii Botoşaniului în ţară şi în lume.
Pe data de 8 martie 2009 cu ocazia sărbătoririi ,, Ziua femeii" în cadrul ,, Galei valorilor feminine", manifestare dedicată persoanelor feminine care s-au evidenţiat de-a lungul carierii profesionale,doamnei Elena Coriciuc-Ligi i s-a oferit ,, DIPLOMA DE EXCELENŢĂ", 
Două iubiri de Zurabov În rolul ,, doamna Vintilă" , ,, Jocul de -a Vacanţa" de Mihail Sebastian, regia Mihail Pascal,, Tache, Ianche şi Cadâr" de Victor Ion Popa.
În rolul ,,Elisa", ,,Pygmalion" de G.B.Shaw, regia Ariana Kunner
Piesa ,, Micul Infern" în rolul ,, Soţia" de Mircea Ştefănescu, regia Eugen Trăian Borduşanu
,,Soacra cu trei nurori", în rolul ,, Soacra"
"Doamna Coreciuc Ligi vă mulţumesc pentru amabilitatea dv de-a colabora pentru blogul http://emancipareafemeii.blogspot.com şi vă urez încă ani mulţi de scenă spre bucuria noastră a tuturor! Viorica Hrustovici
Fosti actori ai Teatrului Mihai Eminescu au primit distinctie de onoare,,Sase foşti actori ai Teatrului ,,Mihai Eminescu" din Botosani au primit, joi o distincţie specială, în baza unei hotărâri al Consiliului Local. La propunerea directorilor teatrului, Traian Apetrei şi Volinasi Costin, care sunt şi consilieri municipali, actorii Silvia Bradescu, Elena Coriciuc Ligi, Ion Plăeşanu, Dumitru Păunescu, Ioan Apostoliu şi Boris Perevoznic au primit titlul de societar de onoare, în semn de recunoaştere a întregii lor activităţi artistice. Toti cei şase artişti vor beneficia de o îndemnizaţie egală cu salariul mediu brut pe economie. "Este singurul lucru care se confera unor oameni care au lucrat o viata întreagă în teatru. Este vorba si despre o suma de bani, dar nu cred ca asta contează în primul rând. Este un semn de preţuire pentru aceşti oameni", a declarat directorul Teatrului Mihai Eminescu, Traian Apetrei.
(articol publicat Autor: Botosani News.ro)
(articol publicat Autor: Botosani News.ro)
"Toti cei şase artişti vor beneficia de o îndemnizaţie egală cu salariul mediu brut pe economie." Ma plec si scot palaria in fata dumneavoastra! Bravo Botosani! Deci,se poate si asa!
RăspundețiȘtergere