DIN ISTORIA TEATRULUI . PROF. ILEANA TURUSANCU

Doamna profesor Ileana TuruşancuDespre istoria teatrului ,, Mihai Eminescu” despre primele reprezentaţii şi celebrii actori care au jucat la teatrul ,, Mihai Eminescu", regretata doamna prof Ileana Turuşancu a prezentat în

,,EVOCĂRI" , (articol publicat în caietele Teatrului ,,M. Eminescu" Botoşani, în 1987),, Am fost de nenumărate ori în acest lăcaş care a polarizat cultura oraşului. Publicul era atras atît prin calitatea diferitelor manifestări, cît şi prin impunătoarea clădire, masivă dar armonioasă şi mai cu seamă te simţea bine în sală spaţioasă cu sute de locui. Stalurile aveau fotolii cu pluş roşu , lojiile în formă de potcoavă erau căptuşite cu pluş şi saten roşu; deasupra acestora era bolconul larg, cu scaune comode, mai sus veneau lojile –balcoane, iar sus de tot-galeria- locul de refugiu al elevilor de la Liceul ,, Laurian”, căci pe atunci elevii nu aveau voie să frecventeze spectacolele decât cu aprobarea direcţiei şcolii. Şi, ca să se sustragă vigilenţei diriginţilor care controlau galeria, liceenii se deghizau în diferite chipuri. Dacă erau descoperiţi. îi aştepta o eliminare şi nota cinci la purtare. Pe un ecran cît lărgimea scenei se proiectau filme în fiecare seară; bineînţeles nu erau sonore, nici în culori, doar cu acompaniamentul unui pian dezacordat, aşezat în fosă. Când se abăteau în oraşul nostru personalităţi de prestigiu, aceştia conferenţiau în sala teatrului. Acolo am ascultat pe N. Iorga, E. Severin, I. Siminionescu, M. Sadoveanu, I. Minulescu, ş.a. Pe când eram adolescentă am văzut pe cena teatrului ,, Eminescu” , pe două balerine din Rusia, una era celebra Karsavina, o apariţie fascinantă. Am avut norocul de a avea părinţi care preţuiau toate formele de cultură şi care m-au obişnuit să studiez şi totodată să îndrăgesc literatura, muzica, teatrul. Îndată ce se anunţau turnee cu piese valoroase, înterpretate de actori consacraţi, tatăl meu îmi cerea învoire de la direcţia liceului de fete; astfel asistând ani de-a rândul la spectacole de calitate, mi s-a format gustul estetic şi am îndrăgit artele. În vechiul teatru am asistat pentru prima dată la o operă; s-a reprezentat ,,TOSCA" lui Puccini, cu artişti ai teatrului liric din Capitală. Trupele de teatru din Bucureşti şi Iaşi veneau destul de des. Îmi amintesc cît de mult m-a impresionat Constantin Nottara în rolul lui Ştefan cel Mare din Apus de soare, cînd l-am văzut pe Aristide Demedriade în Vlaicu vodă. Sînt convinsă că cea mai indicată educaţie patriotică se realizează, pe lîngă lectură, prin vizionarea pe viu a unor asemenea piese . Pe A. Demedriade l-am văzut în Hamlet dramă înterpretată la noi de I. Manolecu, unul din aşii artiştilor din Capitală. Iar în Moartea civilă (Giacometti) I. Manolescu a reuşit să emoţioneze sutele de spectatori o să amintesc şi alţi mari artişti care au jucat la Botoşani: G. Calboreanu, Ştefan Ciubotăraşu, Constantin Tănase, I. Finteşteanu, Miluţă Gheorghiu,. Am putut admira trăirile unor roluri grele la Lucia Strurdza –Bulandra, M. Filotti, LilyPopovici. Devenise o necesitate să mergi la teatru. Ţinuta, atitudinea spectatorilor erau exemplare: nu se auzea nici o şoaptă în sală cît timp dura reprezentaţia. Se simţea fluidul care se încheagă între înterpreţi şi sală, fenomen spiritual care ridica orice om la nivelul superior al înţelegerii şi împăcării între semeni. Tineretul îndeosebi, era atît de entuziasmat şi subjugat încît simţea nevoia de a încerca trăirea scenică. Liceeni ,, Laurianului” alegeau cîte o comedie de Alecsandri, de Caragiale sau de alţii autori români şi după multă trudă, o reprezentau la teatrul Eminescu încadrată cu coruri şi muzică instrumentală. Bineînţeles că rolurile feminine erau în travesti. Liceul de fete repeta luni de zile cîte o piesă originală, muzicală, compusă de profesoarele şcolii; erau un fel de operete cu cîntece, dansuri, cu decoruri lucrate în şcoală, cu recuzita adecvată".