PRIMA FEMEIE MEDIC

PRIMA FEMEIE DIN LUME CARE A STUDIAT MEDICINA
Dr. Dorothea Erxleben,(1715-1762) A studiat medicina. Atât de mult a dorit să studieze medicina ce le era interzisă femeilor, încât Frederic cel Mare, nu a avut încotro şi i-a aprobat să urmeze cursurile de medicină. A scris o carte prin care cerea ca să li permită femeilor de a studia medicina.


Maria Cuţarida Crăţunescu
(n.10.02.1857-d.10. 11. 1919)
Este prima femeie dr. în medicină din România de renume mondial.
În 1877, începe Facultatea de Medicină la Zurich, se transferă apoi la Universitatea din Montpellier. Stagiul de spital şi pregătirea pentru doctorat l-a făcut la Paris. În 1884, susţine teza de doctorat, devenind dr. în medicină specializată în boli ale femeilor şi copiilor. Pentru libera practică a susţinut examenul şi a obţinut calificativul ,, magna cum laude" A lucrat la Spitalul Brâncovinesc, Filantropa, F-ca de Tutun din Bucureşti. În 1898. înfiinţează la F-ca de Tutun-prima creşă internă (de f-că) din România, menită să vină în sprijinul mamelor muncitoare. În 1897, înfiinţează Societatea ,, Leagănul" şi ,, Materna".În 1898, este vicepreşedinta a societăţii ,, Cultura şi ajutorul pentru femei". În timpul războiului mondial este medic la Spitalul Militar. Se stinge din viaţă la 10-11-1919, la Bucureşti.

Dr. Cecile Vogt. Neuroanatomopatolog francez-german. Pionieră a
neuroanatomiei talamusului.

Asistentă medicală în Cuba, în timpul războiului Spanio-American din 1898. În cea de-a doua misiune în Cuba, s-a oferit vuluntară pentru un experiment medical împotriva febrei galbene. S-a lăsat muşcată de ţânţari care , la un al doilea experiment, s-a dovedit a-i fi fatală. Sacrificiul său a adus progrese în medicină, deoarece a arătat modul de răspândirea bolii. Dr. Mary Walker (n. 26-11-1832-d. 21-02-1919)
A fost o personalitate complexă al feminismului american: militantă feministă, pentru abolirea sclaviei, militantă pentru prohibiţie, dar şi spion american, prizonier de război, chirurg militar. Singura femeie care a primit Medalia de Onoare, cea mai înaltă distincţie militară a U.S.A.
Dr. Rita Lobato, (n.7-06-1866-d.6-01-1954) Este prima femeie care a devenit medic în Brasilia- Bahia.
Dr.Dorothea Hodkin (n. 12-05-1910-d.29-07-1994)
A descoperit structura multor molecule complexe, B12, penicilina şi insulina. Savantă engleză, a treia femeie care a primit Premiul Nobel pentru chimie. În 1956, a fost numită de regina Elisabeta a- II-a, membră al Ordinului de Merit, cel mai înalt ordin regal.


In timpul primului razboi mondial, regina Maria, o asista la operatii pe dr.Marta Trancu-Rainer şi pe care o considera prietena ei şi ii aducea schimburi vestimentare şi plante frumos mirositoare după intervenţiile chirurgicale. Regina Maria se expunea, stând în preajma răniţilor şi a plăgilor suprainfectate.Prima femeie chirurg a Romaniei a fost nevoită sa o opereze pe Regina Maria la mână, unde suferise o plagă infectată tocmai din cauza imprudenţei de a sta în preajma răniţilor.
La început de secol al XX-lea, România se putea lăuda cu câteva femei-medic de succes, care profesau îndeosebi ca ginecologi sau pediatri. Marta Trancu-Rainer a făcut însa un pas înainte în mişcarea feministă: a fost prima femeie chirurg a Romaniei. A terminat Facultatea de Medicină de la Iaşi şi-a urmat apoi un curs de medicină internă la Spitalul Coltea din Bucureşti. Când s-a înscris însă la examenul pentru postul de medic secundar în chirurgie, Marta Trancu-Rainer s-a confruntat cu dezaprobarea medicilor din epocă. In "File de Jurnal", un ciclu de memorii în care se prezinta viaţa de medic practician, de cadru didactic universitar şi om de ştiinţă, Marta povesteşte că a fost întrbată dacă nu cumva este o glumă intentia de a se înscrie la un concurs pentru chirurgie. Examenul l-a trecut cu un rezultat foarte bun şi a început sa profeseze ca medic chirurg.
"Intre 1914 si 1918, când a fost mobilizată cu gradul de maior în război, Marta Trancu-Rainer a realizat intervenţii chirurgicale numeroase şi laborioase, salvând vieţile a sute de răniti", ne spune dr. Terentiu-Tiberiu Vlad, membru al Societăţii Române de Istoria Medicinei. In aceeaşi perioadă, prima femeie chirurg din România si-a asumat conducerea, în paralel, a Spitalului Coltea şi a Spitalului Scolii de Poduri si Sosele. La cererea insistenta a Reginei Maria, Marta Trancu-Rainer a preluat si conducerea Spitalului de Chirurgie instalat în Palatul Regal. Supranumită "Mama Răniţilor", Regina Maria s-a apropiat mult de femeia-chirurg. "Cele două erau mereu împreună în marile spitale şi în spitalele de campanie, în mijlocul răniţilor de război", precizează dr. Terentiu-Tiberiu Vlad.
După război, Marta Trancu-Rainer a continuat activitatea chirurgicală, dar in paralel a practicat şi ginecologia, în cabinetul particular pe care îl deţinea. "La început de secol al XX-lea, era cunoscută în Bucuresti ca unul dintre cei mai buni şi mai solicitati medici ginecologi", aflam de la dr. Terentiu-Tiberiu Vlad. Pentru activitatea de cadru didactic universitar, Marta Trancu-Rainer a fost aleasa membră al Academiei de Medicină, în anul 1935.

Foto ,, Monitorul Suceava" 24-03-2008.
Prima femeie neurochirurg din lume, este dr Sofia Ionescu (n.25-04- 1920 .d.2008)
În anul 1935 intră la Facultatea de Medicină Umană din Bucureşti. Anul 1944, deşi anul cumplitelor dezastre provocate de război, a însemnat totuşi un moment decisiv în cariera Sofiei Ionescu. Se întâmpla ca, în urma frecventelor bombardamente asupra Bucureştilor, să fie aduşi, în acelaşi timp, prea mulţi răniţi în raport cu numărul mic de medici care trebuia să le salveze viaţa.
În acest context, un copil rănit, pentru care intervenţia chirurgicală era de maximă urgenţă, a fost adus într-un moment în care nici un medic nu era disponibil. Spre surprinderea tuturor, în special a doctorului Bagdasar, tânăra studentă s-a oferit să-l opereze, intervenţie care s-a dovedit salvatoare.
Sofia Ionescu – atunci în vârstă de doar 24 de ani – a operat pe creier un copil, în regim de urgenţă. Intervenţia din urmă cu peste 60 de ani a fost recunoscută ca premieră mondială de Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005. Sofia Ionescu Ogrezeanu a operat aproape 50 de ani în echipa condusă de profesorul Dimitrie Bagdasar, alături de alte nume ilustre ale medicinei româneşti.
Sofia Ionescu Ogrezeanu a primit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Fălticeni, unde s-a născut.
După primul stagiu, în care a optat pentru oftalmologie, Sofia Ogrezeanu a făcut al doilea stagiu în judeţul Suceava, într-un dispensar în timpul unei epidemii de tifos exantematic din timpul războiului. Aflând despre lipsa medicilor chirurgi la Spitalul „Stamate” din Fălticeni, unde erau internaţi prizonierii ruşi, într-una dintre vacanţe, Sofia a venit în oraşul natal să-i îngrijească pe cei internaţi şi a intrat în serviciul de chirurgie, unde avea să realizeze primele sale intervenţii chirurgicale, în majoritate amputări de picior. La 15 octombrie 1943, Sofia Ogrezeanu a revenit la Spitalul Nr. 9 din Bucureşti, unde a lucrat 47 de ani, până în 1990, când a fost nevoită să se pensioneze, din cauza slăbirii vederii. În fiecare dimineaţă, Sofia Ionescu făcea operaţii pe creier, iar după-amiaza, pe coloană, unele operaţii fiind realizate în premieră, cu tehnici inedite, inventate ad-hoc, dar care au salvat sute de vieţi.
Potrivit unor însemnări din anul 1976, „în perioada cea mai dificilă, 1942-1946, pro-gramul începea la 5 dimineaţa, când dr. D. Bagdasar vizita pavilionul răniţilor, după care urmau operaţiile, până la 2 p.m. Doctorul Bagdasar a im-primat echipei sale de lucru din care făceam şi eu parte un ideal de ordine, conştiincio-zitate şi muncă intensă (10-12 ore pe zi în spital), de la şef până la intern, care a dus la salvarea multor vieţi”, îşi aminteşte dr. Sofia Ionescu.
Pentru meritele deosebite dovedite încă din anii studenţiei, Sofia Ionescu (uneori a semnat şi Sofia Ionescu-Ogrezeanu) a fost răsplătită cu Semnul de Distincţie al Crucii Roşii (1943), cu insigna „Evidenţiată în Munca Medico-Sanitară (1957), cu medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (1964), cu medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972).
În 1996 primeşte Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepţie, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” şi Diploma de Onoare a Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România. Tot în acel an, 1996, devine membru al Societăţii Române de Istoria Medicinii, iar în 29 martie 1997, Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale.
Florica Bagdasar (fiica lui Dumitru Bagdasar – întemeietorul şcolii româneşti de neurologie) – este prima
femeie ministru din Romania, la sanatate, in anul 1946
.Ana Aslan (n.1-01-1897-d. 20 -05-1988) Absolventă a Facultăţii de Medicină – În 1922, În timpul primului război mondial,îngrijeşte soldaţii militari din spatele frontului. În 1974, devine academician, director al Institului Naţional şi Geriatrie şi Gerontologie ( 1958-1988) Institutul care-i poartă numele a fost înfiinţat în 1952.

Numărul femeilor care au devenit chirurg cardiovascular şi chiar au lucrat în specialitate este foarte mic peste tot în lume, în România fiind, în prezent, un singur astfel de caz: medicul Mioara Cocora, de la Institutul de Cardiologie din Timişoara.
Chirurgie cardiovasculară, această meserie presupune o uzură foarte mare pentru un organism delicat, susţinerea tezei de doctorat a medicului Mioara Cocora. Operaţiile pe cord durează de obicei peste cinci ore şi nu este efectuată o singură intervenţie pe zi. Apoi urmează gărzile, care sunt foarte dure pentru un chirurg cardiovascular. El trebuie să opereze în urgentă, să supravegheze secţia de Terapie Intensivă (unde se află pacientul dupa operaţie), dar şi să aibă grijă de bolnavii operaţi cu o zi înainte de a intra în gardă. Apoi, după o astfel de gardă, chirurgul trebuie să fie odihnit pentru a-şi continua activitatea, ceea ce înseamnă alte operaţii, a explicat profesorul Deac. Doctorita Cocora operează între 150 şi 200 pacienţi pe an. S-a specializat în chirurgia cardiovasculă în clinica cu acelaşi nume de la Institutul Fundeni - condusă, la acea vreme, de profesorul Ioan Pop de Popa - şi a continuat pregatirea în clinici de profil din Franţa, Germania şi Polonia.

Mioara Cocora crede ca lipsa femeilor din specialitatea chirurgie cardiovasculară este mai mult o problema de mentalitate. Sigur, este o meserie care presupune sacrificii, iar femeile au multe alte domenii în care trebuie să recurgă la astfel de gesturi. Eu cred că am avut şi multa şansă, pentru că au fost organizate concursuri pentru această specialitate, exact când eu terminasem pregatirea, apoi am prins un post vacant si asa usor-usor am intrat in competitie cu bărbaţii, a spus singura femeie chirurg cardiovascular din România. Medicul Cocora realizează intervenţii chirurgicale la aorta ascendenă, reconstrucţii de valvă mitrală şi multe alte operaţii la vasele sanguine. In opinia ei, deşi tehnicile chirurgicale moderne permit intervenţii de mare fineţe şi chiar înlocuirea cordului prin transplant, inima rămâne organul cel mai devotat al corpului. Profesorul Ştefan Drăgulescu, directorul Institutului Timişorean de cardiologie, spune că: meseria de chirurg cardiovascular este foarte dura si, de aceea, este nevoie de un temperament puternic, de un om care acordă puţin timp vieţii personale. Foto Adrian Pîclişan, revista ,, Bănăţeanul"