Pentru aceasta l-am rugat pe dl prof.Ştefan Iovănisean să ne prezinte despre istoria etniei autorul cărţii care a fost editată de Comunitatea Armeană din Botoşani, cu ocazia aniversării a 1700 de ani de la adoptarea creştinismului ca religie de stat în Armenia şi 600 de ani de la înfinţarea primei Arhiescopii Armene de la Suceava. Cartea se adresează tuturor celor care doresc să cunoască începuturile istorice ale Comunităţii Armene, despre tradiţiile sale creştineşti.L-am rugat pe Dl prof.Iovănisean să-mi spună în căteva cuvinte despre armeni.,,Împrejurările care i-au determinat pe armeni să-şi părăsească ţara lor de origine şi să ia drumul pribegiei au fost prin natura şi violenţa lor. Invaziile străine, cataclisme naturale, trecerea de sub o stăpânire străină sub alta, au făcut ca o parte din populaţie să plece. Primul popas l-au făcut pe ţărmul nordic al Mării Negre, Caffa,(în sudul Crimei, renumit centru negustoresc,veche cetate şi port-locul unde se întâlneau drumurile orientale cu cele de la Baltică şi nordul Rusiei. Pe la 1418, se pare că au fost 3000 de familii armeneşti, care au fost acceptate de Alexandru cel Bun de a se aşeza în cele mai importante oraşe ale Moldovei. Armenii au venit în Moldova, din ţinuturile poloneze, aşezându-se mai întâi în Suceava, Siret, Rădăuţi. Nicolae Iorga aprecia că ,,Botoşanii ar fi rămas pentru totdeauna satul descendenţilor lui Botoş, dacă nu i-ar fi avut pe armeni”. Armenii au constituit primul element alogen care s-a alipit românilor aici, la Botoşani. Cei veniţi la Botoşani, ca şi cei din celelalte târguri ale Moldovei erau negustori şi din acest motiv s-au aşezat în apropierea iarmarocului. ”. Şi-au amplasat prăvăliile şi atelierele deţinând monopolul comerţului. Locuinţele au fost construite în apropierea Bisericii ,, Sfântul Gheorghe”. Iarmarocul sau ,,târgul vitelor” era chiar centru târgului, zonă cuprinsă între cele două ctitorii ale Doamnei Elena Rareş. Bisericile ,, Sfântul Gheorghe” şi ,,Uspenia” Intre secolele XVII - XIX armenii din Botoşani s-au bucurat de o administraţie proprie. Aveau comunitatea lor de şoltuzi, pârcălabi şi reprezentanţe în consiliile locale. Epitropia, adică administraţia oraşului, se alegea din jumătate români şi jumătate armeni. Dispunând de o putere economică deosebită, armenii din Botoşani şi-au construit două frumoase biserici: Biserica Sf. Maria, construită în 1350 şi Biserica Sf. Treime, ridicată în 1785. In prezent, aceste lăcaşe de cult se află pe Strada Armeană. Strada armenească găzduieşte şi astăzi numeroase case având o valoare arhitecturală certă, aceasta fiind de altfel una dintre virtuţile Botoşaniului. Majoritatea lor datează din sec. XVIII, înscriindu-se în arhitectura medievală, un bun exemplu fiind casele Falinschi, Ibrăileanu, Matimovici, Chiriac sau Costeschi - cu beciuri mari şi pridvoare bogat decorate. Existenţa celor două parohii armeneşti în Botoşani începând cu sec. XVIII denotă şi că numărul armenilor era mare. Astfel, din documentele existente în arhiva noastră a reieşit că în anul 1809, în timpul Arhiepiscopului armean Grigore Zaharian de la Iaşi, cea mai mare comunitate armenească din Moldova era la Botoşani, cu 428 de familii - aproximativ 1300 / 1400 de suflete. Treptat, numărul armenilor din Botoşani a scăzut, astfel încât în 1940 nu mai erau decât 160 de persoane. Astăzi numărul de cotizanţi ai Bisericii Sf. Maria este de 60 (...). Majoritatea persoanelor mature şi în vârstă au studii medii şi superioare: 20 sunt absolvenţi de liceu şi 12 absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ superior. Vechea aşezare a armenilor fiind în relaţii foarte strânse cu populaţia autohtonă, s-a produs un lent proces de românizare. Traiul laolaltă cu celelalte etnii din zonă şi mai ales căsătoriile mixte au favorizat şi înlesnit procesul de împământenire, de includere a unui procent din populaţia armeană în marea familie românească. Armenii din Botoşani, mulţi dintre ei în vârstă, nu fac caz de originea lor etnică, însă nu îşi reneagă trecutul. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu